4,977 matches
-
334). 2.11. Cuantificarea indirectă În unele contexte, aprecierea cantitativă sau calificativ-cantitativă nu este exprimată explicit, ci sugerată, indirect, structurile fiind asociate cu o intonație specială, interogativ-exclamativă. Fenomenul caracterizează exprimarea orală: Care profit?! ["niciun profit"] (IV: 326) Da' unde-au încăput toți în mașina aia?! ["mașina e foarte mică"] (CORV: 46 și în CLRA). 3. CUANTIFICAREA (DIRECTĂ/INDIRECTĂ) PRIN COMPUNERE TEMATICĂ În cadrul fenomenului mai larg, de extindere a compunerii tematice - procedeu lexico-gramatical cult, de tip internațional (Avram în Sala 2001: 562
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
de neam și soldați ai Crucii lui Hristos. Să nădăjduim. Credința și nădejdea e primatul luptei noastre legionare. Revenind la subiect „suntem teroriști, cultivăm teroarea și practicăm teroarea”. Am răspuns cu acest citat din cartea Pentru Legionari și nu mai încape nici un comentariu. Aceea este linia creștină. Noi nu am declanșat violențe, ci doar am răspuns la câteva violențe și suntem acuzați veșnic. Dar nimeni nu arată că I. Gh. Duca, prim ministru liberal, împotriva constituției, împotriva practicii democrate, împotriva dreptului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
2 TATĂL: Steve, mama ta și cu mine nu am vrea să te muți. STEVE: De ce nu vă place ideea mutării mele? (Cere detalii. ) TATĂL: Apartamentul acela al tău... E mult mai mic decât casa noastră. Totul de acolo ar încăpea în camera ta de aici. STEVE: E-adevărat. Dar de ce vă deranjează pe voi dimensiunile? (Acceptă adevărul și cere detalii. ) TATĂL: Pentru Dumnezeu, Steve, vei dormi în aceeași încăpere cu colegul tău, cum îl cheamă? STEVE: Doug. E-adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
sta la mine la dispoziția curioșilor, în biuroul nostru de redacție. Atât pentru astăzi. A bon entendeur salut!..." Ce mai e de făcut?... (se primblă agitată, apoi se oprește ca în fața unei inspirații.) Trebuie să alegem pe Cațavencu. Nu mai încape vorbă, nu mai e vreme de stat la gânduri. Cu un mișel ca el, când ne ține la mână așa de bine, lupta ar fi o copilărie, o nebunie... Fănică... trebuie să se învoiască... trebuie... Ei! Ș-apoi! Mai la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mult mă retrag îndată... Tipătescu: (care a tot bătut din călcâi cu impaciență, coboară încet, rar și cu dinții strânși) Iubite și stimabile d-le Cațavencu, nu înțeleg pentru ce între doi bărbați, cu oarecare pretenție de seriozitate, să mai încapă astfel de meșteșuguri și rafinării de maniere, astfel de tirade distilate, când situația lor e așa de limpede... Eu sunt un om căruia-i place să joace pe față... Să-mi dai voi să-ți spui ceva... Ia poftim, ia
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu strig, doamnă? Tipătescu: (zdrobit de mișcare, ștergându-și fruntea și căzând pe un scaun la dreapta) Mișel! Mișel! Mișel! Zoe: (rugătoare) Domnule Cațavencu, cer scuze pentru momentul de iuțeală care l-a făcut pe Fănică să uite... Cațavencu: Nu încap scuze, doamnă... trebuie să ies d-aci numaidecât: nu mai pot sta un moment într-o casă unde-mi este viața în primejdie!... Zoe: Domnule Cațavencu, în sfârșit d-ta ești un om cuminte, un om practic, d-tale îți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (Grupul lui Cațavencu aprobă și admiră, grupul lui Farfuridi și Brânzovenescu, care s-au apropiat și ascultă mai dintr-o parte, dă din umeri.) Ionescu: Asta e așa. Popescu: Nici nu mai încape vorbă. Farfuridi: (înțepat) Da! Progres! Progres fără conservațiune, când vedem bine că Europa... Cațavencu: (întrerupându-l lătrător) Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România... Progresul, stimabile, progresul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
n-ai încotro!... (grupurile Cațavencu și Farfuridi încep a se despărți, fiecare de o parte.) Cațavencu: (cu totul înțepător) Stimabile, nu știu pentru ce dta mă prigonești de la o vreme... Ce ai cu mine? Suntem în fața alegătorilor, stimabile: or, nu încape pică; să luptăm: d-ta o să-ți pui candidatura, o știm; eu ți-o declar că mi-o pui pe a mea... luptă electorală! Și știm că lupta electorală este viața popoarelor... De ce te revolți contra adevărului? În contra dreptului?... Oneste
