5,366 matches
-
-se atitudinea unor evrei prosovietici prin culpabilizarea tuturor). În consecință, aproape toți au fost deportați dincolo de Nistru, În „Transnistria“, teritoriu controlat Între 1941 și 1944 de armata română. S-au petrecut și execuții sumare, dar majoritatea au pierit din cauza lipsurilor Îndurate În lagăre. Cu aproximație, numărul morților poate fi apreciat la 110000-120000 (se presupune că vreo sută de mii apucaseră să plece În Uniunea Sovietică odată cu retragerea Armatei Roșii); autorităților române le revine În plus și vina dispariției unui mare număr
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și pe șeful de la Knopf, Sonny Mehta, pentru a le cere ca acest „amănunt“ să fie desființat, iar Graydon Carter - editorul revistei Vanity Fair și prieten de-al meu - a fost de acord s-o facă, spre regretul reporterului care „îndurase“ o săptămână compania mea în Richmond, Virginia, unde se specula că mă ascundeam în casa unui prieten. În realitate stăteam în secret la Canyon Ranch, recent deschis, pentru a-mi intra în mână în vederea turneului de promovare al cărții Informatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fetele mai optimiste când și-a dat seama că îi consumasem toate cele șase pachețele. Fără să iau droguri am fost odată convins că proprietarul unei librării din Baltimore era de fapt un linx. Dacă așa ceva era posibil cum puteam îndura treaz un zbor de șase ore spre Portland? Soluția mea? Procurarea de și mai multe droguri. Ca atare, am continuat să mă fac praf și să picotesc în timpul interviurilor din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe scenă - Fă-O.“ Mă simțeam de parcă aș fi fost luat ostatic. Turneul părea lung și monstrous de nedrept. Leșinam mai tot timpul din cauza presiunilor de tot felul care păreau să nu se mai sfârșească. Wellbutrin m-a ajutat să îndur, să refuz să admit că ceva nu mergeau cum trebuiau. Supraveghetoarea mea numea de-acum turneul „o legitimă experiență traumatică“. Când am contracarat cu „E o escapadă!“ mi-a întors-o: „Mai întâi să dai de fundul sacului“. Dar e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de o mare faimă în timp ce confrații mei mult mai cuminți vor pluti în derivă pe site-uri de genul Ce s-a mai întâmplat cu ei? Astăzi aveam de gând să inventariez toate „rănile“ sexuale pe care urma să le îndure Mike: genunchi juliți de covor pe genunchi spatele zgârâiat până la sânge, intense crampe musculare, ruptură de testicule, urme de supt pe testicule, vase de sânge rupte, vânătăi datorate suptului excesiv, fractură a penisului („S-a auzit un pocnet, urmat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de puternic, încât jumătate din timp nu înțelegeam o iotă; în plus faptul că nu mai visam făcea aceste sesiuni aproape insuportabile. Dar Jayne continua să insiste (și mai și plătea) să particip în continuare, așa că era mai simplu să îndur orele cu pricina decât să fiu terorizat pentru că nu merg la ele. (Mai mult, șarada asta reprezenta singura mea cale de a-mi procura rețete valide pentru Klonopin și Xanax - și fără ele eram pierdut.) Între timp dr. Kim începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scrie, că a luat ms. „Mărturiilor fălticenene” de la „folticeneanul” (!) Gafița, recte de la d-na Ungureanu și Vi l-a adus D-voastră. Aș vrea să știu ce soartă are acum. Oare vreo instituție culturală din Suceava sau Folticeni nu se Îndură să le tipărească? Văd că În alte părți, orașe cu tradiție culturală mai puțin bogată și veche ca a Flt. văd lumina tiparului lucrări despre acele localități. Oare la noi se poate, mai ales că În fruntea județului Suceava se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și primele cronici elogioase despre teatrul lui Eugen Ionescu. Stancu a încercat o dată, la el în birou, la un păhărel de whisky, să aducă indirect vorba de excluderea lui Carandino de la cronică, vorbindu-mi patetic și îndelung despre suferințele atroce îndurate de acesta în temnițele staliniste. Fusese ultimul redactor-șef al Dreptății lui Maniu și se pare că fusese arestat împreună cu acesta la penibila înscenare a securității, prin ’47, a „fugii lui Maniu”. L-am lăsat pe Stancu să-și plângă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în orice caz, cei care s-au pus la adăpost în țări libere și, mai ales, nu cei ne-creatori! Comentatorii artei și culturii, cu deosebire cei care puteau să-și exprime liber opiniile și trebuiau să lupte și să îndure inimaginabile umilințe din partea sâcâitorilor, semidocților și obraznicilor cenzori, trebuie să nu-și piardă acel respect profund, acea emoție particulară în fața actului creației - când el este autentic și rar! - și a persoanei creatorului. Și insist: „în fața persoanei creatorului”, care, atunci când el
