6,950 matches
-
cuiva și lipsa oricărui mobil material. Ne-am strâns la sediul nostru secret, unul a spus rugăciunea și noi am îngenuncheat, apoi am cântat un cântec al Mișcării și ne-am suit în mașină, eu lângă camaradul șofer, alți trei înăuntru. După ieșirea de la barieră m-am dat jos și am învelit numărul de ordine al mașinii cu o cârpă neagră. În apropiere de sat ne-am pus măștile. Astfel am stopat în fața primăriei. Voi lămuri mai întîi că imediat la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se vede, era un ocol de vite, la anume zile un băiețaș păzea vreo câteva oi. Imperturbabili și mascați, am pășit în ogradă și am intrat în tinda localului. Frica mea cea mare era de a nu afla pe nimeni înăuntru și a ne face de râs. Din fericire, în sală am găsit o femeie stând pe o bancă, o slugă probabil a primarului. A rămas holbată. Am întrebat-o dacă primarul e înăuntru și i-am poruncit să stea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era de a nu afla pe nimeni înăuntru și a ne face de râs. Din fericire, în sală am găsit o femeie stând pe o bancă, o slugă probabil a primarului. A rămas holbată. Am întrebat-o dacă primarul e înăuntru și i-am poruncit să stea pe loc. Deschizând ușa cancelariei, am dat de două persoane, primarul și un secretar, părând mai degrabă niște bieți impiegați de percepție. Cu revolverul cu capse în mână, având în spatele meu patru mascați la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-a plecat acasă până ce nu le-a dat de urmă, apoi i-a condus la părinți, scuzîndu-i. - (Cu aceeași seriozitate suspectă oricui, numai exaltateiPica nu.) Frumos din partea lui! - S-a întîmplat odată ca un sediu să fie înconjurat deagenți. Înăuntru erau tineri care s-ar fi compromis. I-a scos pe din dos, trecîndu-i pe altă stradă, iar el s-a întors la sediu, a ieșit pe ușa obișnuită, închizînd-o ca și când n-ar fi fost nimic, sub ochii agenților. - Calmul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și, presupunând o nenorocire mai mare, luă violoncelul în brațe ca pe un copil și fugi cu el în odaia de consultații. - Dumnealui cine e? Întrebă agentul cu revolverul în mână. - E fratele meu! Agentul deschise ușa cabinetului, privi lung înăuntru și o închise la loc, fără a da vreo importanță lui Hergot. Unul din ceilalți patru agenți reveni în anticameră. - Nu e nimeni! zise - N-a fost nici un bărbat în casă? Întrebă omul cu mustăți.Erminia nu putu să mintă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care se adăugară doi coborâți dintr-o a treia mașină, venită între timp. Mustăciosul cu cei trei plecară, toate mașinile dispărură. Doi din oamenii veniți se postară - unul la poartă, altul în fundul curții; cel de-al treilea șezu o vreme înăuntru, însă peste noapte îi schimbă pe ceilalți, cu rândul. El, luînd-o pe Erminia drept călăuză, reexamină toată casa, întrebă cine locuia în odaia din mansardă, scoase de la Erminia tot ceea ce aceasta știa despre Pica și Tudorel. De altfel, agentul nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte absorbite pe dalajul interior. Era sânge închegat, intrat în porii pietrei. Sângele Pichii. Curentul nemotivat făcu pe Ioanide să privească în sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi fost prins și ridicat ca un simplu răufăcător, fără ca trecătorii să dea importanță cazului. Fosta Legație austriacă fiind într-un centru animat, de unde putea să fugă, Gavrilcea se hazardă în persoană. De la distanță înțelesese imposibilitatea de a pătrunde înăuntru. Poliția primise ordine îndrăznețe. Cu toate că Gavrilcea avea asupra sa cam tot ce-i trebuia în caz de fugă, se gândi să treacă pe la sediul oficial, socotind că acesta putea fi neglijat în presupunerea că tocmai acolo nu s-ar mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la o înmormîntare. Gavrilcea luă pe Pica de braț și, cu