47,172 matches
-
generale respective. Dereglările metabolismului lipidic în insuficiența hepatică rezultă din mobilizarea intensă a lipidelor din țesuturile adipoase paralel cu incapacitatea ficatului de a metaboliza aceste lipide. În așa mod survine hiperlipidemia de transport, iar din cauza incapacității ficatului de a metaboliza acizii grași - și hiperlipidemia de retenție, invadarea organelor cu lipide, infiltrația și distrofia grasă a ficatului, miocardului, rinichilor. Lipoliza intensă cu formarea în exces de acizi grași conduce la oxidarea lor și acumularea excesivă de acetat. Din cauza deficitului de oxalacetat devine
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
lipide. În așa mod survine hiperlipidemia de transport, iar din cauza incapacității ficatului de a metaboliza acizii grași - și hiperlipidemia de retenție, invadarea organelor cu lipide, infiltrația și distrofia grasă a ficatului, miocardului, rinichilor. Lipoliza intensă cu formarea în exces de acizi grași conduce la oxidarea lor și acumularea excesivă de acetat. Din cauza deficitului de oxalacetat devine imposibilă scindarea acetatului în ciclul Krebs, iar din cauza deficitului de NADP.H devine imposibilă resinteza de acizi grași. În aceste condiții surplusul de acetat nesolicitat
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
rinichilor. Lipoliza intensă cu formarea în exces de acizi grași conduce la oxidarea lor și acumularea excesivă de acetat. Din cauza deficitului de oxalacetat devine imposibilă scindarea acetatului în ciclul Krebs, iar din cauza deficitului de NADP.H devine imposibilă resinteza de acizi grași. În aceste condiții surplusul de acetat nesolicitat este transformat în corpi cetonici - cetogeneza (acetonă, acid beta-oxibutiric și acetilacetic), ceea ce conduce la acidoză metabolică. De rând cu aceste modificări are loc diminuarea capacității ficatului de a sintetiza fosfolipide și lipoproteine
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
excesivă de acetat. Din cauza deficitului de oxalacetat devine imposibilă scindarea acetatului în ciclul Krebs, iar din cauza deficitului de NADP.H devine imposibilă resinteza de acizi grași. În aceste condiții surplusul de acetat nesolicitat este transformat în corpi cetonici - cetogeneza (acetonă, acid beta-oxibutiric și acetilacetic), ceea ce conduce la acidoză metabolică. De rând cu aceste modificări are loc diminuarea capacității ficatului de a sintetiza fosfolipide și lipoproteine cu instalarea deficitului acestor substanțe. Consecințele nocive ale dereglărilor metabolismului lipidic sunt hiperlipidemia, infiltrația și distrofia
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
excesivă a dioxidului de carbon din sânge. Dereglarea funcțiilor catabolice a ficatului conduce la acumularea hormonilor nedegradați - estrogene, aldosteron cu consecințele respective - feminizarea la bărbați, retenția sodiului cu hipernatriemie și eliminarea potasiului cu hipokaliemie, edeme hiperosmotice. Dereglarea metabolismului bilirubinei și acizilor biliari, aminelor biogene se traduce prin hiperbilirubinemie, posibil și colalemie, hiperaminemie (histamina, serotonina, tiramina). Liza hepatocitelor de orice origine (toxică, ischemică, hipoxică, virală, autoimună, prin peroxidare) provoacă eliberarea de enzime intracelulare cu hiperenzimemie (aminotransferaze). Or, rezultatul final al insuficienței hepatice
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
negative sunt transformate în compuși chimici ai lor. Binecunoscută și deosebit de păgubitoare pentru economie este ruginirea fierului. Pentru ca fierul să ruginească este necesară prezența simultană a aerului și apei. În aer uscat fierul nu ruginește, nici în apă deoxigenată. Prezența acizilor și a anumitor săruri (de ex. a celor din apa de mare, NaCl, MgCl2, etc.) favorizează mult coroziunea. Alte săruri (de ex. Na2CO3) dimpotrivă inhibă coroziunea. Reacțiile care au loc la ruginirea fierului sunt următoarele: Fe -----> Fe˛ + 2é (a) 2H2O
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
În compartimente este plasată umplutura, formată din pachete de tablă ondulată cu grosimea de 0,5-1 mm. La generatoarele de abur care ard combustibil cu conținut mare de sulf, în partea finală a preîncălzitorului poate să apară coroziunea produsă de acizii sulfuros (HSO) și sulfuric (HSO). Pentru evitarea coroziunii, în această zonă se poate folosi o umplutură ceramică sau din sticlă. Deși fenomenele din schimbătoarele de căldură sunt variabile în timp (nestaționare), valorile parametrilor oscilează în jurul unor valori medii. În practică
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
Laponia, iar cea de sud, Armenia și Himalaya. Coacăzul negru conține taninuri, rutozid, vitamina C, urme de ulei volatil de culoare verde (până la 0,2%) format din carburi terpenice. Fructele conțin cca 150 mg% vitamina C, vitamine din complexul B, acizi organici (citric, malic), pectine, zaharuri, antociani, ulei gras, terpene, flavonoide (miricetol, cvercetol, carnferol), pectine, calciu, fier, potasiu, fosfor, vitamina PP. Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea. Fructele lui, bogate în glucide
