4,816 matches
-
rușinos din Curie. 15. Și, astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, turbulenții au fost imediat calmați și fericitul Francisc a reorganizat Ordinul conform directivelor sale. Văzând apoi că fratele Cezar era expert în Sfânta Scriptură, i-a încredințat lui misiunea de a împodobi cu cuvinte din Evanghelie Regula pe care el însuși o concepuse cu cuvinte simple. Iar acesta a făcut întocmai. Și fiindcă frații, din cauza diferitelor bârfe ce se răspândiseră pe seama fericitului Francisc - unii spuneau că murise, alții că fusese ucis, alții
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
6. În anul 1226, în ziua de 4 octombrie, sâmbătă, spre seară, Fericitul Francisc, întemeietorul și conducătorul Ordinului Fraților Minori, a trecut din această lume întunecată în împărăția cerească și a fost înmormântat într-o zi de duminică la Assisi, împodobit cu stigmatele lui Isus Cristos. Se împliniseră de-acum douăzeci de ani de la convertirea sa. Într-adevăr, își începuse noua sa viață în 1207, pe când Inocențiu al III-lea era papă. Despre el se cântă: «Coepit sub Innocentio - cursumque sub
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
agricole, plăcerile cinegetice, pescuitul, lectura, satisfacțiile gastronomice și, element nou În poezia meditația asupra făpturii care Învârte totul de sus: „Muncă, luptă, călărie, Jocuri, umblete pe jos, Mă-ntăreau cu veselie Și-mi dau-nvederat folos. Curăția și măsura Masa mea Împodobea, Mulțumea stomah, ochi, gura; Dar mă sătura d-abia... .............................................. De-amănunt privind natura Planeți, răsărit, apus, Stăm gîndind: Așa făptura Cine-or fi-nvîrtind de sus?” Aici se oprește gîndul Îndrăzneț al lui Iancu. Nu trece hotarul ce desparte tărîmurile. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frumos” (s.n.) Așadar, a mări frumos este scopul unui poem. Heliade, avînd idei oarecum asemănătoare despre actul de a scrie, evadează În spații uranice. Alexandrescu, spirit eminamente didactic, reduce totul la o ierarhie a adjectivelor. „A mări frumos” este a Împodobi o abstracțiune cu altă abstracțiune, mai mare: (adînc, colosal, măreț), ca și cum adîncime, măreție, colosal ar sugera, prin ele Însele, senzația de adîncime, măreție... Stilul acesta ornat se poartă În epocă. Grigore Alexandrescu Îl dichisește mai mult decît alții și crede
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strînsă, ochiul vede mai bine detaliul. Iată și un fragment din Dumbrava roșie În care sînt descrise armurile leșești: „Ei merg, bătînd din pinteni!... Zburdalnica lor ceată Străluce de departe În haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept Împodobite Și-ncinse cu paftale de peatră nestimată. Ciapce purtînd un vultur și pene la mijloc, Încălțăminte roșii de pele de Maroc, Și frîie țintuite, și argintate șele, Și armorii cusute pe colțuri de harșele.” Trecem, acum, la o nouă provincie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simbatie firească, cum În alte poeme aduce noțiunea de milă. Mila, credința sînt concepte religioase. Există la Conachi și această nuanță („tehnica poeziei - zice G. Călinescu - este alunecarea continuă și savantă Între mistic și profan” *), Într-un loc femeia este Împodobită cu fire dumnezeiască, Însă pasiunea este atît de năvalnică În senzualitatea ei Încît ideea unei Zulnii ca simbol al iubirii de divinitate este exclusă. Marele logofăt de la Țigănești nu e Dante, nici Zulnia, mamă a cinci copii, nu este Béatrice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imagine a Venerei sacre o aflăm Într-un scurt poem biografic: Într-o sară, 820 septv., În 7, ce ne aflam În adunare cu iubita. Un mic poem galant pe tema oscilației Între două universuri: „Cu ce să te-asămănez, O, Împodobită fire? Să-ți zic stea ce luminezi, Ești mai mult, căci poți sîmțîre. Să-ți zic Înger? covîrșești, Căci, pe lîngă frumusăță, Ești tot nuri și, cînd grăiești, Farmeci cu delicateță, Iar zicîndu-ți Dumnezău, M-apropii de-a ta ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Căci, pe lîngă frumusăță, Ești tot nuri și, cînd grăiești, Farmeci cu delicateță, Iar zicîndu-ți Dumnezău, M-apropii de-a ta ființă, Pent-aceea mă-nchin eu ȚÎe cu-atîta credință.” O nehotărîre, bineînțeles, strategică, un dramatism prefăcut. Toate Însușirile ce pot Împodobi femeia sînt de preț. Idealizarea femeii, copleșirea ei cu laude intră În protocolul erotic al timpului. Conachi este cel mai perseverent dintre toți și, scriind mai mult, dă impresia că a epuizat toate formele de adorație amoroasă. Dintre Însușirile profane
