47,628 matches
-
vrea omul", apărută în 1884 în revista "Tribuna" din Sibiu. Povestirile sale sunt scurte schițe „din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare. Matilda Cugler-Poni a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul "Convorbirilor literare", publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant. George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, "...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante". Ele aparțin acum istoriei literare
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare. Matilda Cugler-Poni a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul "Convorbirilor literare", publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant. George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, "...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante". Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor. Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței "Lăsați-mă să
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, "...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante". Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor. Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței "Lăsați-mă să cânt", de Matilda Cugler-Poni, pe care le-a inclus în opereta "Crai nou", unde a devenit cântecul Anicăi: "În aste haine".
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
profesoarei Cornelia Voica . Din 1985 se angajează la Teatrul Alexandru Davila unde-și desfășoară activitatea timp de 5 ani. În 1986 se produce debutul în Televiziune la emisiunea ,Album Duminical, cu melodia în prima audiție a compozitorului Dumitru Lupu pe versurile lui Eugen Dumitru , Nu e greu. În 1986 debutează pe scena festivalului de la Mamaia cu două piese în prima audiție :, Când amintirile le retrăiești,- Vasile V. Vasilache și ,Nu sunt vorbe câteodată, - Dumitru Lupu Apariții pe canalele românești de radio
Ileana Șipoteanu () [Corola-website/Science/326150_a_327479]
-
din cauza apelurilor telefonice repetate pe care le primește el și începe să înțeleagă că soțul ei vrea să plece de acasă pentru a se întâlni cu cineva. Ea a ales astfel cântecul și i-a întins soțului ei textul cu versurile de la "Your mamma's gonna slow you down" de Gill Wells și Buddy Cooper care este un cântec popular din anii '20 ale cărui versuri sunt avertismente ale unei femei către soțul infidel pentru a-i tempera entuziasmul. În adaptările
Puișorii se întorc acasă () [Corola-website/Science/326161_a_327490]
-
cu cineva. Ea a ales astfel cântecul și i-a întins soțului ei textul cu versurile de la "Your mamma's gonna slow you down" de Gill Wells și Buddy Cooper care este un cântec popular din anii '20 ale cărui versuri sunt avertismente ale unei femei către soțul infidel pentru a-i tempera entuziasmul. În adaptările din diferite limbi străine, există traduceri ale titlului melodiei, dar acestea sunt doar o palidă reflecție a ceea ce poate fi în limba originală referința la
Puișorii se întorc acasă () [Corola-website/Science/326161_a_327490]
-
1998, regizat de Vincent Ward și avându-i în rolurile principale pe Robin Williams, Cuba Gooding, Jr. și Annabella Sciorra. Filmul este o adaptare a romanului cu același nume din 1978 al lui Richard Matheson. Titlul este luat dintr-un vers din solilocviul "A fi sau a nu fi" din piesa Hamlet a lui William Shakespeare. În timp ce se afla în vacanță în Elveția, Dr. Christopher "Chris" Nielsen (Robin Williams) se întâlnește întâmplător cu artista Annie Collins (Annabella Sciorra), față de care simte
O iubire fără sfârșit (film) () [Corola-website/Science/326199_a_327528]
-
dedicată lui Vasile Lucaciu, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania. Pusă pe melodie a devenit unul dintre cele mai populare și însuflețite cântece de la sfârșitul secolului al XIX-lea și primul deceniu al secolului al XX-lea. În versuri rimate și pe melodie tradițională, doina lui Lucaciu i-a moblizat și solidarizat pe românii ardeleni în lupta pentru drepturi naționale. A fost scrisă de învățătorul George Bocu din Șistaroveț, la sfârșitul lui iulie 1893 și a fost publicată mai
Doina lui Lucaciu () [Corola-website/Science/326331_a_327660]
-
lupta pentru drepturi naționale. A fost scrisă de învățătorul George Bocu din Șistaroveț, la sfârșitul lui iulie 1893 și a fost publicată mai întâi în „Foaia poporului”, fiind apoi preluată și popularizată și de alte publicații românești din Transilvania. Autorul versurilor a copiat și adaptat textul după „Hora lui Roman”, scrisă de Iosif Vulcan și publicată la Pesta în revista „Gura satului” în anul 1870. Hora era dedicată jurnalistului Alexandru Roman, predecesor al lui Vasile Lucaciu în lupta pentru drepturile românilor
Doina lui Lucaciu () [Corola-website/Science/326331_a_327660]
-
