46,957 matches
-
că presa va reproduce pe capete imaginea cu posteriorul Mădălinei, decupându-l dintr-un context în care fiecare cadru are o justificare. Sorrentino continuă și în Youth practicarea unui postmodernism inteligent, fără ostentația exercițiului gratuit, un fragmentarism adecvat aici fluxului memoriei, tristeții neputințelor de tot felul, regretului pentru tot ceea ce nu a fost dus pînă la apă. Din rupturile de viață acompaniate, de multe ori, de un fel de haz de necaz, sunt refăcute imagini ale trecutei existente a celor doi
Cannes 2015. Când Mădălina Ghenea îl fotografiază pe Sir Michael Caine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102035_a_103327]
-
creației numite, simplu, Mia madre, Mama mea. În filmul lui Moretti, cu toată naveta platou - spital, lumina vine tocmai din preajma minunatului personaj al mamei bolnave care, parcă; nu și-a terminat tot ceea ce avea de făcut pe această lume. Uneori, memoria îi joacă feste, ca oricărui bătrân, dar încă o mai poate învăța limba latină pe nepoata ei, încă o mai sâcâie diferitele categorii de articole gramaticale. Oricât am vrea să nu cădem victime ale atașamentului paseist, undeva, în țesătura atât
Cannes 2015. În numele mamei by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102041_a_103333]
-
de scandal. Nu am cum să știu care va fi decizia juriului, mai e până atunci, dar sigur este că revenirea lui Todd Haynes, care nu a mai călcat pe la Cannes de vreo șaptesprezece ani (Velvet Goldmine) va rămâne în memoria festivalului.
Cannes 2015. Femei îndrăgostite by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102039_a_103331]
-
și de cifra cinci, ca un simbol magico-religios. ”Mesagerii” erau sacrificați o dată la cinci ani. Cifra nu este întâmplătoare, fiind vorba de cele patru direcții ale lumii și cea de-a cincea, centrul, adică divinitatea. Femei ucise și arse în memoria defuncților Faptul că sacrificiile umane erau o constantă la triburile dacice o demostrează și o sumedenie de rituri funerare. Unele sunt specifice populațiilor tracice în general. Istoricii antici descriu ritualuri sângeroase, la moartea războinicilor. Aceștia erau trimiși în ”lumea de după
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]
-
ridică, își dă pantalonii jos și o arată în toată splendoarea. Mai mult, și-o bate cu palma, plescăitul umple vagonul. Spre binele meu, al vostru și al tuturor, acel moment nu mai apare în filmare, pentru că mi se umpluse memoria și telefonul a refuzat să continue înregistrarea. Fiul său o imploră, din spatele tramvaiului, să înceteze. Prietena sa încearcă în tot acest timp să o oprească din a mai urla și a mă ataca. În cele din urmă, încă înjurând, coboară
O nouă bătaie în RATB tot din cauza fumatului - VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102121_a_103413]
-
Sărbătoarea Paștelui. Paștele cădeau, în acel an, aproape de Sf Gheorghe, iar în jur de 15 aprilie, am primit vacanța. A fost o primăvară frumoasă, mai frumoasă decât alte primăveri, cu zile calde și luminoase, așa cum mi-au rămas imprimate în memorie. Satul fierbea în febra pregătirilor. Se văruiau casele și pomii, se săpau grădinile, se curățau șanțurile și toată lumea se pregătea să întâmpine cum se cuvine cea mai mare sărbătoare a creștinătății. În sat, erau așezate două regimente de soldați pentru
Paștele în familia lui Corneliu Coposu. Cum sărbătoreau Învierea Domnului membrii familiei Seniorului? () [Corola-website/Journalistic/102136_a_103428]
-
moarte călcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le“. În anul acela, alături de clopote, au răsunat și câteva salve de mitralieră pentru a da deplină însemnătate momentului. A fost una dintre cele mai frumoase zile care s-au imprimat în memoria mea. Toți pomii erau în floare, iar în țintirimul bisericii, cu miros puternic de iarbă călcată în picioare, străjuia părul cel sălbatic, încărcat cu flori care răspândea un miros suav de primăvară. Peste gardurile caselor din vecinătate zâmbea, în soare
Paștele în familia lui Corneliu Coposu. Cum sărbătoreau Învierea Domnului membrii familiei Seniorului? () [Corola-website/Journalistic/102136_a_103428]
-
