7,542 matches
-
de Domnica Filimon Stoicescu, din 1967, a cărei prefață l-a "supărat" pe autorul Labirintului..., dar în anul următor același critic avea să publice un studiu amplu închinat criticului "Junimii", de data aceasta de pe alte poziții decât cele pur ideologice. Adeptul de altă dată a lui C. Dobrogeanu-Gherea se întoarce acum împotriva artei cu tendință și afirmă teoria estetică maioresciană. Valoarea operei criticilor este deseori contradictorie, o afirmație în măsură să-l așeze undeva în top, pe un oarecare critic este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult spre prima variantă. Cuvântul "schimbare" poartă cu el riscuri grave și imprevizibile, acela al retorismului fiind, sigur, unul dintre ele. Tocmai de aceea formulele schimbare și alteritate s-au transformat în lozinci ultrapolitizante după balconiada din decembrie 1989. Eminescu, adept al "echilibrului între antiteze", pleda cu toată puterea pentru fenomenele de "creștere", în spirit organic (și "testamentar", cu evidență lingvistică de la Dosoftei la Văcărești: "Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești..."), natural și armonios. Creșterea în ordinea normalului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obiceiuri și datini, din felul românesc de a fi: credința în naționalismul organic, al oricărui popor, în fondul etnic inextricabil, și până la proba contrară, inalienabil. Cum e mai rău, deci, pentru susținătorii așa ziși postmoderniști, atașați contra-cost, strategiilor new age, adepți, în consecință, ai unei inverse teze, ca să nu-i spunem, cu un cuvânt și mai rău, pidosnice, conform căreia toată istoria românilor nu a fost decât o improvizație; miturile, eroii noștri fiind contrafaceri a unor putrede campanii naționaliste, care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se numește "cleptocrația"), care amintește, mutatis mutandis, de atitudinea necruțătoare a gazetarului Eminescu față de contemporanii săi. Cine privește cu obiectivitate câmpul intelectual românesc postbelic (fie el comunist sau postcomunist) va constata polarizarea taberelor în jurul ideii naționale. De o parte stau adepții internaționalismului, de cealaltă cei ai naționalismului, concept pe nedrept blamat în ultima vreme, prin asocierea lui cu naționalismul ceaușist. În realitate, arată Theodor Codreanu, cultul personalității nu are nimic de-a face cu naționalismul autentic, dictatorul picând testul național în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reacționarismul, antisemitismul etc." Dacă reacția de supraviețuire a ființei naționale românești din Basarabia, la acțiunile șovine, demolatoare de spirit național, ale altei națiuni, mult mai mari și mai puternice, este contestată de N. Manolescu, atunci, se pare, că dânsul este adeptul camuflat al celor care intenționau să creeze în Uniunea Sovietică o nouă națiune cu numele de "popor sovietic", limba și cultura rusă substituind tot ce gândea și simțea altfel. E bine să înțeleagă și dl Manolescu, s-o știe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Omului recent nu are nimic cu unul din centrele canonice ale literaturii occidentale (și engleze, în același timp!), cu Shakespeare, "imposibil de rupt de dimensiunea profundului". H.-R. Patapievici, aici, nu face decât să se alinieze "școlii" distrugătorilor de canon, adepților istoricizării lui Shakespeare, resentimentarilor terțului exclus, care neagă dreptul la existență în spațiul canonic occidental a conceptului de canon național (odată cu ideea de "poet național", pe care o consideră o invenție a naționaliștilor români). Aceștia susțin cu frenezie omogenizarea globalistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele căreia nu se înscrie Ion Barbu, cu atât mai mult Eminescu. Ermetismul canonic barbian exclude ireverența față de structurile lirice consacrate și, în general, față de tradiție, inclusiv cea a liricii populare. În acest sens, el este un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Barbu prin trimitere la fenomenologia lui Husserl, iar Mincu e dovedit protocronist și docil! Oana Pârvulescu greșește și ea, considerând că mânia provocată lui Barbu de ilustrația plachetei După melci era nejustificată. La fel se întâmplă și cu Nicolae Manolescu, adept al ideii de joc barbian și cărtărescian. Codreanu îi plasează însă pe Barbu și Cărtărescu în paradigme diferite, întrucât primul vizează esențializarea prin reducție în vreme ce al doilea