46,773 matches
-
XIX-lea biserica ajunsese o ruină. Consiliului comunal a intervenit de mai multe ori (1867, 1872) pe lângă Ministrul de Interne și Cultelor și Ministrul Instrucțiunii Publice pentru aloca fondurile necesare restaurării lăcașului de cult. Ministerul Cultelor a motivat imposibilitatea executări reparațiilor prin absența fondurilor necesare și a amânat lucrările la o dată ulterioară. În același timp însă, guvernul a demarat lucrările de modernizare a medanului alăturat planificând construirea unei hale de zid și fier pentru care au fost realizate exproprieri de terenuri
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
din Lăuntru a propus în 1841 organizarea a cinci piețe civice, între care una în vecinătatea bisericii Sfântul Ilie. Secularizarea averilor mănăstirești a constituit începutul epocii de declin a bisericii. Redevenită biserică parohială și lipsită de veniturile care să permită reparații, biserica s-a degradat în timp și a fost închisă în 1898 fiind declarată ireparabilă în 1911. La începutul secolului al XX-lea, după Primul Război Mondial, biserica Sfântul Ilie a devenit filială a bisericii Talpalari și între anii 1929-1931
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
Guvernul Ponta are de gând să-l adopte pentru salvarea morilor de la Rudăria, aflate în patrimoniul UNESCO. A obținut pentru complexul de mori de apă, afectate grav de inundațiile din septembrie 2014, un ajutor de 170.000 de lei pentru reparații. Cea mai mare parte din numărul total de întrebări și interpelări se referă fie la situația combinatului de la Oțelu Roșu, fie la măsurile pe care Guvenul intenționează să le ia pentru redresarea economică și crearea de noi locuri de muncă
Valeria-Diana Schelean () [Corola-website/Science/329023_a_330352]
-
biserică ortodoxă, aflată pe str. Știrbei Vodă nr. 97, sector 1, declarată monument istoric cu . Din documente rezultă că a fost construită în jurul anului 1760 de clucerul Dona și soția sa Zamfira, cu hramul Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. După reparațiile din anii 1853 și 1877, când s-a construit din nou turla cea mare, a urmat o amplă renovare în 1898, condusă de arhitectul T. Dobrescu, care a desființat stâlpii care despărțeau naosul de pronaos, a închis pridvorul existent și
Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu Barză” din București () [Corola-website/Science/329102_a_330431]
-
aproape de ruină. Între 1948 și 1960 cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din "închisorile din sistemul Gulagului românesc". În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare și conservare. În prezent, cetatea adăpostește Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, precum și Biblioteca Municipală.
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
Ardents cu cele 7 nave ale sale; apoi întoarse cu vântul și coborî spre De Ruyter care angajase o luptă aprigă cu Rupert. Martel, deși acuzat de superiorul său că nu l-a susținut în luptă, trebui să oprească pentru reparații. Această manevră fu încununată de succes, căci D'Estrées și Des Ardents nu îl urmară (folosind aceeași scuză ca și Martel), iar navele franceze nu mai putură juca nici un rol important în bătălia care deveni o încleștare istovitoare între grosul
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
încă cinci căpitani de navă; neerlandezii au avut doi amirali, Isaac Sweers și Johan de Liefde, și patru căpitani morți, iar un al cincilea căpitan (promovat la gradul de contra-amiral în timpul bătăliei) rănit mortal. Au fost trimise în port pentru reparații urgente cinci nave englezești și patru nave neerlandeze. Flota aliată a încercat apoi să se apropie de Scheveningen, dar din cauza vremii și a navelor avariate aflate în stare prea proastă pentru a continua campania navală, Prințul Rupert a fost constrâns
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Avignon. În timpul vicariatului de la Avignon, palatul și basilica din Lateran au intrat într-un declin. Două incendii devastatoare au cuprins Lateranul - unul în anul 1307 și altul în anul 1361. În ambele cazuri, papii din Avignon au trimis fonduri pentru reparațiile necesare. Lateranul își va pierde strălucirea inițială. Papa Sixtus al V-lea a eliminat palatul original cât și bazilica ordonând înlocuirea lor. Reconstruirea Palatului și a Bazilicii au devenit două lucruri separate. Astazi, palatul Lateran este locașul muzeului pontifical și
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