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare și Își umezește zulufii cu ape mirositoare. Punctul lui de vedere e că femeia să ia aminte la natură și să-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință Și de voiești Înțălepțîi să-ți caute cu umilință, Uită-te de vezi pe mere ce roșală strălucește Și trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuiește Firea s-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuvinte, reclamă cărților sale vorbind mereu de educarea sufletului prin lectură. El vrea să Întemeieze, cum am spus, o morală Întemeind o literatură. Cartea nu e operă gratuită, cartea este un Îndreptar și cine vrea să se instruiască, să-și Împodobească sufletul, să citească. Pentru a citi, trebuie să cumpere Însă cărți. Cu subtilitate, tipograful ajunge invariabil la acest aspect comercial. Pentru publicitate, el folosește de regulă două teme: sublinierea efortului său și flatarea cititorului necunoscut. Poetul preface, traduce, compune, pricinuindu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea lui din rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și să Înfrumusețeze vîrsta, viața și fapta. Cu „mica (lui) putere” a adunat, dar, de la alții aceste irmoase și le prezintă, acum, bunilor creștini. Iată În ce stil patetic apără Pann cauza muzicii plînso-cuvîntătoare: „Întăriți-vă Întru nestrămutatele definiții ale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
puțină”. Firea cuvîntă, dar lipsește limba care să exprime: „Limba noastră prea puțină Nu-i a nimănui proastă vină Căci Învață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme și cine știe, Prisosire poate să vie. Că scriitorii Împodobesc Limba, patria-și slăvesc. Fie, aceasta acuș, cercare, Mustră altor spre-ndemnare.” (Ioan Cantacuzino, 1757-1828) PÎrlejul constituie, pentru epoca pe care o studiem, erosul. El provoacă spiritul să descopere gramatica și retorica, să creeze un limbaj și, Încă o dată, să Întemeieze
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
porcul apare ca un mesager al lumii de dincolo. Era și victima sacrificială de zeul Osiris. Tradiția nu a dispărut cu totul, dar s-au uitat adevăratele semnificații. De exemplu, la români se mai păstrează obiceiul expunerii capului de porc împodobit cu inele, cercei, brățări și flori în fața casei. Se marca astfel momentul crucial al morții Anului Vechi și al reînvierii Noului An. Faptul era însoțit și de folosirea unor părți din trupul animalului sacrificat pentru ritualuri magico-religioase (descântece, vrăji, practici
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
strict al cuvântului, Gh. Lazăr reînnoadă de fapt, în 1818, firul unei argumentări tradiționale, pe care I. Caragea o reluase și el de la predecesorii săi: Măria sa, după ce au privit celelalte popoare și limbi, mai ales evropenești, care se află bine împodobite cu școli mari și Academii de științe strălucitoare, a socotit că este o rușine ca poporul nostru: Să nu aibă și el o școală mai de treabă, o Academie cu știință chiar în limba maicii sale, ci să se lase
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
I. Călugăru), transformă pe Costan Cimpoierul din Negura, dintr-un țăran revoltat Într-un luptător conștient, face pe bătrânul Petre Arjoca din piesa Cetatea de foc să găsească În pofida tuturor Îndoielilor un drum nou În viață, cheamă oamenii muncii să Împodobească cu cele mai prețioase nestemate țara lor, care a devenit și casa lor. Acest ideal vibrează adânc În Chemarea Mariei Banuș. (Ă). Și, În sfârșit, recent de tot, din trunchiul aceluiași ideal a cules poetul Mihai Beniuc acele versuri puternice
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
împarte întregii armate, ca pradă de război, cîte unul de fiecare". Caesar, La Guerre des Gaules, VII, 89 (trad. L.A. Constans, Paris, Belles Lettres, 1964, p.277-278) 2.După Plutarh "Comandantul suprem, Vercingetorix, își luă cele mai frumoase arme, își împodobi calul și ieși astfel pe porțile orașului. Veni și se învîrti călare în jurul lui Cezar care stătea așezat, apoi, sărind jos de pe cal, își aruncă toate armele și se așeză el însuși la picioarele lui Cezar, unde rămase nemișcat pînă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