în fața Casei de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași). Casa a trecut apoi în proprietatea Ecaterinei Balș, fiica polcovnicului, căsătorită cu căminarul Iordache Filipescu. În 1812 Ecaterinei Balș vinde casa banului Alecu Beldiman, cărturarul moldovean autor al scrierii în versuri "„Tragodia Moldovei întâmplare după răzvrătirea grecilor, 1821”". De acum înainte, deși schimbările de proprietar se vor succeda într-un ritm rapid, impunătoarea clădire va fi cunoscută sub numele de „Palatul Beldiman”. Casa a trecut în proprietatea biv-vel postelnicului Vasile Beldiman
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
glasul lui Melody cu tonalitățile fumurii ale Fionei Apple le-a oferit ascultătorilor un plăcut sentiment de «familiar, cunoscut»". Genurile muzicale abordate de Melody Gardot sunt blues, jazz, folk și muzica acustică, iar printre motivele cel mai des întâlnite în versuri se numără romantismul, melancolia sau senzualitatea. Stilul său muzical a fost descris drept „un amalgam de jazz domol și muzică blues introspectivă”. Editorii "BBC" i-au aplaudat abilitățile lui Melody de a scrie versuri - „Gardot dă dovadă de mare precizie
Melody Gardot () [Corola-website/Science/322519_a_323848]
-
motivele cel mai des întâlnite în versuri se numără romantismul, melancolia sau senzualitatea. Stilul său muzical a fost descris drept „un amalgam de jazz domol și muzică blues introspectivă”. Editorii "BBC" i-au aplaudat abilitățile lui Melody de a scrie versuri - „Gardot dă dovadă de mare precizie și îndemânare, precum un textier înnăscut. Fiecare piesă (n.r. - de pe discul "My One and Only Thrill") este o capodoperă”. De asemenea, publicația britanică "The Sunday Times" vorbea despre „ambiguitatea delicioasă din versurile lui Gardot
Melody Gardot () [Corola-website/Science/322519_a_323848]
-
a scrie versuri - „Gardot dă dovadă de mare precizie și îndemânare, precum un textier înnăscut. Fiecare piesă (n.r. - de pe discul "My One and Only Thrill") este o capodoperă”. De asemenea, publicația britanică "The Sunday Times" vorbea despre „ambiguitatea delicioasă din versurile lui Gardot. Ea pare să se bucure de iubire, însă te face să crezi că totul se va duce de râpă”. "Următoarea listă prezintă premiile obținute de Melody Gardot."
Melody Gardot () [Corola-website/Science/322519_a_323848]
-
relevanța și nu o va mai lăsa să plece”. „I'm Into You” a fost descris și ca un „șlagăr sigur”. "Idolator" a felicitat interpretarea „caldă” a interpretei și melodia, în special refrenul, care a fost catalogat drept „irezistibil”, însă versurile au fost considerate „simpliste”. Jessica Dawson de la "Common Sense Media" a avut o percepție similară asupra compoziției, afirmând că deși „versurile și vocea nu sunt inovatoare, efectul final fiind un beat dance-pop [...] contagios”. Sal Cinquemani de la "Slant Magazine" a felicitat
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
Idolator" a felicitat interpretarea „caldă” a interpretei și melodia, în special refrenul, care a fost catalogat drept „irezistibil”, însă versurile au fost considerate „simpliste”. Jessica Dawson de la "Common Sense Media" a avut o percepție similară asupra compoziției, afirmând că deși „versurile și vocea nu sunt inovatoare, efectul final fiind un beat dance-pop [...] contagios”. Sal Cinquemani de la "Slant Magazine" a felicitat înregistrarea, catalogând-o drept „un șlagăr de vară în așteptare cu o tentă tropicală și refrenul de tip «na-na-na» în jurul căruia
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
și autor de române din Bucovina, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. s-a născut la 22 noiembrie 1908 în Horodnicul de Sus. Urmează școală primară în localitatea natală și apoi Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din Rădăuți (1919-1927). Debutează cu versuri și proza la revista "Muguri" a elevilor Liceului "Eudoxiu Hurmuzachi" (1924-1927), apoi cu poezia "Oraș Medieval" la revista "Junimea Literară" din Cernăuți (1929). Între anii 1927-1929 urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie de pe lângă Universitatea din Cernăuți având printre profesori
Iulian Vesper () [Corola-website/Science/322619_a_323948]
-
sfârșește cu o crimă), altele cu tentă metaforică („This Burial Ground's For Two”). Nu lipsesc nici elementele cu tentă locală. Spre exemplu, piesa „Coalmine” este despre mineriada din vara anului 1990. Andrei Hațegan a specificat într-un interviu că versurile melodiei au avut ca sursă de inspirație povestea unui prieten jurnalist, al cărui unchi fusese bătut în stradă de mineri, deoarece purta barbă și avea aer de intelectual. O altă piesă din această categorie este „Kids in the Garden”, despre
Electromagnetica (album) () [Corola-website/Science/322687_a_324016]
-
-l facă pentru a fi liber în cealaltă parte a zilei, în care scria. Traducea și articole din germană, engleză și franceză, mai ales după ce ziarul a făcut abonamente la Le Monde, Le Figaro, The Times și The New York Times. A publicat versuri în Neue Literatur.