treimi din aceasta fiind pe partea poloneză. Nu până în 1960 autoritățile acceptat treptat moștenirea „"Junkerului"” Prinț Pückler. Castelul Vechi a fost reconstruit de asministrația Germaniei de Est în 1965-1972, în timp ce Castelul Nou și podurile erau încă în curs de restaurare. Reparația lui "Englische Brücke" („Podul Englez”) de peste râul Neisse a fost finisată la 17 octombrie 2011, după ce au fost distruse de explozivi în 1945. După Revoluțiile de la 1989 administrația germană și poloneză și-au unit forțele pentru reamenajarea ansamblului parcului. Din
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
au fost mutate în Moldova. Producția a fost semnificativ afectată din cauza lipsei materiilor prime, a personalului calificat și a unor utilaje abandonate la București. În privința navelor de război, la Brăila a fost înființat în anul 1864 un mic atelier de reparații. Acesta a fost mutat în anul 1867 la Galați, unde a fost construit Arsenalul Marinei Militare. Inițial, au fost construite șlepuri și șalupe, iar în anul 1907 au fost asamblate monitoare fabricate la Trieste în Imperiul Austro-Ungar. Industria aeronautică din
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
artilerie. Tot aici erau asamblate și șeniletele Renault UE, fabricate în Franța. Uzinele Costinescu din Sinaia aprovizionau armata cu muniție antitanc și corpuri de proiectile, iar uzinele Lemaître, Wolff, Schell și Vulcan din București asigurau corpuri de proiectile și unele reparații. Explozivii și pulberile erau fabricate de Pulberăria Armatei și de Fabrica de explozivi. Producția chesoanelor, antetrenelor și trăsurilor era repartizată uzinelor Semănătoarea din Craiova, Concordia din Ploiești, Riger și Fabricius din Sibiu, Fichet, Lemaître, Wolff și Malaxa din București, Schell
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
tancuri și turele pentru tancuri (TR-580 și TR-800). Întreprinderea „Electromagnetica” se ocupa de realizarea sistemelor de ochire de tip Ciclop ale tancurilor românești, iar IOR de echipamentele optice ale armatei. La Crângul lui Bot se afla Întreprinderea de producție și reparații a tehnicii de rachete (complexul antiaerian autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și Târgoviște se
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Bot se afla Întreprinderea de producție și reparații a tehnicii de rachete (complexul antiaerian autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și Târgoviște se ocupau de producția și repararea transportoarelor blindate TAB-71, TAB-77 și TABC-79, tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, precum și autoblindatele ABI. La Reșița erau fabricate tunuri antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/77
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
toți piloții de avion din zonă. Plata și Salud, fiind săraci, decid să-l concureze pe dl. Ears, efectuând servicii de aprovizionare cu avionul. Ei cumpărăr un avion foarte vechi, care este pus în funcțiune, după o lungă perioadă de reparații. În timpul uneia dintre călătoriile lui Plata, Salud, rămas singur în pădure, întâlnește un bătrân căutător de pietre prețioase (Cyril Cusack), care cunoștea zona. Invitându-l să mănânce cu el, bătrânul miner începe să-i spună că a găsit o mină
Dați totul, băieți! () [Corola-website/Science/328533_a_329862]
-
California. În 1983 obține cetățenia americană. În SUA lucrează ca inginer angajat în domeniul siguranței seismice a centralelor termonucleare până la pensionare, 1994. În perioada 1994-2007 este specialist consultant pentru reabilitarea structurilor sudate la centralele termonucleare. După 1989, în semn de reparație morală, îi sunt recunoscute în țară meritele științifice și profesionale. I-a fost conferit titlul de Profesor Onorific al Universității Politehnica din Timișoara, 1994, este desemnat Membru de onoare al Asociației de Sudură din România (ASR) și este distins cu
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
cetății Brăilei a urmat și înființarea raialei sale. Se înțelegea, la noi, prin acest termen teritoriul înconjurător, cuprinzând mai multe sate din care urma sa fie aprovizionată cetatea și ai căror locuitori trebuiau să presteze muncile; cărături de tot soiul, reparații, etc. Anul înființării raialei este considerat 1542. Într-adevăr, atunci când după redobândirea raialelor de către Țara Românească, prin tratatul de la Adrianopol, s-a constituit o comisie spre a cerceta drepturile foștilor proprietari de misii din cuprinsul acestor raiale, concluzia comisiei a
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
feroviară românească, precum: Grup Feroviar Român - cel mai mare operator feroviar privat de marfă, Remar Pașcani - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reva Simeria - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reloc Craiova - fabrică de reparații locomotive. De asemenea, Gruia Stoica a reușit să extindă activitatea grupului de companii pe care îl conduce, înființând și dezvoltând societăți comerciale în opt țări europene: Germania (Eurorail Logistics Germany - casă de expediție), Austria (Grampetcargo Austria - casă de expediție și