paleocreștină, să păstreze limba latină și numeroase texte antice și să adopte practicile barbare pentru elaborarea unei arte sacre. La sfîrșitul secolului al VII-lea, călugării din Galia de nord, imitîndu-și frații din Insulele Britanice, încep să copieze manuscrisele latine, împodobindu-le cu picturi ale căror motive și culori sînt împrumutate din arta barbară; o artă tipic medievală se născuse: *anluminura. În acest moment se operează o nouă deplasare a centrelor puterii, de la Neustria la Austrasia. DOCUMENT Botezul lui Clovis După
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
strîns împletite, formate prin încrucișarea unor fibre albe, elastice și rezistente. Partea de sus, cunoscută sub denumirea de „cutie“, poate fi socotită marele poloboc din Heidelberg al cașalotului. La fel ca acel faimos poloboc, vasta frunte ridată a cașalotului este împodobită în chip misterios, cu nenumărate motive emblematice. întocmai cum polobocul din Heidelberg era totdeauna plin cu cele mai alese vinuri din valea Rinului, polobocul balenei noastre conține cel mai prețios dintre uleiurile ce se pot recolta din trupul cașalotului, și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Arion și delfin; și totuși, îndoielile lor n-au putut împiedica supraviețuirea acestor legende. Un bătrîn vînător de balene din Sag-Harbour își formula astfel principalul motiv ce-l făcea să se îndoiască de legenda ebraică: el avea o Biblie străveche împodobită cu niște poze ciudate, neștiințifice, dintre care una o înfățișa pe balena lui Iona cu două răsuflători, ceea ce nu posedă decît o singură specie de leviatan - balena normală și balenele înrudite cu ea - specie despre care vînătorii spun că are
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui, Ahab se enerva și-și ieșea din fire. în cazul de față, această enervare era agravată de împrejurarea că doi dintre ofițerii corabiei străine, stînd aplecați peste copastie, lîngă scara perpendiculară prinsă în tacheți, întindeau spre el două parîme împodobite cu gust, fără să se gândească, pare-se, că un om cu un singur picior e prea neajutorat ca să se poată folosi de o ase menea scară marinărească. Dar situația asta penibilă nu dură decît un minut, căci comandantul vasului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Prin dantelăria frunzelor, marele glob al soarelui părea o suveică neobosită care țesea verdeața. O, harnicule țesător! nevăzutule țesător! oprește-te o clipă, un singur cuvînt vreau să-ți spun: unde va ajunge țesătura ta? Ce palat e menită să împodobească? de ce toate aceste strădanii fără istov? Răspunde, țesătorule! oprește-ți mîna puțin! un singur cuvînt vreau să-ți spun! Dar nu, suveica aleargă, motivele zboară pe urzeală, covorul se desfășoară la nesfîrșit, ca apa unui pîrîu. Divinul țesător țese, făcînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dumnezeu prin imne religioase. Ele reprezintă și o sursă de inspirație pentru ținuta credincioșilor în Biserică. 10. Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm) este un vestit imn de preamărire a lui Dumnezeu, scris în limba latină. El a împodobit veacuri de-a rândul slujbele bisericești. Acesta nu trebuie confundat cu slujba numită „Te-Deum” care se săvârșește astăzi în biserici cu prilejul unor solemnități. Cea mai veche mențiune cunoscută despre imnul Te Deum o găsim, în anul 512, în Regulele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tăceri cinstite, voiau să lovească în profețiile referitoare la Mântuitorul Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor duhovnicească, fixând și unele reguli pentru ca psalmodierea să-și atingă scopul misionar. Sfântul Niceta de Remesiana considera cântarea psalmilor un prinos de jertfă adusă lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care sălășluiește în inimile curate și nevinovate ale copiilor. Curăția sufletului a fost întodeauna izvorul faptelor bune și al bunei înțelegeri între oameni. Biserica a predicat mereu această virtute cu orizont ecumenic, care sporește pacea și iubirea în lume. Slujba, împodobită de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cetății Marsilia. În 1362, starețul ei devine papa Urban al V-lea. El n-a uitat mănăstirea lui și pe marele ei întemeietor, la mormântul căruia, zidit pe patru pilaștri, ardea continuu o lumină. El a poruncit să-i fie împodobit capul cu o chivără de argint, peste care s-a așezat o mitră de aur și de argint cu pietre scumpe și pe chivără a poruncit să se graveze cuvintele ,,Capul Sfântului Cassian”. Dar Sfântul Cassian a câștigat pentru totdeauna
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]