Coacăz negru () [Corola-website/Science/318762_a_320091]
-
organici (citric, malic), pectine, zaharuri, antociani, ulei gras, terpene, flavonoide (miricetol, cvercetol, carnferol), pectine, calciu, fier, potasiu, fosfor, vitamina PP. Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea. Fructele lui, bogate în glucide, acizi grași, proteine și substanțe minerale, sunt folosite la prepararea de sucuri, siropuri, jeleuri sau marmeladă. Fructele au acțiune tonică generală, vitaminizantă, remineralizantă, fiind recomandate și în cazurile de surmenaj, în stările anemice, în cazurile de deficit de fier. Un extract
Coacăz negru () [Corola-website/Science/318762_a_320091]
-
de descărcare asistate, cum ar fi oxidarea electrolitică cu plasmă, rezultă o proporție importantă de oxid de aluminiu cristalin în strat, care îi măresc duritatea. Oxidul de aluminiu este o substanță amfoterică, adică are capacitatea de a reacționa atât cu acizii cât și cu bazele, cum ar fi acidul clorhidric, cât și cu hidroxidul de sodiu, reacționând ca acid cu o bază și ca bază cu un acid, neutralizând cealaltă substanță și producând o sare. Cea mai întâlnită formă a oxidului
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
cu plasmă, rezultă o proporție importantă de oxid de aluminiu cristalin în strat, care îi măresc duritatea. Oxidul de aluminiu este o substanță amfoterică, adică are capacitatea de a reacționa atât cu acizii cât și cu bazele, cum ar fi acidul clorhidric, cât și cu hidroxidul de sodiu, reacționând ca acid cu o bază și ca bază cu un acid, neutralizând cealaltă substanță și producând o sare. Cea mai întâlnită formă a oxidului de aluminiu cristalin este corindonul. Ionii de oxigen
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
cristalin în strat, care îi măresc duritatea. Oxidul de aluminiu este o substanță amfoterică, adică are capacitatea de a reacționa atât cu acizii cât și cu bazele, cum ar fi acidul clorhidric, cât și cu hidroxidul de sodiu, reacționând ca acid cu o bază și ca bază cu un acid, neutralizând cealaltă substanță și producând o sare. Cea mai întâlnită formă a oxidului de aluminiu cristalin este corindonul. Ionii de oxigen formează o structură hexagonală cu ionii de aluminiu, ocupând două
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
aluminiu este o substanță amfoterică, adică are capacitatea de a reacționa atât cu acizii cât și cu bazele, cum ar fi acidul clorhidric, cât și cu hidroxidul de sodiu, reacționând ca acid cu o bază și ca bază cu un acid, neutralizând cealaltă substanță și producând o sare. Cea mai întâlnită formă a oxidului de aluminiu cristalin este corindonul. Ionii de oxigen formează o structură hexagonală cu ionii de aluminiu, ocupând două treimi ale interstițiilor octaedrice. Fiecare centru al ionului de
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
suprafața specifică să depășească 1000mg . ul a fost pentru prima oară obținut de chimistul american Steven S. Kistler , în 1931. El prepară un hidrogel de SiO (hidrogelul este un gel ce conține apă) utilizând reacția dintre silicatul de sodiu și acidul clorhidric. Reacția este prezentată mai jos: Obținerea hidrogelului de SiO este urmată de eliminarea ionilor de clor și sodiu după care apa conținută în porii gelului este schimbată cu etanol (procesul de deshidratare este unul lent). În cele din urmă
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
este dizolvat în metanol de înaltă puritate după care se adaugă cantitatea de apă potrivită pentru pornirea reacțiilor de hidroliză și condensare. Fără un catalizator reacțiile se desfășoara foarte lent, motiv pentru care mediul de reacție trebuie să conțină un acid sau o bază. Specialiștii consideră că potențialul materialului este aproape nelimitat, fiind de părere că s-ar putea găsi aplicații ale acestuia în majoritatea domeniilor și activităților umane. Pentru că absoarbe complet radiațiile infrarosii, el va permite construirea unor clădiri sau
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
acest caz procesul o dată declanșat are efecte nefaste, pentru că limfocitele T4 distruse în mare cantitate nu mai pot secreta interleukinele necesare selecției și amplificării clonale. În condiții de "stress", carență de substanțe nutritive, sau în cazul unor daune ale ADN (acid desoxiribonucleic) datorită unor molecule toxice (de ex.: hidrocarburi policiclice) sau expunerii la radiații ionizante (raze gamma sau raze X), precum și în condiții de hipoxie, celulele afectate pot răspunde prin inițierea unui proces de apoptoză. Într-un organism adult, numărul de
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