tipar clar. Perioadele de penurie vor avea loc în anii iepurelui; războaiele vor fi declarate doar sub semnul jaguarului sau al vulturului; fondarea orașelor noi se va face întotdeauna în ziua aniversării orașului de origine etc. Dacă astăzi noi pierdem memoria generațiilor trecute, în lumea mezoamericană, oamenii trăiau în același timp pe care-l cunoscuseră strămoșii lor. Cei 52 de ani ai unui ciclu marcheză o perioadă clară, finită. În același timp, repetarea ciclurilor simbolizează infinitudinea timpului. În acest context, datele
Filosofia timpului la mayași. TIMPUL, inseparabil de PUTERE () [Corola-website/Journalistic/102241_a_103533]
-
pentru a-l studia în continuare. În acest timp, Zed cercetează natura Vortexului. Veșnicii sunt supravegheați și protejați de moarte de "Tabernacle", o inteligență artificială - acesta este un cristal uriaș conectat la mintea tuturor celor Veșnici și care își păstrează memoria în reflecțiile sale luminoase. Având în vedere viața lor fără de sfârșit, Veșnicii au ajuns să fie plictisiți și corupți. Inutilitatea procreării a făcut ca bărbații să devină impotenți și meditația a înlocuit somnul. Alții au catatonie formând pătura socială a
Zardoz () [Corola-website/Science/337545_a_338874]
-
organizate în țară și străinătate; -Marele Premiu la Festivalul de literatură “Mihail Sadoveanu” - Piatra Neamț -Marele Premiu la Festivalul Național de Film Etnofolcloric de la Târgu-Jiu pentru scenariul și regia filmului documentar “Ursul de la Dărmănești”; -Autor al volumelor de poezie Delict de memorie (1993), O zi dinaintea sfîrșitului lumii (2003), Efectul Placebo (2013) și al volumului de proză scurtă Dimitrie rupe tăcerea (2015) - Fără apartenență politică. REFERINȚE Un sentimental cinic: În peisajul cultural băcăuan, este, incontestabil, ceea ce se cheamă un personaj. Amestec indicibil
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
zice cu emfază nesmintită) dă culoare întâlnirilor de tot soiul la care participă. Nu altfel stau lucrurile cu cărțile sale, pe care, deși puține, le-a gestionat bine, scoțându-le nu întâmplător la intervale de zece ani. După Delict de memorie (Bacău, Editura „Plumb“, 1993) și O zi dinaintea sfârșitului lumii (Brașov, Editura „Aula“, 2003), Efectul Placebo (Bacău, Editura „Babel“, 2013) este, realmente, o operă de artă, amintind, prin opțiunea pentru hârtie reciclată și prin ilustrația copertelor (senzațională fotografia lui Ioan
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
ea a reușit să transfere în Franța prizonierele algeriene pe care le estima expuse la rele tratamente și la violuri. A trecut în 1964 la afaceri civile. În 1970 a devenit secretar general al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). În memoriile sale, Simone Veil menționază o acțiune politică din partea sa, din 1971, în Consiliul de Administrație al Office de radiodiffusion télévision française (ORTF). În acest post, ea a surprins opunându-se îndeosebi difuzării documentarului despre Ocupație, "Le Chagrin et la Pitié
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Constituțional de către președintele Senatului, René Monory, în martie 1998, ea a făcut parte din înalta jurisdicție până în martie 2007. În 2005 a chemat alegătorii să voteze „DA” la referendumul asupra Constituției Europene. Din 2000 până în 2007 a prezidat Fundația pentru memoria Holocaustului, iar în continuare este președinte de onoare. Ea s-a opus, la 15 februarie 2008, ideii de a încredința memoria unui copil evreu din Franța mort în shoah fiecărui elev din CM2: La 8 martie 2007, foarte curând după
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
a chemat alegătorii să voteze „DA” la referendumul asupra Constituției Europene. Din 2000 până în 2007 a prezidat Fundația pentru memoria Holocaustului, iar în continuare este președinte de onoare. Ea s-a opus, la 15 februarie 2008, ideii de a încredința memoria unui copil evreu din Franța mort în shoah fiecărui elev din CM2: La 8 martie 2007, foarte curând după încheierea mandatului în Consiliul Constituțional, și-a anunțat hotărârea de a-l susține pe Nicolas Sarkozy la alegerile prezidențiale din 2007
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
decedat la Bridgeport, la vârsta de 84 de ani. La „UCL School Of Slavonic And East European Studies Library” se găsește din 1990 colecția Vergotti, constând din copiile a 220 de pagini dactilografiate, cu titlul "“Memoirs of a Romanian-American 1940-1990”" (Memoriile unui româno-american, 1940-1990).