ținută decisă, păși calm spre interiorul cimitirului și ajunse fără accident în fața cavoului, pe care-l deschise cu cheia chiar față de doi trecători grăbiți, venind de la o înmormîntare. Pătrunzând înăuntru, Pica avu la început o scuturare de oroare și întrebă cine era înmormîntat acolo. Gavrilcea o asigură că nimeni și trase o lespede din fața unui receptacul, scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gavrilcea, pășind cu spinarea încovoiată printre cavourile foarte dese aici, ajutat de întuneric și zăpada strânsă în mormane, se depărtă considerabil de locul critic, sărind cu prudență. Văzu cavoul Hagienuș încercuit de fâșii de lumină și înțelese că îl credeau înăuntru. Când ajunse într-o alee mai largă, auzi numele său rostit de cineva așezat G. Călinescu chiar în poarta unui cavou. Era un paznic aderent al Mișcării, acela care trăsese cu revolverul ca să distragă atenția agenților. Gavrilcea intră după el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și a scuipa semințe. Agentul venind și pândind în nenumărate rânduri, ajutat de alți agenți, crezu a constata că în timp ce toți actorii părăseau după reprezentație localul, unul singur, cel mai înalt, identificabil cu Jack, nu ieșea, indiciu că ședea ascuns înăuntru. După un control mai amănunțit al impresiilor, agentul se consolidă în opinia că Jack era Carababă, refugiat în teatru în vreun colț al vechiului imobil. Investigațiile sale nu fură extinse asupra existenței între spectacole a actorului, din teamă să nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Hagienuș. Mergea cu el acasă la Pomponescu și se posta la poartă în așteptare, făcând imposibilă ieșirea Regelui Lear fără un răspuns precis. Pomponescu observă de pe geam manevra și, curios, puse feciorul să întrebe cine era staționarul, poftindu-l înăuntru când află că este fiul lui Hagienuș. Din vorbele ofițerului pricepu stratagema lui Hagienuș și nu-l trădă. - Într-adevăr, minți Pomponescu, mi-a vorbit de chestiune, însă în materie militară noi n-avem nici o trecere. Și Pomponescu dădu solicitantului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Viena. Sultana ascultă sentința foarte grav și după o consultație adâncă fixă un preț neobișnuit până atunci în magazinele sale pentru asemenea obiecte. Expuse bineînțeles tabloul cu un carton pe care era scris numele pictorului, cu adaosul 1615-1673, punîndu-l însă înăuntru pe un șevalet și cu un bec electric apărat de un abajur plat deasupra, spre a fi zărit de la ușă. Acum, Sultana, care înainte nu dăduse nici o importanță tabloului, se extazia față de alții înaintea lui: - E superb, o piesă rară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
granit, poarta și grătarele ferestrelor (căci avea și de acestea), din fier forjat, suprafața casei era ghintuită cu piatră și sprijinită cu contraforți oblici, ca o catedrală medievală. Fereastra era de tipul cel mai confortabil, de stejar masiv, deschizîndu-se numai înăuntru. Odăile aveau grinzi de stejar de o lățime Ghiveci (span.). G. Călinescu considerabilă, ușile erau în dulgherie complexă, baia - de tipul cel mai somptuos și bălțat, cu pavajul făcut din bucăți triunghiulare de marmură, albastre și albe. De tavan atârnau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primarul. Locașul ar fi bun pentru operele noastre. Putem face unele daruri în interior. . Trei tineri care priviră într-o zi biserica neterminată aparțineau Mișcării. În esență, vorbiră cam următoarele: . - Ar fi singura biserică din București potrivită pentrudemonstrații mari. . - Pozitiv! Înăuntru ar intra formații întregi de camarazi, iar afară s-ar desfășura, în spațiul dintre biserică și palatul comunal, mase mari de demonstranți. . - Putem face procesiuni religioase superbe, ca pe vremea Inchiziției. . - Ioanide e foarte bun pentru noi, camaradul Tudor nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcu repede o schiță cu creionul, fără a-și mai bate capul cu alte planuri, turnă un bazament de ciment, peste care puse un postament de cărămidă și deasupra întocmi o cabană spațioasă, cu geamuri late și cu obloane, iar înăuntru cu pereți din boaserie lăcuită. Scoase stâlpii orientali ai lui Saferian și-i folosi ca ornamente în prispa de la intrare. Instală sobe de teracotă, făcând exterior un horn de granit. Aruncă blocuri de piatră în chip de pavaj în jurul casei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Am să viu la dumneata. Și într-adevăr, mașina lui Gaittany se opri în fața curții cu casă de lemn, Gaittany contemplă stâlpii orientali de la intrare, acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el la ușa lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noastră imobilă, față de limitele în care ne-a turnat natura și în care discontinuitatea actului încă nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui "înăuntru". Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întîlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celulă și dus la "izolator". Era iarnă, în izolator se turnase apă pe jos și se făcuse gheață. În prima zi de izolator nu primeai nimic de mâncare și erai ținut dezbrăcat. A fost deci dezbrăcat și dus la izolator. Înăuntru mai erau patru-cinci deținuți. Dădeau cu toții din mâini și săreau, cu gândul de a rezista până seara. La un moment dat un tânăr de vreo 20 de ani a leșinat. Vulcănescu avea 50 de ani și s-a gândit că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în stânga, se ridică o salcie uriaș despletită, care rimează teribil cu mica senzație de părăsire a locului, cu voleurile trase și cu șezlongurile pliate și rezemate de zidul verandei. Ocolim casa, însoțiți de umbra zdrențuită a unor mesteceni, și pătrundem înăuntru prin intrarea din spate. Casa are patru încăperi mari, mobilate cu piese de epocă. În camera în care stătea Blaga, pe lângă un pat obișnuit, se mai află o comodă de acaju, o masă mică de lucru stil Régence și o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mare, a-nceput să sune de sine, întîi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirei. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o lege... afară, în fața sălii, din cauza gălăgiei. Și a fost așa de curajoasă... nu a lătrat, nu a schelălăit. MARIEDL: Și, acum, Mariedl e tocmai în toiul trebii... și încă nu a găsit nimic. Că trebuie să fie tare adânc înăuntru, aia de apasă, și oamenii au făcut scaune așa de tari, care acum, unul după altul ies la iveală. Și numai ce simte deodată Mariedl ceva mai tare decât un scaun. Tare, lunecos, și, așa, cumva rotund. Apucă lucrul între
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a fost deschisă. Și oamenii aplaudă atunci când Mariedl ridică conserva sus și closetul se golește gâlgâind. Acum zice preotul că conserva aparține lui Mariedl și îi aruncă un deschizător de conserve. Să se uite și să vadă ce bunătăți sunt înăuntru. Scaunul de pe conservă este curățat la iuțeală, iar doza deschisă cu pricepere. Și înăuntru este gulaș, și de cum s-a deschis conserva a și mirosit frumos. E gulaș unguresc, zice domnul preot, unul pipărat, și îi aruncă lui Mariedl o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
golește gâlgâind. Acum zice preotul că conserva aparține lui Mariedl și îi aruncă un deschizător de conserve. Să se uite și să vadă ce bunătăți sunt înăuntru. Scaunul de pe conservă este curățat la iuțeală, iar doza deschisă cu pricepere. Și înăuntru este gulaș, și de cum s-a deschis conserva a și mirosit frumos. E gulaș unguresc, zice domnul preot, unul pipărat, și îi aruncă lui Mariedl o furculiță și o chiflă. GRETE: Da, și acum Lydi e poate și mai neputincioasă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]