47,628 matches
-
a vorbit despre această încordare într-un interviu pentru stația radio Z100 New York, explicând că a fost dificil pentru ea să modeleze în difreitele personalități înfățișate în video. Înainte de lansarea propriu-zisă a videoclipului, Gâgă a debutat cu un videoclip cu versuri pentru cântec. Versurile au fost afișate peste un metraj filmat de Gâgă la clubul de noapte "Micky's" în Los Angeles. Piesa a fost interpretată live prima dată la ediția din 2013 a MTV Video Music Awards. Gâgă a început
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
această încordare într-un interviu pentru stația radio Z100 New York, explicând că a fost dificil pentru ea să modeleze în difreitele personalități înfățișate în video. Înainte de lansarea propriu-zisă a videoclipului, Gâgă a debutat cu un videoclip cu versuri pentru cântec. Versurile au fost afișate peste un metraj filmat de Gâgă la clubul de noapte "Micky's" în Los Angeles. Piesa a fost interpretată live prima dată la ediția din 2013 a MTV Video Music Awards. Gâgă a început spectacolul purtând o
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
despre realitățile vieții cotidiene și folosirea mai multor stiluri muzicale. În 2012 în cadrul emisiunii "Paparazzi" de la Jurnal TV s-a lansat ipoteza că solistul grupei este Andrei Țăruș (n. 25 octombrie 1984 Slobozia, Moldova), cunoscut anterior ca solistul și autorul versurilor trupei „In Quadro”. Totuși, solistul Carla's Dreams nu a confirmat acest lucru niciodată. În septembrie 2016, presa rusă a publicat fotografii cu cei patru membri ai trupei, în urma unei dispute în care solistul trupei l-a contrazis pe un
Carla's Dreams () [Corola-website/Science/328054_a_329383]
-
cărți din Occident ca Floarea darurilor sau romane populare precum Alexandria sau Varlaam și Ioasaf și chiar opere culte, de pildă Istoriile lui Herodot. Poezia apare ca gen în literatura română pentru prima dată în secolul al XVII-lea cu versurile lui Miron Costin (Viața lumii) sau Psalitirea în versuri a mitropolitului Dosoftei din 1673. Secolul se încheie cu începutul activității literare a lui Dimitrie Cantemir, care în 1698 publică Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea.
Literatura română a secolului al XVII-lea () [Corola-website/Science/328071_a_329400]
-
precum Alexandria sau Varlaam și Ioasaf și chiar opere culte, de pildă Istoriile lui Herodot. Poezia apare ca gen în literatura română pentru prima dată în secolul al XVII-lea cu versurile lui Miron Costin (Viața lumii) sau Psalitirea în versuri a mitropolitului Dosoftei din 1673. Secolul se încheie cu începutul activității literare a lui Dimitrie Cantemir, care în 1698 publică Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea.
Literatura română a secolului al XVII-lea () [Corola-website/Science/328071_a_329400]
-
(n. 13 septembrie 1894 în Łódź, m. 27 decembrie 1953 în Zakopane) - poet polon de origine evreiască, scriitor, autor de vodeviluri, satire, librete pentru operetă și de versuri pentru cântece, unul dintre cei mai populari poeți poloni din perioada interbelică. A fost unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și al cercului literar "„Skamander”". Colaborator la "„Wiadomości Literackie”". A tradus poezii din limba franceză, germană
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
locuit împreună cu Irena Tuwim. După moartea lui Tuwim, această casă a fost cumpărată de Piotr Jaroszewicz. În ultimii săi ani, Tuwim nu a scris multe poezii; din când în când, mai ceda rugăminților prietenilor săi redactori, care aveau nevoie de versuri pentru anumite ocazii. Se ocupa de traduceri sau de anumite curiozități literare, pe care le publica în revista lunară "„Problemy”", în ciclul "„Cicer cum Caule”". Pentru o lungă perioadă, Tuwim a suferit de nevroză (agorafobie, nevroză viscero-vegetativă) și depresie, care
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
poetică a realității - într-un mod strălucit, sunt utilizate cadența și foșnetul cuvintelor polone în poezia "Lokomotywa", poezie-onomatopee. În afara lucrărilor ce se caracterizează printr-o frumusețe nemaiîntâlnită, determinată de abilitatea sa excepțională de a mânui cuvintele, Tuwim a scris și versuri într-un limbaj popular, chiar vulgar - ""Do prostego człowieka"" sau ""Wiersz, w którym autor grzecznie, ale stanowczo uprasza liczne zastępy bliźnich, aby go w dupę pocałowali"."
