46,957 matches
-
inelului este în ambele cazuri „0” — prin urmare operația de citire este distructivă. Pentru a nu se pierde informația, polarizarea anterioară a inelului trebuie refăcută imediat printr-o operație de scriere. Timpul de acces plus cel de rescriere formează "ciclul memoriei". Pentru a scrie informația într-un inel, acesta trebuie să fie polarizat inițial în starea „0”, care se obține printr-o operație de citire. Firul de citire S este folosit doar în momentul citirii, iar firul Z doar în momentul
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
Firul de citire S este folosit doar în momentul citirii, iar firul Z doar în momentul scrierii. De aceea ulterior firul Z a fost eliminat, funcția sa fiind preluată de firul S, impulsurile prin el fiind coordonate de circuitele controlerului memoriei. Perfecționări ulterioare au scurtat la jumătate ciclul memoriei prin suprapunerea rescrierii unui inel cu citirea altuia, precum și memorarea stării unui inel într-un registru și refacerea stării lui în următorul ciclu de citire/scriere. De asemenea, au fost combinate firele
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
momentul citirii, iar firul Z doar în momentul scrierii. De aceea ulterior firul Z a fost eliminat, funcția sa fiind preluată de firul S, impulsurile prin el fiind coordonate de circuitele controlerului memoriei. Perfecționări ulterioare au scurtat la jumătate ciclul memoriei prin suprapunerea rescrierii unui inel cu citirea altuia, precum și memorarea stării unui inel într-un registru și refacerea stării lui în următorul ciclu de citire/scriere. De asemenea, au fost combinate firele, existând arhitecturi în care printr-un inel trec
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
inel cu citirea altuia, precum și memorarea stării unui inel într-un registru și refacerea stării lui în următorul ciclu de citire/scriere. De asemenea, au fost combinate firele, existând arhitecturi în care printr-un inel trec doar două fire. Primele memorii cu ferite au avut un ciclu al memoriei de 6 µs, care la începutul anilor 1970 a scăzut la 1,2 µs și la 0,6 µs la mijlocul anilor 1970. Performanțe de vârf în epocă au avut calculatoarele , care aveau
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
inel într-un registru și refacerea stării lui în următorul ciclu de citire/scriere. De asemenea, au fost combinate firele, existând arhitecturi în care printr-un inel trec doar două fire. Primele memorii cu ferite au avut un ciclu al memoriei de 6 µs, care la începutul anilor 1970 a scăzut la 1,2 µs și la 0,6 µs la mijlocul anilor 1970. Performanțe de vârf în epocă au avut calculatoarele , care aveau un ciclu al memoriei de 1,0 µs
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
avut un ciclu al memoriei de 6 µs, care la începutul anilor 1970 a scăzut la 1,2 µs și la 0,6 µs la mijlocul anilor 1970. Performanțe de vârf în epocă au avut calculatoarele , care aveau un ciclu al memoriei de 1,0 µs în 1964. Atuurile acestui tip de memorie sunt fiabilitatea înaltă, nevolatilitatea, faptul că nu este nevoie de curent electric pentru a conserva informația, insensibilitatea la impulsuri electromagnetice și radiații, ceea ce le recomandă pentru aplicații militare și
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
anilor 1970 a scăzut la 1,2 µs și la 0,6 µs la mijlocul anilor 1970. Performanțe de vârf în epocă au avut calculatoarele , care aveau un ciclu al memoriei de 1,0 µs în 1964. Atuurile acestui tip de memorie sunt fiabilitatea înaltă, nevolatilitatea, faptul că nu este nevoie de curent electric pentru a conserva informația, insensibilitatea la impulsuri electromagnetice și radiații, ceea ce le recomandă pentru aplicații militare și aerospațiale. De exemplu cu astfel de memorii a fost echipată naveta
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
Atuurile acestui tip de memorie sunt fiabilitatea înaltă, nevolatilitatea, faptul că nu este nevoie de curent electric pentru a conserva informația, insensibilitatea la impulsuri electromagnetice și radiații, ceea ce le recomandă pentru aplicații militare și aerospațiale. De exemplu cu astfel de memorii a fost echipată naveta spațială Challenger, a cărei memorie a rămas funcțională chiar și după accidentul din 1986.
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
faptul că nu este nevoie de curent electric pentru a conserva informația, insensibilitatea la impulsuri electromagnetice și radiații, ceea ce le recomandă pentru aplicații militare și aerospațiale. De exemplu cu astfel de memorii a fost echipată naveta spațială Challenger, a cărei memorie a rămas funcțională chiar și după accidentul din 1986.
