6,663 matches
-
a secretarului de stat american Donald Rumsfeld că ar exista două Europe, una demodată, cuprinzând Franța și Germania, iar cealaltă tânără și de viitor, Europa de Est, a fost, de fapt, a doua gafă a discursului politic american de la declanșarea războiului antiterorist încoace, după folosirea cuvântului "cruciadă" de către George Bush. Ea a creat, în mod inutil și distructiv, o nouă falie în rândul NATO, pe lângă cea dintre America și Europa de Vest. Situația este periculoasă pentru viitorul Europei unite, 249 pentru că vine în momentul cel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Caragiale este Infernul literaturii române, "D-ale carnavalului" este Infernul operei lui Caragiale. Aici nu mai este nici o speranță. Aici Caragiale găsește și epuizează toposul fundamental al spațiului românesc, care nu mai este, în vremurile lui Carol I și de-a-tunci încoace, satul, ci mahalaua. Că aici era rana vie, rădăcina complexuală a societății românești, o dovedesc reacțiile 258 publicului la reprezentare, scandalul stârnit, cu ecouri serioase în presa epocii. Era doar autocenzura, reacția de apărare care, în psihanaliză, este prezentă de câte ori
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
l-am întrebat. "Păi bineînțeles, 287 Nicaragua, Cuba, Coreea de Nord..." Era blindat, nu-l puteai scoate din ale lui. Aceasta a fost doar o paranteză. Rămâne întrebarea dacă sîntem pregătiți să primim o adevărată literatură erotică. După părerea mea, din 1990 încoace s-au făcut niște pași în acest sens, mai ales din partea autorilor și mai puțin din a publicului, dar pași grosieri și prea puțin semnificativi. Generația '90, autorii din jurul lui Boerescu, al revistelor "Prostituția" și "Playboy", au crezut că revoluționează
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
căzu pe gânduri, apoi zise din nou, după un răstimp: - La urma urmei, dacă ni-l închipuim ca o tavă rotunjită și ridicată spre mijloc, de ce nu ni l-am închipui și așa... Cum ai ajuns să bănuiești? - Când veneam încoace, la un popas am întîlnit un copil care se juca cu o piatră rotundă, ca o sferă, stăpâne. Mi-am adus aminte de ceea ce am văzut la corăbii... - Că la plecare își scufundă întîi pântecul și apoi pânza și la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri. Se plimba încolo și încoace, ca o panteră care încă nu s-a obișnuit să stea în cușcă. Nici nu mâncase. Trimisese un om să vadă dacă este vreo corabie în micul liman din apropiere. După vreo două ceasuri, omul se întoarse cu răspunsul că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar nu ca argintul, ci mai aburit (sau pentru că nu mai era soare?)... În jurul turnului nu era nimeni, nici zei, nici oameni. Auta privi încordat. Apoi se frecă la ochi, crezând că poate i se năzare din pricina oboselii. Tot drumul încoace, sfâșiat de neastâmpăr și de dorința de a afla, a simțit totodată cum un al doilea gând, mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât vestea vreunei năluci. Și totuși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta oboseală. Ce era de făcut? Se gândi că lucrul cel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el uriașul turn. Lângă turn erau alte câteva făpturi, asemenea celei care era alături de el. Auta stătea înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta. Auta își aduse aminte cu câtă nerăbdare a venit el încoace și-și dădu seama cât de tâmp se simțea acum, stând așa cum stătea. Ființa străină îl poftea spre turn, așa înțelegea semnul ei. Să se ducă? Ce câștiga însă stând locului și neaflând totul? "La urma urmei parcă viața mea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se strecură pe după stânci ca să ajungă undeva la țărmul mării. Așa se petrecură lucrurile atunci cu Mpunzi. Iar acum, aducîndu-și aminte de această întîmplare, Auta ședea lângă Hor și aștepta pe cei douăzeci de robi care păreau să se îndrepte încoace. Văzîndu-l că tace și deslușindu-i o oarecare tristețe în ochi, Hor îl întrebă dacă nu e cumva bolnav. Auta îi mărturisi de unde îi venea tulburarea. Hor îl cercetă cu luare aminte și zâmbi depărtat, cu oarecare mirare: - Și dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un țărm. Marea le dăduse uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din viile ce îmblănesc colinele Iașilor va continua până în ultimul poem intitulat ,, Ca vinul de când lumea" și în care poetul își face „autocritica": Sunt un rău cu mari drepturi la viață/ Complicat și simplu necesar/ De un veac și jumătate-ncoace/ Vinu-și face-n mine cuibar", încheind cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei întoarce/ Niciodată vei muri!" Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpă, face atmosfera terapeutică, transformă viața în vis și poezia în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