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
las aci cu amicul Fănică și cu Joițica... Eu trebuie să mă duc la alegere: peste o jumătate de ceas se deschide urna; trebuie să fiu acolo... D ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziție nu încape... suntem tari, stimabile... tari... Nu o să ai majoritate, stimabile... Dandanache: Cum se poate? Să nu te pomenești cu vrun balotaz? ' Ai?... a mai pățit-o si alții... Trahanache: Adică, ai puțintică răbdare, balotaj la noi?... zic: nu majoritate, unanimitate o să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
anul II să cânt la un cor bisericesc la biserica din spatele căminelor... Paroh era părintele Florea Mureșan, care-a murit la Aiud1. Și acolo era un cor format numai din studenți mediciniști. Ei, eu și cu Încă unul de la științe Încăpusem În corul ăla. Prin urmare, dintru-nceput m-am angajat Într-o astfel de activitate... Și știu că la Crăciun, În ’47, am făcut un concert de colinde, bisericuța era plină, și am avut un succes deosebit cu corul atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acceptat... Pe cei care nu au acceptat... i-o băgat la izolare. Eram Într-o cameră puțin mai mare ca asta și am fost vreo 35... cu geamurile blocate cu scânduri, cu ușa Închisă. La un moment dat nu mai Încăpea nimic În tinetă, curgea pe de-o parte... Dimineața ne dădea drumul să mergem la w.c. ș-atunci nu mai știam cum să ne ușurăm... Stăteam lângă ușă, care era primul să fugă la w.c.-ul din curte... Era o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare În fundul dormitorului și asta era tot... Câți erați Într-un dormitor? Păi, cam 150-200 de oameni Încăpeau Într-un dormitor. Și În anul acela, În ’60, când am venit la Grădina, am aflat și că mi-a murit tatăl. În primul rând am presimțit... În sufletul meu am presimțit că a murit taică-miu. El fusese pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte greu ca să-i urci, că n-aveau cum să-și ducă săracii picioarele... În fine, am ajuns, nu ne-o mai băgat În izolări mici, de două-trei persoane, ne-o băgat În compartimentu’ mare a dubei, și acolo am Încăput optzeci de inși, nu comod, da’ de bine, de rău, fiecare Își avea locul lui. De jur-Împrejur erau bănci, și În mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista În dubă. Și-am stat În dubă, domnule, până când la un moment
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce l-a desființat comandantu’ care a venit după Goiciu a fost izolările, care fuseseră făcute ad-hoc, adică erau niște gherete din lemn, cu o fundație turnată din beton, pe-asta se clădea ghereta. Izolarea era atâta de mare, că Încăpeai În ea, dar din afară erau bătute cuie, ca să nu te poți propti și să stai numa’ În picioare... Și erai scos numai pentru necesități fiziologice și să mănânci când primeai de mâncare. Și te ținea așa trei-patru zile, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăsta, săracu, când m-a văzut: „Domne, păi cu mata ce e pe aici, că mata ești tânăr. Ai fi de-ai lor cumva!?”. „Nu, domne, nu sunt, m-au arestat.” I-am spus cine sunt... „Aoleu, aici dacă ai Încăput, să știi că nu scapi nepedepsit.” Zice: „Pe mine m-a turnat un coleg de servici că la o țuică m-am apucat să-i spun o parodie la «Tatăl nostru», da’ să știi că-i grav”. Mai stau puțin și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Învârteam... Cinșpe minute zicea că să stăm la aer, da’ nu ne lăsa cinșpe minute... Unde ați stat cel mai mult? În Galați am stat patru ani Înainte și patru ani pe urmă... Erau condiții proaste. Celulele erau mici, cât Încăpeai să te culci așa pe ciment... La Închisoare era unu’ Goiciu care, auzeam și noi acolo pe alții, că era bulgar, și era foarte rău cu noi. Un prăpădit. El a fost comandantul Închisorii și când ne-a arestat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