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
cele mai importante complexe monahale din capitala imperială Chang'an (numele vechi al orașului Xi'an). Inițial, locașul s-a numit "Templul Wulou", dar după ce a fost reconstruit în anul 648 de către Li Zhi (împăratul Gaozong al dinastiei Tang) în memoria mamei sale recent decedate, templul a primit numele de "Daci'en", însemnând "Amintirea iubirii mamei sale". Templul a fost în continuare renovat și extins în timpul dinastiei Tang, mai ales sub patronajul celebrului călugăr Xuanzang (602-664). Acesta a întreprins un pelerinaj
Templul Daci'en () [Corola-website/Science/336445_a_337774]
-
unul dintre personajele secundare ale cărții, sublocotenentul Bogdan Cernegură, ca erou central al romanului "Ochii strigoiului" (1939-1941), imaginând revenirea acestuia printre oameni după ce zăcuse 20 de ani în spital în urma unei răni la cap ce-l făcuse să-și piardă memoria. Personajul descoperă o societate contemporană cu totul opusă celei pe care o visase în tranșee, contemplând-o cu „ochii strigoiului”. Problematica războiului apare în mai multe romane ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
burghezia se vădește complet și autentic”, scria, printre altele, Eliade. Cronica tânărului scriitor nu l-a necăjit pe Cezar Petrescu, în ciuda unor zvonuri care au circulat în epocă și care au fost auzite și de autorul ei. Eliade recunoștea în memoriile sale că articolul său era „destul de dur” și l-a supărat pe Pamfil Șeicaru (redactorul șef al ziarului), care i-a reproșat că l-a jignit pe scriitor. Cezar Petrescu l-a invitat pe Eliade să colaboreze la revista "Gândirea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fost anulat, la fel si festivalul de jazz. Pe 15 iulie, la Royal Albert Hall din Londra, în cadrul ceremoniei de deschidere a festivalului The Proms, orchestră simfonica BBC a interpretat o versiune a "La Marseillaise", imnul național al Franței, în memoria celor uciși în atacul de pe 14 iulie. Președintele François Hollande, care la momentul atentatului se află în Avignon, s-a întors la Paris pentru a convoca o celulă de criză la Ministerul de Interne. Hollande s-a adresat poporului francez
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
pe lângă cele 120.000 de cadre militare. Cazeneuve le-a cerut "tuturor cetățenilor patrioți" să se alăture forțelor de rezervă pentru a spori securitatea în urma atacurilor. Pe 18 iulie, în toată Franța a fost ținut un minut de reculegere în memoria celor uciși în atac. În Nișă, la sosirea și la plecarea de la manifestare, premierul Manuel Valls a fost huiduit, din mulțime fiind auzite cereri de demisie. Președintele Hollande a fost și el huiduit de mulțime în timpul vizitei la Nișă în
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
declarație comună, cele 15 țări membre ale Consiliului de Securitate al ONU au "condamnat cu cea mai mare fermitate atacul terorist barbar și las" de la Nișă. Summitul Asia-Europa din capitală Mongoliei, Ulaanbaatar, a început cu un minut de reculegere în memoria victimelor de la Nișă. Liderii religioși și politici din lumea arabă și musulmană au condamnat și ei atentatul de la Nișă. Marele Muftiu al Egiptului a denunțat atacul și a subliniat că "sabatorii care îl urmează pe Satan vor fi condamnați în
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
și tematica identității spirituale, religioase și etnice. De reținut, din această ultimă perspectivă, efortul artistei de a transfigura. În pânze ce solicită, obligatoriu, un privitor simpatetic, teme identitare dintre cele mai grave, articulate pe nevoia de a resuscita, artistic o memorie colectivă încărcată de evenimente tragice. Anamneza mijlocită de creația artistică aduce cu sine, însă, măcar un început de vindecare - iată finalitatea paideică a unor lucrări precum „Adio. Deportarea” sau „Moldova”, concepute ca meditații traumaturgice despre destinul atât de greu încercat
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
pensie ce era egală cu jumătate de salariu. Fiul său, locotenentul Egon von Kluck, a fost ucis la începutul anului 1915. Generalul von Kluck a scris despre participarea sa la război în volumul intitulat "Führung und Taten der Erste" (1920). Memoriile sale postbelice, "The March on Paris and the Battle of the Marne", au fost publicate în 1920. Kluck a murit la Berlin în octombrie 1934. Numele lui von Kluck a fost menționat într-un cântec militar britanic trivial (ale căror
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