Immanuel Weissglas () [Corola-website/Science/322668_a_323997]
-
Telegraph" cu „Single Ladies (Put a Ring on It)” (2008) și „Diva” (2009). Conform ediției online a revistei "Rap-Up", Knowles își folosește puterea asupra sexului opus în „Run the World (Girls)”. Bill Lamb, editor al website-ului [About.com] a descris versurile cântecului drept o declarație deschisă în care se afirmă că femeile, de fapt, conduc lumea. Înregistrarea debutează printr-o introducere scurtă în care este folosit ca instrument principal pianul, pentru ca ulterior solista să cânte: „Girls! / We run this mutha / Girls
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
Weekly" a susținut că în timp ce artista întreabă „Who run the world[?]” (ro: „Cine conduce lumea?”) ea așteaptă răspunsul corect „Girls!” (ro: „Fetele”). Jocelyn Vena de la "MTV News" a considerat că solista începe prima strofă într-un „stil agitat [și] emfatic”, versurile sunând precum „un avertisment adresat invidioșilor”, după care urmează o trecere la o porțiune mai calmă, „mai persuasivă”, însă interpretarea rămâne una „lăudăroasă”. Înregistrarea prezintă și o întrerupere de ritm, care servește drept prerefren. De asemenea, prin intermediul unor armonii „siropoase
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
similară. Mai mult, Muhammad a ținut și să felicite ritmul compoziției. Jenna Clarke de la publicația australiană "The Sydney Morning Herald" a făcut referire la „Run the World (Girls)” ca la o înregistrare „molipsitoare” care deține un ritm dansant infecțios alături de versuri ce transmit senzația de putere. Clarke a afirmat și că piesa prezintă „un sound Beyoncé mai îndrăzneț”, urmând „pașii puternici” ai unor șlagăre precum „Single Ladies” și „Crazy in Love” (2003). Jocelyn Vena de la "MTV News" a catalogat „Run the
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
cu care Knowles folosește conceptele feministe în muzica sa, iar cei ce nu au înțeles că „femeile se simt puternice printr-un cântec Beyoncé, nu vor înțelege niciodată”. Nick Minichind de la "VH1" a felicitat compoziția pentru anumite aspecte amintite în versuri acestea nepărând deplasate. Acesta a insistat, spunând că în timpul „refrenului Beyonce s-a concentrat asupra personalității Cleopatrei. Jarett Wieselman de la "New York Post" a considerat că „Run the World (Girls)” este unul dintre cele mai interesante discuri single lansate de Knowles
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
că „Run the World (Girls)” este unul dintre cele mai interesante discuri single lansate de Knowles. Sadao Turner, editor al website-ului oficial Ryan Seacrest a felicitat mostra folosită din „Pon de Floor”, descriind compoziția drept „un imn al cluburilor” cu versuri „molipsitoare”. Lewis Corner de la portalul britanic "Digital Spy" a fost impresionat de înregistrare, catalogând-o drept „încă o revoluție de împuternicire a femeii care va domina cu siguranță ringurile de dans în această vară”. Într-o recenzie separată, Robert Copsey
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
o piesă cu un ritm agresiv și molipsitor” și doar cuvintele lui Beyoncé cu privire la puterea femeii sunt suficiente pentru a face cântecul să iese în evidență față de lansările din muzica pop actuală, Knowles finalizând prin a-și seduce ascultătorii prin versuri precum: „My persuasion can build a nation” (ro: „Convingerea mea poate construi o națiune”). Un editor al revistei "OK!" a anunțat la doar câteva ore de la premiera cântecului faptul că piesa a „devenit o prezență constantă în lista noastră de
Run the World (Girls) () [Corola-website/Science/322660_a_323989]
-
dintre cele mai cunoscute opere fantasy ale lui o reprezintă seria Spellsinger, în care o tânără muziciană este chemată într-o lume populată cu creaturi vorbitoare, în care muzica ei îi permite acte de magie al căror efect depinde de versurile cântecelor. Operele lui Foster au o tentă ecologică puternică. Deseori, căderea eroilor negativi ai scrierilor sale este provocată de lipsa respectului față de alte specii extraterestre sau de elemente aparent nevătămătoare din mediul înconjurător, așa cum se poate vedea în "Midworld" (povestea
Alan Dean Foster () [Corola-website/Science/322708_a_324037]