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
feminității, dar și cel al soarelui, a cărui măreție pălește în comparație cu privirea iubitei. De asemenea, abordează și tema iubirii nefericite, ce se învecinează cu indiferența și răceala dintre iubiți. În creația sa, se întâlnesc și teme politice. Morsztyn critică prin versurile sale atitudinea delăsătoare a nobilimii față de amenințarea din partea cazacilor și a tătarilor. Acest punct de vedere critic se regăsește în poeziile "Pospolite ruszenie" (1649) sau "Pieśń w obozie pod Żwańcem" (1653).
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate „Despre stil”; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. Florescu a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés, 1877); căznite jocuri prozodice, ele au contribuit totuși la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul", este încercat, după model francez, în
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate „Despre stil”; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. Florescu a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés, 1877); căznite jocuri prozodice, ele au contribuit totuși la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul", este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Euridice”" (devenit, după 2009, "Premiul „Marin Mincu”"). A ținut conferințe și comunicări pe teme literare la Universitățile din București, Chișinău, Bălți, Cernăuți, Suceava, Târgoviște, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu versuri, în revista „Luceafărul. A colaborat, în timpul vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Poesis”, „Cultura”, „Ziua literară”, „Orizont”, „Cafeneaua literară”, „Caiete critice”, „Paradigma”. în volume: volume: În prezent scriitoarea, care este membră a Uniunii Scriitorilor din
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
în prima cruciadă din 1096, alături de cei trei frați ai săi și de tatăl lor. El a obținut senioria asupra Beirutului după ce ruda sa, regele Balduin I al Ierusalimului, a cucerit acel oraș, după cum este relatat în scurtul poem anonim, "Vers despre iluștrii bărbați din dioceza de Thérouanne care au mers în Sfânta Expediție": Fulc era deja decedat în 1125, atunci când Valter de Brisebarre figurează ca senior de Beirut. Potrivit cronicii lui Lambert de Ardres, el a fost înmormântat în Palestina
Fulc de Guînes () [Corola-website/Science/328281_a_329610]
-
și comenta cărțile citite, împreună cu secretarul său, și se amuza ascultând exercițiile de versificație ale acestuia din urmă, care era capabil să improvizeze la comandă, pe orice temă. Din anii petrecuți la Curtea de la Iași datează și un dialog în versuri compus de Dapontes, în care personificările Valahiei și Moldovei își dispută între ele dreptul de a-l avea ca domn pe Constantin Mavrocordat. Principele nu a apreciat, însă, acest gest și s-a arătat nemulțumit de lingușirile exagerate ale secretarului
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
Xiropotamou și Dapontes a revenit pe Muntele Athos înainte de primi răspunsul de confirmare. Acolo a și murit la 7 decembrie 1784. Scriitor talentat, inteligent și vivace, Dapontes avea predispoziție pentru versificare, fiind creditat cu capacitatea de a se exprima în versuri la fel de ușor cum o făcea în proză. Era dotat cu fantezie și cu ușurință de exprimare și - fiind fire glumeață și cu vocație de "bon viveur" - putea trece rapid de la tragic la sublim și de la seriozitate la pasiune. Unul dintre
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
o bună parte dintre operele sale au apărut cu suportul financiar al unor potentați administrativi ai epocii sau boieri de pe meleagurile Principatelor Dunărene. Aceasta a fost și explicația dedicațiilor făcute de autor către respectivii. A conceput alături de texte religioase atât versuri, cât și proză laică, absolut originale. Dapontes iubea și aprecia istoria, astfel că se găsesc în lucrările sale o multitudine de date despre cele două principate românești în care a trăit. Observator - prin natura poziției sale - a descris și aspecte
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
poziției sale - a descris și aspecte sociale sau de moravuri ale societăților valahe sau moldovene. S-a erijat chiar și în critic atât al opulenței, cât și al aroganței date de nivelul social, așa cum a făcut-o în ["Scrisori în versuri simple împotriva aroganței și asupra deșertăciunii lumii..."]. Având ocazia de a călători din nou în perioada 1756—1760 în Principate, posibilitatea de a face comparație la o distanță de 1—2 decenii îl face să prezinte într-o manieră destul de
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