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
propriile experiențe pentru a atrage ura poporului față de guvernul țarist; scriitorul și fostul deținut Maxim Gorki a afirmat ulterior: „Fiecare rus care a stat vreodată în închisoare...ca prizonier politic...a considerat că-i datoria sa sfântă să prezinte Rusiei memoriile sale despre cât de mult a suferit”. Fortăreața conține mai multe clădiri importante grupate în jurul Catedralei Sfinții Petru și Pavel (1712-1733), care are un turn-clopotniță înalt de 122,5 m (cel mai înalt din centrul orașului) și o cupolă aurită
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
Filip Lenș a ridicat în București un palat (cunoscut în prezent sub denumirea Casa Vernescu) pentru a-l oferi ca dar de nuntă miresei sale, Lisaveta Balotescu-Cărpinișanu. Nicolae Iorga face un succint dar relevant portret al lui Filip Lenș: În memoriile sale, Constantin Bălăceanu-Stolnici scrie următoarele: Ion Ghica, în ale sale „Scrisori către V. Alecsandri” nota următoarele: Filip Lenș a avut un conac în satul Pitaru. Aici, la 15 mai 1838, într-o cameră de serviciu a conacului s-a născut
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
și studii despre literatura rusă, familiarizând publicul american cu tendințele majore ale poeziei și prozei sovietice. Și-a petrecut ultimii ani de viață la Geneva, unde a tradus "Porumbelul de argint" al lui Andrei Belîi și a lucrat sporadic la memoriile sale. Slonim s-a născut în Novgorod-Severskîi, ce făcea parte pe atunci din gubernia Cernigov a Imperiului Rus (iar azi se află în regiunea Cernigău, Ucraina) sau, potrivit altor surse, în Odesa. Părinții săi erau intelectuali evrei ruși din clasa
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
clasa de mijloc; unchiul lui Slonim a fost criticul literar Iuli Aihenvald. Viitorul critic era, de asemenea, o rudă îndepărtată a lui Ievsei Lazarevici Slonim, a cărui fiică, Vera Ievseievna, a devenit soția romancierului Vladimir Nabokov. Potrivit rusologului Michel Aucouturier, memoriile lui Slonim îl arată ca pe un erudit și un adept al estetismului, ale cărui „simpatii socialiste” au fost doar cimentate de Revoluția Rusă. În timpul studiilor secundare la gimnaziul clasic din Odesa, Slonim a intrat în contact cu socialiștii revoluționari
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
cu Vladimir Karelin și Maria Spiridonova. Potrivit lui Slonim, el a fost unul dintre tinerii care s-au ocupat cu munca de partid: liderii eserilor erau fie în guvern, fie desfășurau activități în cadrul Sovietului de deputați ai muncitorilor și soldaților. În memoriile sale, Slonim susține că a prevăzut pericolul reprezentat de reorganizarea bolșevicilor, după ce l-a auzit vorbind pe liderul lor, Vladimir Lenin. El a evidențiat contrastul existent între unitatea bolșevicilor și nehotărârea și fracționismul eserilor. A fost încă activ după Revoluția
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
ar putea asigura dispariția „imperialismului bolșevic”. În acel an, el a publicat la editura H. Bemporad & figlio un studiu în limba italiană despre ideologiile revoluționare ale lui Béla Kun și Ligii Spartachiste, intitulat eponim "Spartaco e Bela Kun", și două memorii: "La rivoluzione russa" („Revoluția rusă”) și "Il bolscevismo visto da un russo" („Bolșevismul văzut de un rus”). Acesta din urmă a fost tradus în limba franceză în anul următor ca "Le Bolchévisme vu par un russe". "La Revue Critique des
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
despre "Volya Rossii" a fost publicat în 1972, ca parte a recenziei literaturii ruse din exil realizate de Nikolai Poltorațki. El a îngrijit publicarea volumului "Ultimele poeme" (1973) ale Sofiei Pregel. Slonim a murit în 1976, în stațiunea franceză Beaulieu-sur-Mer. Memoriile sale neterminate, care acoperă perioada până în octombrie 1917, au fost înmânate de către văduva sa, Tatiana, lui Aucouturier, care le-a publicat în "Cahiers du Monde Russe et Soviétique". Tatiana Slonim a continuat să trăiască la Geneva. În 1986, ea a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
pentru a le permite producătorilor auto să descopere atacuri invizibile anterior. Prioritizarea automată a incidentelor, pe baza gradului de risc și de criticitate perceput. Detectarea automată a anomaliilor, fără a necesita crearea unor reguli și politici din partea producătorilor auto. Folosirea memoriei și puterii de procesare la un nivel minimal, printr-o soluție analitică concepută din start pentru autovehicule. Symantec Anomaly Detection for Automotive este cel mai recent exemplu al investiției Symantec în cea mai detaliată soluție de securitate IoT din industria
Noua soluție de detectare a anomaliilor pentru industria auto () [Corola-website/Journalistic/101058_a_102350]
-
Dan Fainaru, nu se sfiește să anticipeze un succes căruia nu-i spune chiar pe nume (superstiție?), dar ușor de ghicit:Trei ore, filmări aproape în întregime într-un spațiu închis, un apartament vechi, familie și prieteni strânși să celebfreze memoria recent dispărutului pater familias, iată ceeea ce ar fi putut să sperie publicul obișnit, să-l țină departe. Nu este de mirare că atât de mulți parteneri și-au unit forțele pentru că filmul să ajungă pe ecrane. Nu ar fi
CANNES 2016. Vineri 13, o zi grozavă pentru Cristi Puiu: cronici elogioase pentru Sieranevada by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101156_a_102448]
-
Iată scrisoarea: "Singurele instituții din România care păstrează memoria culturală a țării sunt muzeele, arhivele și bibliotecile. Acestea, în funcție de mărimea lor, depozitează, conservă și restaurează bunuri de o valoare inestimabilă pentru istoria locală, regională și națională, transmițându-le generațiilor viitoare. Este adevărat că, de cele mai multe ori, munca lor este
Scrisoare pentru Grindeanu. "Munca lor este puțin cunoscută, însă este poate mai importantă decât a celor din alte domenii" by Scutaru Cristina () [Corola-website/Journalistic/101176_a_102468]