6,312 matches
-
și Dunării. Iată și de ce nu mai avem astăzi ce-a fost În afara acestei obezi În vremea lui Burebista. „Observator“, 1 septembrie 1999, ora 14,18 6. D’ale presei Am strivit deunăzi un melc. Îmi pare rău, dar mă Împac cu gândul: cine l’a pus să se „fardeze“ cu brun, ca și pământul? Era deci un mincinos, el fiind o vietate, iar pământul cu totul altceva. Dar poate, chiar „mințind“, el urmărea ceva: supraviețuirea, Într’o lume În care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și jumătate, a gîndacului din Colorado care s’a pus pe dijmuit, adjudecându-și taman acel câștig de producție. Așa vorbind, pavând drumul spre iad cu bune intenții, se pare că Ludovic al XVI-lea avea toate motivele să se Împace cu ghilotina. À propos de revoluții. Pentru că nu avem un partid monarhist, Înseamnă că nu pot fi Învinuit că fac politică atunci când afirm că monarhia e forma de stat ecologică, adică naturală și evolutivă, căci a apărut În zorii civilizației
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a amestecat, fie doar adoptând, prin tentația noutății, cine știe ce obicei al aceluia. Tot entropie e și omogenizarea asta. Făcând haz de necaz, sunt convina că societatea românească e una antientropică, adică bună, virtuoasă. Cum altfel aș Înțelege gestul de a Împăca capra cu varza, adică democrația cu libertatea ei de mișcare, pe gustul restului lumii, cu dictatura, sub masca lipsei de mijloace de a folosi libertatea, rezultatul fiind o nouă „legare de glie“, cum ne-a obișnuit istoria? Eu, de pildă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avut bunul simț s’o calmeze pe „pisica“ lui, la fel de contrariată de „cruzimea“ mea, dar și săritoare Întru salvarea vrăbiei, cu cuvintele: „E munca lui Moti și prostia ei“. Dacă va citi rândurile astea, va vedea că a procedat corect Împăcându-se cu „joaca“ mea. Exceptând plantele și câteva bacterii chemotrofe, din acelea care sălășluiesc prin zăcăminte de petrol și nu numai, orice trăiește ucide pentru a se hrăni. Cum spuneți voi despre porc că-i „lăsat“ pentru asta. Doar că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dictat: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei populată în principal cu ucraineni. Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu luarea forțată a Basarabiei, ceea ce a declarat de mai multe ori în fața întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a URSS este de domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
aceași baricadă, abia acum se vedeau între ei. Unul dintre supraviețuitori îi prezintă : studentul Ion Chiujdea, liniștit și stăpân pe sine; Victor Metea, inteligență sclipitoare, vioi, curajos și neînduplecat până în ultimul moment ; Nelu Novac, elev cu nouă ani în urmă, împăcat cu soarta, veșnic cu surâsul pe buze; studentul Hașiu Laurean cu cicatricea încă vie pe frunte ; Ghiță Hașiu și Pop Jean, au intrat în sala de ședințe liniștiți, de parcă nu era vorba despre ei. Din lot mai făceau parte Olimpiu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Cernăuți 61[...]. Consecința era previzibilă: rămâne repetent, iar în aprilie următor părăsește din nou școala, întorcându-se la Ipotești. Atunci, părinții, încurcați și cu cheltuielile pentru ceilalți frați (Șerban, Nicu și Iorgu), ba nimerindu-se și alte greutăți, s-au împăcat deocamdată cu gândul că acestui copil nu-i place cartea și, volens-nolens, l-au ținut acasă; acasă, vorba vine, căci Mihai sta mai mult la stână, la Ion Ciornei, să nu-l mai audă pe tatăl său reproșându-i că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se iscălește: M.G. Eminescu din Ipotești 81. Despărțindu-l de casă, drumul către Blaj i-a creat în schimb o punte spre altă lume. De-acum înainte va mai veni la Ipotești sporadic. O dată, în iulie 1869, când s-a împăcat, probabil, cu tatăl său. Acum erau oameni în toată firea amândoi și puteau discuta: Mihai publicase versuri, era apreciat și cunoscut. Și căminarul e posibil să-și fi schimbat părerea; cu timpul a învățat să mai cedeze, poate chiar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a lui Eminescu, de care va fi marcat nostalgic pentru toată viața sa neobișnuit de bogată sufletește. Gustul acesteia îl va urmări în întreaga