pedepsi pe cei ce deposedau pe țărani de avutul lor, făcându-i să se teamă de o pedeapsă măsurată după gravitatea faptelor săvârșite și după dreptatea nescrisă, dar cerută de tradiția locurilor"”. O dovada in acest sens pot fi si versurile Marsului Rezistentei Fagarasene. Cei care au făcut parte din aceasta grupare (care la început era cunoscută sub numele de banda "Hașu", banda "Hașu-Gavrilă", banda "Gavrilă") sunt următorii: Ilioiu Ion, Sofonea Remus (din Drăguș), Arsu Gheorghe (din Râușor), Radeș Virgil (student
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
Pantazică și Sanda Bălășescu (asistente de montaj). Muzica filmului a fost compusă de Tiberiu Olah, dar coloana sonoră conține și fragmente din oratoriul „Messias” de Georg Friedrich Händel, interpretate de orchestra Filarmonicii George Enescu din București, dirijată de Mircea Cristescu. Versurile recitate în film sunt scrise de poetul Nichita Stănescu. Decorurile și costumele au fost realizate de arhitecții Marcel Bogos și Rodica Savin, fiind caracterizate de criticul Alice Mănoiu prin „grandomanie scenografică”, argumentată de traiul medicului Palaloga într-un mediu poleit
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
nevoit să folosească un pseudonim, Ion Dragomir. "O navă pentru cer senin", piesă de teatru pentru copii gen “Peter Pan”, jucată la Teatrul pentru copii și tineret (azi Teatrul “Luceafărul”) din Iași, stagiunile 1975-1976-1977. Regizor: Constantin Brehnescu. Muzica: Sabin Pautza. Versuri: Ana Mâșlea. "Acțiunea Codalbul" (titlul inițial “Eroii unde se ascund când plâng?”), dramă istorică în trei acte, jucată la Teatrul “Ion Creangă” din București, stagiunea 1976-1977. Se împlinea un veac de la Războiul de Indepență al României). Regizor: Ianis Veakis. Scenografia
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
evreiască germanofonă din Bucovina și trăia modest din veniturile unei mici afaceri cu vopsele. În anii de gimnaziu, Alfred Liquornik a fost o vreme coleg cu Paul Antschel (Paul Celan) și Immanuel Weißglas. Ca și ei, a început să scrie versuri încă elev fiind. În 1939 și-a dat bacalaureatul, după care a urmat două semestre la Facultatea de Filologie-Filozofie a Universității din Cernăuți. În anii 1940/41, după anexarea Bucovinei de către Uniunea Sovietică, a fost cadru didactic la țară, scăpând
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
la scris, boala i s-a agravat, s-a resemnat și a devenit tot mai scârbit de viață. Ultimele sale bucurii în viață au fost primirea sa în rândul membrilor "P.E.N. Club" din Austria și apariția ultimului său volum de versuri "Gnadenfrist", la Baden bei Wien, în 1980. Bolnav de cancer, sub îngrijirea devotată a soției sale, Alfred Gong s-a stins din viață în New York City, însingurat, la vârsta de 61 de ani. La dorința văduvei sale, cea mai mare
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
unele concerte suplimentare până pe data de 28 aprilie 2011. Pe scenă este acompaniată de Cyrille Nobilet (bass, pian și voce), Loic Maurin (baterie și voce) și Dino Trifunovic (chitară și voce). Jonathan scrie texte despre copilăria ei. În mare parte versurile sunt inspirate din istoria personală, însă ea abordează și teme precum "familia" sau "iubirea". Chitaristă și pianistă, Joyce Jonathan compune piese cu tentă folk în conformitate cu cuvintele pe care le compune. Louis Bertignac rafinează primului ei album cu aranjamente subtile și
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]
-
studioul Animafilm, animatori fiind Mica Boroghină, Constantin Crîșmărel, Anita Ionescu și Pierette Atanasiu. Sculptura cocoșelului a fost executată de Enache Hărăbor, iar cizelarea de Ion Ușurelu. Cocoșelul a fost animat de Ion Popescu-Gopo. Trucajele au fost realizate de Olga Pîrîianu. Versurile cântecelor sunt scrise de Eugen Rotaru, iar muzica este compusă de Marius Țeicu. Textul melodiei „Tâlharii păguboși” a fost scris de Anne Marie (Anemar) Pop. După cum este specificat pe generic, în acest film cântă Anda Călugăreanu, Mirabela Dauer, Aurelian Andreescu
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
1901 și februarie 1902) și “Lumina” (care a apărut între 1903 și 1908). “Fratil’ia” era o revista bilunară, scrisă în dialect aromân, condusă de Nicolae Batzaria și el profesor la Liceul român din Bitolia. În această revista se publică versuri, proză, anecdote populare, articole și studii despre istoria și civilizația aromânilor.; unde se dă și o listă a absolvenților liceului în ultimii 25 ani (sunt trecuți și Sterie Ciumeți, și Pericle Papahagi) “Revista Populară a Românilor din Imperiul Otoman”, Publicație
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]