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
constituie ortodoxia rabinică. În acest foc încrucișat al muezinilor, al clopotelor și al șofarelor timpanele vibrează și desigur, nu mai înțeleg nimic. Niciun prim-ministru israelian nu s-a adresat palestinienilor, pentru a le vorbi de suferințele pe care le îndură; iar Yasser Arafat nu i-a interpelat niciodată pe israelieni pentru a evoca Holocaustul. El a reținut doar că i s-a interzis accesul în Yad Vashem. Vasele presupuse a fi comunicante ale acestei retorte a diavolului sunt riguros etanșe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o cucoană de toată nostimada. Vameșița de la Cornul Luncii. Vameșița are o soră. O dragoste între această soră și locotenentul de grăniceri sau altcineva. Gelozia vameșiții. Teoria ei că dragostea unei fete mari e un fleac. Chinurile pe care le îndură fata, așa de mari, încât deși nu e un suflet ales, totuși se înnobilează prin suferință. Ura primarului asupra bătrânului înțelept, care necontenit i se pune înnainte. Pune pe niște ticăloși, niște Țigani, să-l bată. Din bătae i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar am plecat Ș-am trecut o apă lină Cu cizmele în mână. Ș-am zis verde măr pătat La copacul izolat Trupele s-au adunat Și preoții s-au rugat Să ne scape de păcat Și de câte-am îndurat Iar muzica ne-a cântat Generalu-a cuvântat: Ascultați, măi camarazi, Ofițeri, căprari, soldați Pentru ce-am înaintat Ce-am dorit am câștigat. Ș-am zis verde de doi brazi Dar la pomii izolați Zac o parte din soldați De holeră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lifte, trăind în obidă și lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele Carol a făcut cu părinții noștri războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i spune curat că m-am însurat c-o fată de crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-am avut pomeni fragii din poieni, buciume zvonind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Hadâmbul pătrunsese în Moldova convins că-1 va înfrânge pe Ștefan și va supune Moldova. Dovadă stă faptul că, de la început, el a urmărit să-1 întâlnească pe voievod cît mai grabnic. Lupta avea să pună capăt campaniei și, odată cu aceasta, lipsurilor îndurate pe pământul Moldovei. De aceea, după trecerea Siretului la Ionășești, s-a îndreptat spre apa Bârladului, înaintând spre Vaslui, unde știa că se află Ștefan. Se poate spune că nu Ștefan l-a constrâns pe Suleiman să accepte lupta într-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și de oțel”. Cronicarul otoman exagerează intenționat, pentru a motiva, într-un fel, înfrângerea turcilor, dar reținem din descrierea sa un fapt deosebit de important: măsurile strategice luate de Ștefan cel Mare au avut efectul scontat. Cu moralul zdruncinat de lipsurile îndurate în timpul cât străbătuseră o parte a Țării de Jos, oastea otomană înaintând cu greu pe drumul mocirlos din valea Bârladului a ajuns în dimineața zilei de 10 ianuarie, în locul unde Ștefan se pregătise să-i întâmpine pe turci. Pentru prima
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că sultanul „fiind strașnic înfrânt sub amândouă cetățile, fu silit să se retragă cu rușine și să se apuce de altceva”. Datorită căldurii nemiloase din mijlocul verii, datorită lipsurilor, pe care oastea otomană a fost constrânsă de Ștefan să le îndure pe pământul Moldovei, izbucnește în rândurile acesteia ciuma. Spaima morții și a foametei îl constrânge pe omul care visa să realizeze fapte demne de a fi comparate cu acelea ale lui Alexandru cel Mare, eroul pe care sultanul și-l
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