lui existență. În anii târzii ai maturității sale precoce, ziarist la București, poetul nu se poate împăca cu gândul pierderii moșiei ipoteștene, raiul său de pe pământ, și încearcă din răsputeri să găsească banii necesari răscumpărării ei. În manuscrisele sale își notează neliniștea și preocuparea: Caballa Ipoteștilor. [...] Să mă însor, ca să pot rescumpăra Ipoteștii sau să împrumut bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în fapt, căci toată strigarea, vuirea, sunarea/ E surdă ca ceriul, e moartă ca marea 159. Într-o perioadă când oricare cap îngust un geniu pară-și160, Eminescu are curajul să-și mărturisească crezul poetic: Ci muza mea cu sine se împacă 161, întrucât Nu scapi de tine însuși, cum ești trebui să fii162. Definiția aceasta se traduce în substanța poetică prin statornicirea poetului într-o iubire adânc întemeiată metafizic și nedespărțită de cântec. Învierea atinge culmi de sunete extrem de rafinate, închinate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu tentă negativistă. Cum bine observa cineva, de departe, Iașul se vede seducător, iar de aproape... detestabil (probabil, fiindcă nimeni nu-i profet în țara lui.) Unde-s zăpezile de altă dată? Scepticii văd fractură, discontinuitate flagrantă, ceilalți nu se împacă deloc la gândul că atributul "cetate a culturii", eșuat în banal și clișeizare, n-ar mai fi propriu Iașului marilor uniri (și, de ce nu, marilor iubiri). "O, nefericit loc, bătut de Dumnezeu și soartă!" exclamă, într-un text amar, Nichita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
puținelor valori pe care le mai are, ci tratarea lor de-a valma cu falsele valori." Rezon! Mai departe, este acuzată mediocritatea (care, vorba lui Preda, unde se duce, tot mediocrități caută) și lipsa de reacție a ieșenilor, ce se împacă la modul fatalist cu pogorârea orașului în anonimat. Acad. Eugen Simion constată și el că "Iașul intelectual arată acum altfel. Scriitorii sunt împărțiți în tabere și tăberele, ca peste tot în societatea românească, învrăjbite." În fine, C. Ștefanache se întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sociale potrivit rangurilor, titlurilor și slujbelor. Va fi având nepoți și Ion Grigoriu-Havas, considerat a fi fost unul dintre cei mai demni de respect gazetari ieșeni ai perioadei. Știu urmașii lui că acest reputat om de presă nu s-a împăcat în ruptul capului cu invenția telefonului și că nu l-a utilizat niciodată? Răspunsul lui la invitația de a ridica receptorul era, invariabil, același: "Poa' să fie și Vodă, eu la telefon nu vorbesc!" De altfel, nu s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i chiar foarte diferit de cel contemporan: "Oamenii se mănâncă ca câinii pentru a se înlocui unii pe alții. În acest scop, se acuză cu patimă nemăsurată..." Spre a concluziona cu năduf, în martie 1941: "Nici dracu' nu-i poate împăca pe toți, darămite eu..." * "P e vremea când tăiam butuci / Să ne-ncălzim, să facem cina / Și căram apă cu găleata / Nu cumpăram nimic de-a gata / Știam să mânuiesc și sapa / Și-l citeam și pe Shakespeare / Cum de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
el doi băieți, cu soția cam bolnăvicioasă, născuse și o fetiță, pe care și-o doriseră foarte mult, Lucia, care a murit la vreo doi-trei ani și mătușa nu și-a mai putut reveni din asemenea necaz. Măicuța mea se împăca tare bine cu toți, eu n-am cunoscut supărări în familia tatălui meu, așa că sora mea o îngrijea în toate pe bunicuța, iar când a venit iarna nu a mai lăsat-o să treacă gardul, i-a pregătit bunicuței o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lui și s-a îmbolnăvit, l-am internat în spital, a ieșit ameliorat, dar nervii și ambițiile lui mai ales, l-au făcut de nu se mai înțelegeau. Cât am putut, m-am tot dus la ei și-i mai împăcam, dar n-am putut face totul. Până la urmă, fata a venit la mine și foarte sinceră mi-a spus: „mămico, eu nu mai stau cu Nicu, el este nervos, nu mai pot. Îmi pare rău de matale dar nu am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