perforau fără apă, fără aerisire, nu era puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo și să accidenta mulți... Și a fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât Încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată Înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi, că te Înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pagină a întâiului număr era inserat un „manifest profesiune de credință a jurnalului“, semnat de persoanele enumerate de Bacalbașa. Campania electorală se deschide cu o întrunire publică la sala Bossel.14 Sala nu era prea mare, dacă ar fi putut încape 500-800 oameni. Înăuntru mai mult tineret din licee și un număr de studenți universitari. Bineînțeles că toată agentura roșie era acolo. Dar întrunirea nu era convocată de partidul liberal, ci de Nicolae Fleva personal. Cu această întrunire a început marea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față-n față Ș aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbateca lui gură Și zice în trufie: „Carpatule, vecine, De nu vei pleca fruntea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tragi din oameni, doar n-ai ieșit din salcîmi”, m-a îndemnat, nemulțumit de veșnica mea abstinență. Îi cam lipsește coerența, altminteri (poate tocmai de asta) are multe de spus - și vesele, și triste. Cele din urmă sînt numeroase, nu încap aci, așa că notez una din prima categorie. Odată (cînd va fi fost asta n-a precizat), de față fiind și bunică-mea, Melixina, în timp ce el „îndruga de-ale lui”, mătușa Marința l-ar fi întrebat: „Măi Vasile, aud mereu că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui A. Philippide. Pentru concizia stilului, modelul e Al. Rosetti, a cărui Istorie a limbii române o consideră o capodoperă. „Boierul” la care s-a gîndit atunci cînd mi-a declarat dorința sa de a juca mereu șah e, nu încape îndoială, Mihail Sadoveanu, pe care îl recitește a nu știu cîta oară, cu o încîntare care, în loc să scadă, crește. Un cărturar, el poartă în sine vechea aspirație a oamenilor de litere de a trăi exclusiv pentru vocația lor, cruțați de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși de drum, și-a trădat „țîfna”, spunînd cu sarcasm, „zdrobitor”: „Nu mai încapi de «clasa muncitoare»”. Ce-o rodea la rînză? Pe lista de 40 de persoane era înscris și un muncitor, - unul cu înaltă calificare! Deși un moment am avut impulsul să-i demonstrez, apelînd la vorbele lui Louis Althuser, că un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să rupă și să dăruie din ele, le păstra pentru sine. Florile creșteau și se topeau în același loc. Avea straturi întregi de narcise, dar nu le culegea decît pe cele căzute de ploaie sau de vînt, și numai cîte încăpeau pe gîtul unei sticle sau în gura unei căni. Odată cu trecerea vremii, această dragoste a devenit mai mult teoretică. Sub grinzile casei zac, cred, zeci de pungi cu semințe ce n-au fost și nu vor fi niciodată însămînțate. An
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cabinet, unde se aflau deja Petru Enășoae, președintele Comitetului de Cultură, și Petre Filioreanu, redactorul-șef al ziarului, doi amici, pe care un hîtru i-a poreclit „frații Petreuș”. Stăteau unul lîngă altul la o masă în jurul căreia ar fi încăput ușor 10 persoane. M-am așezat în partea opusă. Era amiază și lumina soarelui care intra prin geamurile largi și înalte mă izbea drept în ochi. Din această cauză nu prea puteam să privesc în direcția lor, îi vedeam însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avînt una dintre țigănci. Și i-a spus-o: „Hai mă, că ești de la cort, ca și noi!...” Provocat, țigănușul cel fercheș s-a întors către ele. A devenit rău: „Gura, fă, că împuțiți locul! Balabustelor! Trei ca voi nu încap în jumătate de autobuz!” O clipă țigăncile au părut încurcate. Una chiar a roșit. Lumea din jur rîdea în hohote. Dar țigănușul n-a apucat să-și savureze victoria: cea mai în vîrstă l-a poftit să-i mănînce „ghiocul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]