putea avea, nici nutreț pentru cai, câmpurile fiind peste tot arse”... În aceste condiții sultanul este nevoit să ordone retragerea din Moldova, care începe în jurul datei de 16 august. Atitudinea sultanului era dictată nu numai de lipsurile pe care le îndura oastea sa și de faptul că nu obținuse nici o victorie, care să-i asigure supremația pe plan militar, dar și de considerente de ordin strategic, care afectau o arie geografică mai largă decât teritoriul Moldovei. După lupta de la Valea Albă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o putea oferi sărăcia Dobrogei. De aceea, în loc să treacă Dunărea la Isaccea, sultanul s-a retras, la sud de Dunăre, prin Țara Românească, unde belșugul recoltei strânse în timpul verii și apa îndestulătoare îngăduiau oastei otomane să se refacă după lipsurile îndurate în Moldova. Alte două motive îl mai îndemnau pe sultan să se retragă prin Muntenia. Mai întâi, Mahomed al II-lea se temea să nu piardă Țara Românească. Cunoștea de acum dârzenia, clarviziunea politică și rapiditatea cu care adversarul său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cronica, tocmai pentru a fi pe placul regelui. Interpretarea lui Wapowski a fost împărtășită de istoricii români și, cum scria C. C. Giurescu, dacă regele și-ar fi ținut făgăduielile făcute la Colomeea „ele ar fi constituit o compensație pentru umilirea” îndurată de Ștefan. Și totuși, ceremonialul a fost modificat într-o anumită măsură tocmai pentru a menaja susceptibilitățile domnului și ale boierilor săi. În Relația despre statul Poloniei și provinciile unite acelei Coroane la anul 1598, făcută de un englez, se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cei prinși, scria Wapowski. Pe cei mai mulți i-a ucis cu sabia, tăindu-le gâtul. Cei ajunși în mâna turcilor și tătarilor fură duși legați în țări barbare, deși cei mai mulți erau nobili, și căpătară dreptul de a se întoarce numai după ce îndurară închisoare grea.” Sunt înșirate numele unor mari nobili poloni, care au căzut în robie, iar despre Odrovansius, a cărui mamă era palatina Rusiei, se spune că s-a întors din robie după 18 ani și, deși mama l-a primit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceață o negureață,/ Cărarea că își luară,/ Cărărui la negri munți./ (...) (numele fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anularea identității profane și debutul purificării chinuitoare. „Inițierea puberilor implica un ansamblu de practici destinate a aboli temporar și ulterior a restitui și sublinia distanța dintre ordine - dezordine, animal - uman, viațămoarte. Aduși sau părăsiți în locuri sălbatice, tinerii trebuiau să îndure pe o durată variabilă privațiuni și chinuri, să se supună la probe primejdioase și să experimenteze prin intermediul recuzitei terifiante din scenariul inițiatic iluzia morții, reînvierii și a contactelor cu lumea spiritelor”. Zdrelirea pe drumul cu piedici (bulgări, bușteni, tulpini cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe cel mai mândru să vină acum, fără nici o întârziere. Viitorul ar îndepărta prin puterea cuvântului ritual, atât de puternic în timpul intermezzo-ului cosmic, evenimentul dorit de tânără. Prezentul instaurează în mijlocul profanului realitatea dorită nu numai de fata ce a îndurat procesul inițiatic, ci și de comunitatea arhaică, pentru care orice neîndeplinire a traseului existențial devenit cutumă constituie un grav dezechilibru. O altă colindă de fată mare pune în scena lirică ipostaza acvatic - eterică a turmei de oi și statutul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-ngropată în cimitir, apoi metamorfozată în floare minunată, zămislește și ea prunci cu părul de aur, dar locul lor natal este tărâmul zmeului, ceea ce îi transformă prin naștere în anihilatori ai haosului. Ulterior nașterii fabuloase lipsite de vizibilitate profană, tânăra îndură moartea inițiatică în chip de Persephona: Luați-o, băieți, și duceți această femeie ș-îngropaț-o dă vie la canale, unde curge toate toate spurcăciunile, să trăiască cu eleacolo-ngropată! ” (Fărcașele - Olt). Ambivalența paradoxală a morții inițiatice este sintetizată revelatoriu în replica fiului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]