criminalii de război lituanieni în fața justiției, menționa, în raportul său anual, că nu există nici un progres și că organele de justiție lituaniene nu au aplicat nicio pedeapsă autorilor Holocaustului. A existat și o limitată dezbatere pe marginea locului Holocaustului în memoria națională lituaniană; de-a lungul istoriei, lituanienii au negat participarea la Holocaust sau i-au etichetat pe lituanienii participanții la genocid ca elemente extremiste izolate. Amintirile din acea vreme și la discutarea acestor evenimente în istoriografiile evreiască și lituaniană sunt
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
bărbați au format triumviratul care a condus guvernul otoman până la sfârșitul Primului Război Mondial în octombrie 1918. Potrivit unor surse diverse, Talaat Pașa a conceput planuri pentru a-i extermina pe armeni încă din 1910. Filologul danez Johannes Østrup a scris în memoriile sale că, în toamna anului 1910, Talaat i-a vorbit deschis despre planurile sale de a-i „extermina” pe armeni. Potrivit lui Østrup, Talaat a declarat: „Dacă voi ajunge vreodată la putere în această țară, mă voi folosi de toată puterea
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Méndez, un ofițer venezuelean care a servit în Armata Otomană, a vizitat Diyarbakır pe 26 iunie 1915 și a vorbit cu guvernatorul Mehmet Reșid, care a fost cunoscut mai târziu sub numele de „măcelarul din Diyarbakir”. Nogales Méndez povestește în memoriile sale că Reșid i-a precizat că a primit o telegramă direct de la Talaat prin care-i ordona: „Arde-Distruge-Omoară”. Abdulahad Nuri, un funcționar oficial responsabil cu deportările, a depus mărturie în fața curții marțiale în perioada 1919-1920 că Talaat i-a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
fonduri lor. Morgenthau a refuzat categoric cererea lui descriind-o ca fiind: „una dintre cele mai uimitoare cereri pe care am auzit-o vreodată”. Oameni politici turci și personalități notabile au condamnat această politică. Feminista turcă Halide Edip scria în memoriile sale că a observat o reacție sfidătoare la Talaat Pașa, atunci când ea l-a întrebat despre deportări și exterminare. El i-ar fi spus că avea convingerea că, atâta timp cât o națiune face tot ce-i stă în putință pentru propriile
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
armenilor și condamnat la moarte în contumacie de un tribunal turc în data de 5 iulie 1919. Comentând atrocitățile (violarea, torturarea și uciderea armenilor) petrecute pe scară largă în Turcia, ambasadorul SUA în Imperiul Otoman Henry Morgenthau a scris în memoriile sale din 1919: La scurt timp după asasinarea lui Talaat în martie 1921, au fost publicate "Posthumous Memoirs of Talaat" în volumul din octombrie al "The New York Times Current History". În memoriile sale, Talaat admis că i-a deportat intenționat pe armeni
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
ambasadorul SUA în Imperiul Otoman Henry Morgenthau a scris în memoriile sale din 1919: La scurt timp după asasinarea lui Talaat în martie 1921, au fost publicate "Posthumous Memoirs of Talaat" în volumul din octombrie al "The New York Times Current History". În memoriile sale, Talaat admis că i-a deportat intenționat pe armeni în provinciile de est ale Imperiului Otoman după un plan pregătit anterior. Cu toate acestea, el i-a acuzat pe civilii armeni pentru deportări, susținând că populația civilă putea provoca
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
apărat-o de acuzațiile formulate de Erasmus. În "Dogmata", după ce a prezentat istoria fiecărei dogme, el a adăugat respingerea noilor erori dogmatice. Stilul său a fost amar în scrierile sale polemice; el a fost mai blând în discuțiile cu Grotius. Memoria lui Pétau a fost sărbătorită a doua zi după moartea lui de către Henri Valois, unul dintre elevii săi, si de Leo Allatius într-un poem grec compus la cererea Papei Urban al VIII-lea. Un crater de pe Lună a fost
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
mine de lignit la Prastova, în sudul peninsulei Peloponez. Aventura, care va forma mai târziu subiectul romanului "Zorba Grecul", a durat aproximativ un an (1916-1917). Locurile unde cei doi bărbați au trăit împreună un an au rămas fixate adânc în memoria localnicilor. Potrivit celei de-a doua soții a scriitorului, Eleni Samios Kazantzakis, „bătrânii din Mani își mai aminteau încă de Kazantzakis și mi-au arătat cu mândrie baraca lor, acum părăginită, și peștera unde Nikos se refugia ca să poată citi
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]