păcat! Călina În anii trecuți a fost internată și Călina, de fiul ei. O femeie de 75-80 de ani, mărunțică, slăbuță, cu o vorbă caldă, domoală, îmbrăcată curat ca la țară, cu fustiță și bluzică, flaneluță, cu băsmăluță curată, se împăca foarte bine cu colegele sale, o privire blândă și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic”, cărora le plăcea mahalaua și ironizarea omului cuminte. Lucrase vreo 30 de ani la spălat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
crescut, a terminat o facultate, este cuminte, soțul ei s-a făcut bine, iar noi toți asistații, ca și conducerea, o iubim foarte mult, iar atunci când Getuța este plecată din unitate ne lipsește foarte mult. Asistenta și farmacista noastră se împacă frumos și respectuos cu medicul care-i acordă toată încrederea și aprecierea muncii ei, cu colegele din cabinet și este tare înțelegătoare la toate nevoile și cererile care se ivesc. Eu personal o iubesc foarte mult, cunoscându-i zbuciumul și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
viața de țară până am plecat de-acasă, la 18 ani. Am avut și noi gospodărie, deși nu bogată, dar frumoasă - pentru că era a noastră - și așa au rămas în ea doi frați mai mici cu tăicuțu, care s-au împăcat foarte bine. Trecând anii așa de repede, mă mir, închinându-mă și întrebându-mă, cum mi s-a prăpădit aproape tot neamul, frații, sora, nepoții, și mă văd astăzi singură, cu un fiu și nepoți care nu m-au ascultat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ca și mine, au mai învățat și toți au ajuns și pensionari. Cei micuți au rămas cu tăicuțul, dar alt foc, a venit războiul și au plecat frățiorii și a rămas tata cu doi mai micuți cu care s-a împăcat tare bine. Viața s-a scurs, n-au ajuns doar anii cei grei, am rămas singură, și vreo trei-patru nepoți de pe la veri, toți s-au pierdut de tineri. Lupta cu viața m-a făcut să înțeleg spusele lui Coșbuc: „O
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
onorabila Putere... În primăvară, prin luna mai, mi-a spus într-o dimineață: Săptămâna aceasta vine, la o întâlnire cu întreg activul de partid, profesorul Loghin, conducătorul dumitale de doctorat. Loghin a lucrat cu soțul meu, la Iași. S-au împăcat de minune. Miu m-a rugat să mergi dumitale să-l aștepți la gară, cu mașina noastră, și să-l aduci la sala de protocol, la complexul gospodăriei, lângă sediu. Că Miu termină ședința, le dă o pauză și vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceruse să fie încadrată și nu putea fi refuzată madam Gheorghiu! Chiar acest om, Panaiotache, care te-a "prelucrat" ieri, m-a sunat și mi-a explicat cum stau lucrurile... Învață-te să taci și să te prefaci că te împaci cu soarta! Dar nu renunța cu nimic la ceea ce visezi, fiindcă, într-o zi, poți reveni la Institut, să-ți urmezi drumul, ai să vezi!... Viața-i ca o carte. Învață să citești și ceea ce nu-ți place. Și completează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lor, aflându-mă și menținându-mă eu însumi într-o necontenită și neostoită căutare și realizare a personalității, cu senzația că timpul mă ocolea și trecea peste mine și peste ei, deopotrivă, unindu-ne și ocrotindu-ne nu mă puteam împăca ușor cu ideea că plecam din acest mediu. De aceea, zile-n șir am tânjit și m-am gândit chiar să migrez și să mă fixez într-un alt oraș, la un alt Institut Pedagogic. Am și găsit un post
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
alegerile crailor; a-și face partizani în Polonia și a-i proteja, a vârî oști rusești în Polonia și a le ține vremelnicește până la prilejul de-a rămâne acolo pentru totdeauna. Dacă puterile megieșe s-ar împotrivi, atunci să le împace vremelnicește, împărțind-o cu ele, până când va putea lua de la ele înapoi ce le va fi dat"... Într-adevăr, Petru cel Mare zise bătrânul Stransky s-a străduit și a reușit primul să exploreze și să utilizeze slăbiciunile democrației nobiliare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu se prea dădeau În lături să ne stâlcească numele de familie. Pe nesimțite și ca din greșeală, Golea devenea madam Golan, și asta mai cu seamă când mama se amesteca În certurile lor cu intenția vădită de a le Împăca. Atunci Năsoasa era chiar urâta aia și boccia aia cu nasul cât paloșul, Motănica destrăbălata aia care toată viața ei s-a motănit și s-a călărit cu sute de soți și amanți, și deși Tarantoaca ar fi putut veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]