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
dezvoltând societăți comerciale în opt țări europene: Germania (Eurorail Logistics Germany - casă de expediție), Austria (Grampetcargo Austria - casă de expediție și viitor operator de transport), Ungaria (Train Hungary - operator de transport feroviar de marfă și Grampet Debrecen Vagonyar - fabrică de reparații și construcții de material rulant cu tradiție de peste un secol), Bulgaria (Bulgarian Railway Company - operator de transport feroviar de marfă), Serbia (Eurorail Serbia - casă de expediție), Muntenegru, Ucraina (Eurorail Ukraine - casă de expediție), Republica Moldova (Eurorail Company - casă de expediție). În
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
viarum"”. Au existat mai multe posibilități de colectare de fonduri. Se puteau primi bani de la cetățenii privați interesați de utilizarea drumului, sau din donații de la persoane publice, în timp ce cenzorii, care aveau autoritate asupra activității și moralei publice, trebuiau să finanțeze reparațiile cu banii lor. Desigur, în plus față de aceasta, au existat încasări de taxe. Frumusețea și măreția drumurilor romane ne pot face să credem că tranzitul era liber, dar nu a fost așa. Taxele de trecere au abundat, în special pentru
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
numele persoanelor care au contribuit la proiectarea construirii lor (Agrippa pentru via Agrippa, Domitius Ahenobarbus pentru via Domitia). În Italia, gestiunea era pusă sub supravegherea unui „curator viarum”, funcționar al statului. El da ordine de lucrări ale unui drum, de reparații ale acestuia. Lărgimea medie a unei "via publica" era de 6 până la 12 metri. Câteva exemple de drumuri publice: via Agrippa, de la Roma la Boulogne-sur-Mer; via Appia, de la Roma la Brundisium (azi Brindisi); via Domitia, din Italia în Spania prin
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
înălțimea ochilor (utilizatorii acestor milliare sunt în căruțe sau călare), se găsesc mai multe inscripții: numele împăratului care a ordonat construirea sau refacerea drumului, titulatura sa (titlurile), originea milliarului (dacă a fost plasat acolo după lucrările de construcție sau după reparații) și distanțele dintre acel loc, unde se afla, și orașele, marile intersecții de drumuri sau frontiere. Aceste distanțe erau exprimate în "mile romane". Mila romană "(milia passuum)" corespundea unui număr de 1.000 de pași (în realitate, pași dubli) de
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
în stil modern industrial. În Chișinău, circulația tramvaiului tras de cai a fost organizată de o societate anonimă din Belgia în 1888. Aceeași companie a adus tramvaiul electric în Chișinău, la începutul secolului următor. Proiectele clădirilor complexului de întreținere și reparație a vagonetelor și a mecanismelor au fost aprobate la Sankt Petersburg în 1912, iar construcția depoului a demarat în 1913, la marginea de atunci a orașului, loc care a devenit stația terminus a liniilor de tramvai. Depoul era alcătuit din
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
volume inestetice, iar o parte a clădirilor, orientate spre strada Calea Orheiului au fost acoperite cu un strat de mortar monocrom. Complexul se află în imediata apropiere de fabrica de cofetărie Bucuria. Pe teritoriul complexului se află un atelier de reparație a troleibuzelor și un muzeu.
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
Între 1962-1971, pereții și podelele au fost acoperite cu plăci mari de marmură albe și roze, a fost instalat un balcon pentru cor, și icoane mari din mozaic de sticlă de Murano plasate la nivelul ochilor de-a lungul pereților. Reparații s-au făcut și între 2002-2003, iar în 2010 s-au încheiat lucrările de renovare exterioară, adică acoperirea bisericii cu tablă de cupru, refacerea fațadelor, și renovarea interioară prin instalarea circuitelor electrice și punerea la punct a sistemului de iluminat
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
de Vest”. Liniile erau o parte vitală a rețelei de transport din Berlinul de Vest, însă, deoarece traseul unora din ele traversa teritoriul Berlinului de Est, era dificil pentru echipele metroului vest-berlinez să efectueze lucrări de întreținere curentă sau de reparații ale șinelor și tunelurilor. Dacă o garnitură vest-berlineză se defecta pe teritoriul est-berlinez, pasagerii erau nevoiți să aștepte poliția de frontieră est-germană care să îi conducă spre ieșire. Guvernul RDG amenința uneori că va bloca la frontieră accesul garniturilor vest-germane
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]