produsă de Compania de automobile electrice Anderson Electric în Detroit, Michigan. Anderson a fost cunoscut anterior ca fiind Compania de Transport Anderson (1911), producând autovehicule de transport și remorci începând cu 1884. Producția de automobile electrice, alimentate de baterii cu acid și plumb reîncărcabile a început în 1907. Pentru suma de 600 $ în plus o baterie nichel-fier, model Edison, a fost disponibilă din 1911 până în 1916. Automobilele deși fuseseră prezentate ca atingând lejer 80 mile (130 kilometri) între două reîncărcări, au
Detroit Electric () [Corola-website/Science/320087_a_321416]
-
Michel Eugène Chevreul (n. 31 august 1786 - d. 9 aprilie 1889) a fost un chimist francez, cunoscut mai ales pentru studiul acizilor grași și aplicațiilor acestora în artă și știință. I se atribuie descoperirea acidului margaric (în 1813), cu rol important în obținerea margarinei și crearea primului tip de săpun, realizat din grăsimi animale. În ceea ce privește domeniul artelor vizuale, Chevreuil studiază culorile și
Michel Eugene Chevreul () [Corola-website/Science/320227_a_321556]
-
Michel Eugène Chevreul (n. 31 august 1786 - d. 9 aprilie 1889) a fost un chimist francez, cunoscut mai ales pentru studiul acizilor grași și aplicațiilor acestora în artă și știință. I se atribuie descoperirea acidului margaric (în 1813), cu rol important în obținerea margarinei și crearea primului tip de săpun, realizat din grăsimi animale. În ceea ce privește domeniul artelor vizuale, Chevreuil studiază culorile și formulează "Legea contrastului culorilor". A trăit aproape 102 ani, fiind în același timp
Michel Eugene Chevreul () [Corola-website/Science/320227_a_321556]
-
din lume unde energia geotermală a fost exploatată pentru a sprijini industria. În 1827 François de Larderel, un francez, a inventat o modalitate de extragere a acidului boric din noroi vulcanic prin utilizarea aburului pentru a încălzi cazane pentru separarea acidului de noroi. "Leopold al II-lea", Marele Duce de Toscana a fost un susținător entuziast al sistemului Larderel și i-a acordat titlul de "Conte de Montecerboli" un deceniu mai târziu. Un oraș, numit Larderello în onoarea muncii lui Larderel
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
fost un susținător entuziast al sistemului Larderel și i-a acordat titlul de "Conte de Montecerboli" un deceniu mai târziu. Un oraș, numit Larderello în onoarea muncii lui Larderel, a fost fondat la casa muncitorilor din fabrica de producție de acid boric. Regiunea a fost locul unui experiment de pionierat în producția de energie din surse geotermale în 1904, atunci când cinci becuri au fost aprinse de energia electrică produsă de aburul emergent din orificiile de ventilare din sol - aceasta a fost
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
fierbere. Este solubil în apă și insolubil în alcool. În ciuda prezenței liganzilor cianurii, ferocianura de sodiu nu este deosebit de toxică (doza zilnică acceptabilă 0-0.025 mg/kg greutate corporală), deoarece cianurile sunt strâns legat de metal, deși pot reacționa cu acidul sau se pot dotodescompune cu eliberarea de cianură de hidrogen. Se consideră că nu este deosebit de toxic potrivit unor cercetări care studiază influența separată a fiecărei substanțe asupra organismului uman. În forma sa hidrică, NaFe(CN)·10HO (ferocianură de sodiu
Ferocianură de sodiu () [Corola-website/Science/321192_a_322521]
-
hematiile apar la viermi. Până în luna a V-a a vietii embrionare nu există cavități osoase. În consecință, sediul proceselor de hematopoieza suferă o deplasare în etape succesive: Un rol important în eritropoeza îl joacă fierul, cobalamina (vitamina B12) și acidul folic (vitamina F), o scădere a concentrației sanguine în oxigen stimulează accelerarea eritropoezei cu producerea hormonilor necesari. Așa numitul cimitir al eritrocitelor este splina și celulele Kupffer din ficat. Viața unei eritrocite durează 120 de zile. După moartea eritrocitelor, hemoglobina
Hematopoieză () [Corola-website/Science/320558_a_321887]
-
, sau acidul gamma-aminobutiric, este considerat a fi unul dintre cei mai importanți mediatori inhibitori centrali. Cele mai mari concentrații de au fost găsite în globus pallidus, hipotalamus, substanța neagră, nucleii cerebeloși, substanța cenușie periapeductală, nucleul caudat, talamusul medial. Acidul gamma-aminobutiric este un
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
, sau acidul gamma-aminobutiric, este considerat a fi unul dintre cei mai importanți mediatori inhibitori centrali. Cele mai mari concentrații de au fost găsite în globus pallidus, hipotalamus, substanța neagră, nucleii cerebeloși, substanța cenușie periapeductală, nucleul caudat, talamusul medial. Acidul gamma-aminobutiric este un produs de decarboxilare a acidului glutamic, strâns legat de metabolismul oxidativ al hidrocarbonaților la nivelul sistemului nervos central. Sinteza este asigurată de către enzima glutamat decarboxilaza. GABA nu poate traversa bariera hematoencefalică (în afara anumitor zone ale creierului, unde
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]