plăcere unui bărbat, dar când iubești pe cineva te delectezi cu plăcerea lui și mă declar vinovată de asta, mereu voi fi așa. Mă uit la trupul meu gol În fața oglinzii. Mă gândesc, da, Carole, Încă mai ai pe vino-ncoace, fetițo. Cred că am slăbit. Îmi pun sutienul, Îl Închei În față, apoi Îl răsucesc și Îmi vâr sânii În el. Iau din dulap o bluză crem din mătase, mi-o pun și mă Închid la nasturi. Îmi place cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mă lovește și Începe să-mi fie Într-adevăr rău și greață. Hipioții ăia au Încercat să mă otrăvească, pe mine un polițai pizdos. O să mă duc la polițaii din Olanda ș-o să le-nchid baru puțoilor ălora. Mă Împleticesc Încoace și-ncolo, prea speriat să trec strada fiincă tramvaiele alea vin din toate direcțiile, la fel și puțoii pe biciclete, iar eu sunt prea aproape de marginea canalului În starea asta... puțoii ăștia olandezi... ... EC ar trebui să Închidă locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la viața lui un caz Împuțit de crimă? Poți să-mi răspunzi la asta? — Sunt la fel de supărat ca și tine Robbo, Își schimonosește Toal gura lui de babă. Gura aia: clănțăul unui hoț care nu se poate abține să bârfească Încoace și-ncolo despre ce a șutit, iar apoi mai e și Îndeajuns de prost Încât să se mire când ușa celulei se trântește În urma lui. — Oricum, mai ai și alte vești? Întreabă el. — Nu, am stabilit o legătură cu Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la putere. Ușerii și simpatizanții Alianței D.A. au ironizat, au miștocărit și au sancționt astfel erorile de guvernare ale PSD printr-o serie de mesaje virale colportate pe forumuri și site-uri, iar acțiunile lor online au purtat de atunci încoace numele de gherilă digitală. În 2004 am călătorit pentru prima oara în străinătate. Am câștigat o bursă la Amsterdam pentru o Școală de vară despre Campanii electorale, Internet și Democrație. Profesorul care m-a introdus în campaniile prezidențiale americane și
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden, tocmai urma a se naște. Să urmărim desfășurarea celor trei semioze prin intermediul semnelor pe care sacra lor istorie le-a impregnat în memoria ființei umane devenită, de atunci încoace, profană. Căci, pentru a lua în seamă alternativele gîndirii creștine conform cărora răul "ține de o anume folosire a liberului arbitru, că provine din noi înșine" sau că el "nu are ființă sau esență proprie, originîndu-se în gestul luciferic al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atunci cînd vorbim de minciună. Extrapolînd această din urmă concluzie, am putea spune că toate formele esențiale ale înșelăciunii, pe care o sociologie a minciunii le relevă la nivelul societății omenești, se regăsesc în arhetipala poveste biblică. Și, de la ea încoace, într-o mulțime de alte mituri ale minciunii; căci, așa cum mitul facerii lumii în cele cîteva zile cosmogonia biblică reprezintă arhetipul oricărei alte creații, așa și simbolistica păcatului biblic se regăsește cu aceleași conotații profunde atît în textele mitice, cît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Simmel de spus în privința acestui subiect, în capitolul 10. 6 Relațiile DIVERSITATEA RELAȚIILOR Pînă acum am văzut că frecvența, conținutul și evaluarea minciunii diferă în funcție de domeniul vieții sociale; totuși, principalele considerații etice din occidentul creștin, cel puțin de la Sfîntul Augustin încoace, au fost de natură universală, în sensul că evaluarea morală a unei minciuni nu depinde de sex sau de apartenența socială, nici a înșelătorului, nici a celui înșelat. Se poate spune că această universalitate și-a atins punctul culminant în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
percepem ca necesar și totodată ca firesc În limbajul folosit de haiku? Ceea ce numim stilul eliptic (pe care-l credem specific doar haiku-ului), considerat cel mai adesea doar un mod de exprimare sec, arid, lipsit de acel seducător vino-ncoace caracteristic lirismului exuberant, exihibiționist, ornat cu care ne-a obișnuit poezia occidentală, nu poate fi cumva regăsit Într-unul din registrele mai puțin protocolare ale limbii? Este dificultatea pe care o propune limbajul haikuului una motivată doar de funcționalitatea textului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
creșterii a început să scadă. Dar în anii 1990 au reapărut teorii politice care resping creșterea economică drept principal scop al guvernelor și al societăților. Aceste teorii sunt însă legate mai degrabă de criticile aduse dezvoltării din Sud din 1980 încoace, decât de metodele bazate pe simulări computerizate ale lui Meadows și ale colaboratorilor săi (deși echipa acesteia a produs o altă carte ce analiza situația după douăzeci de ani Beyond the Limits, Meadows și Randers 1992). Astfel de perspective "post-dezvoltare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care desparte discursul polemic de cel pamfletar pare a fi măsurabilă în termeni ce țin de tonalitate, expresie și ponderea ficțiunii. Totuși, o întrebare se impune: 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? Fără îndoială că, de la Aristotel încoace, ficțiunea, dincolo de toate controversele pe care conceptul le-a iscat, reprezintă, în esență, condiția literarității unui text prin faptul că "propune publicului ei acea plăcere dezinteresată care poartă (...) marca judecății estetice"39. Aceeași funcție îi este atribuită și lirismului care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
intră în această categorie), pe exemple (folosite ca puncte de plecare ale generalizărilor) și pe autoritate (poate fi vorba de autoritatea persoanei sau de autoritatea valorii, ca rezultat al consensului general, care se fixează în timp). De asemenea, de la Aristotel încoace, se distinge între argumentele întemeiate rațional și sofisme (fallacies) sau falsele argumente, care în accepțiunea contemporană nu se mai referă la eroarea de raționare, ci la eroarea de argumentare. Distincția în sine este irelevantă în ceea ce privește discursul polemic literar, pentru că aici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în România interbelică 88. G. Călinescu plasticizează metaforic atitudinea polemistului, evitând totuși o denominare, în favoarea unei substituiri bazate pe analogie, într-un fragment ce trimite la polemica principială eminesciană: Dacă e vorba de duel, primesc, dar cu armele profesiunii. Vino-ncoace la luptă dreaptă, tinere imperial! Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
colectiv al românilor. În ceea ce-l privește pe Arghezi, sunt luate în calcul doar textele de o violența crudă, necenzurată a limbajului, texte care servesc autoarei în exercițiul reconturării identității noastre colective, prin prisma celor vorbite și scrise de la Eminescu încoace. Exegeta e preocupată exclusiv de registrul instrumentar al pamfletului arghezian și, implicit, de procedeele lexico-stilistice care exprimă furia și agresivitatea, duse la extrem. Demersul are ca premisă certitudinea că: "Pamfletele lui Arghezi sunt cele mai feroce din publicistica românească, creând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o mușiță și o viermărie? Ce fac doi mitropoliți în țara aceasta? Ce fac șase episcopi? Ce fac șaisprezece arhierei? Parastase, molitve, masluri și avere. Vreau să-mi spuie domnul Iorga ce a făcut biserica noastră de patruzeci de ani încoace? am luat o cifră intenționat rotundă [...]"286. Tema ideologiei blamabile apare reiterată, deseori, în textele care alcătuiesc campania anticlericală, constituind unul din nucleele reverberative ale publicisticii polemice argheziene, astfel că discriminarea etnică, intoleranța religioasă, politizarea BOR sunt câteva subteme derivate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]