este "un risipitor de cuvinte", un logocentric. Pentru o hermeneutică a transdisciplinarității După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teren de luptă, în care diferite organizații extremiste și/sau teroriste au atacat spațiul românesc provocând, cu barbarie și sadism, victime printre țărani, comercianți, coloniști, autorități civile sau militare. În esență, granița era amenințată de bande de tâlhari, denumiți comitagii, adepți ai unor ideologii naționalist-șovine sau naționalist-comuniste, care atacau români, turci, tătari, macedoneni și chiar bulgari, în scopul inducerii sentimentului de panică și izgonirii din zonă. Pe termen lung, prin diferite metode - politice, economice, teroriste - și cu sprijinul tacit sau evident
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
după modelul italian. Activitatea socialistă s-a dovedit „moderată”, a apărat interesele clasei muncitoare, uneori „trecând limitele permise” de legile în vigoare, însă aceasta era divizată pe naționalități. Totuși, socialiștii luptau „contra comunismului”, deoarece s-au declarat, în mare parte, adepți ai Internaționalei a II-a Sindicalistă. Simpatizanți bolșevici nu au fost semnalați în Bucovina, activitatea acestora fiind catalogată drept „inexistentă”, deoarece cuiburile identificate, formate din ruteni sau basarabeni, au fost „prinse și dizolvate” la timp de autorități. Pericolul acestei mișcări
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
populația și-a dublat numărul față de 1914, însă marea masă venită a fost a evreilor din Ucraina și Polonia, apreciați drept „purtătorii cuvântului refacerii imperialismului” și ai comunismului. Descoperirile organelor de siguranță au atestat că, din punct de vedere etnic, adepții comunismului erau, în mare majoritate, evrei. În plus, aceștia vedeau „domnia românilor” ca o perioadă intermediară de care trebuie să profite la maximum. O alianță neoficială între cele trei minorități din Cernăuți a continuat să întrețină „cultura germană cu ideea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în căutare de noi aderenți a intrat în conflict cu legile în vigoare. Cei mai vizibili s-au dovedit a fi adventiștii, existenți în toată Dobrogea, care variau de la 50-60 membri în Constanța (str. Olteni nr. 1), la 150 de adepți în Turtucaia și un număr „însemnat” în Caliacra. În Durostor și Tulcea aveau priză la țărani și muncitori, exploatând necunoașterea situației reale și greutățile financiare ale acestora. În Constanța și Brăila au atacat religia de stat printr-o propagandă dăunătoare
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
au fost interzise, atât tipărirea cât și distribuția celor aduse din afara regiunii, cu excepția cotidianului „Înainte” din Timișoara, care a criticat situația din România și a promovat o politică antidinastică. Sediul redacției a fost documentat ca un loc de întâlnire pentru adepții ideilor social-bolșevice. Trupa de teatru ungar din Timișoara a fost înlocuită cu una sârbă, a fost înființat un inspectorat minier pentru regiunea Caraș-Severin, un inspector sârb a verificat didactic și administrativ școlile românești, iar militarii sârbi din regiune „iau în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
realității. Într-un alt material elaborat de Secția a II-a Informații și Contrainformații a fost analizată evoluția mișcării revizioniste ungare după Pacea de la Trianon, care s-a extins în Franța, Marea Britanie, Italia, Spania și S.U.A., unde a câștigat numeroși adepți la nivelul claselor conducătoare. Politicienii unguri, „fără nici un pic de jenă” au căutat să acrediteze dreptatea cauzei lor, au întreținut o atmosferă de provocare în Europa, apoi s-au plâns opiniei publice internaționale de provocările guvernului de la București. Prin diverse
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
acesta lucrează la un memoriu destinat regelui Carol al II-lea. Concluzia materialului, în problema politicii externe, ar viza „afilierea în mod fățiș” la politica statelor democratice. Acest punct de vedere era în opoziție cu cel al lui Ion Gigurtu, adept al alăturării României de statele totalitare, care l-a vizitat pe general și ar fi avut „o vie discuție” în contradictoriu. Ion Gigurtu a afirmat ulterior că Antonescu nu este consecvent, întrucât în țară a aderat la punctele de vedere
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de ridicat au fost structurate de Secția a II-a astfel: 1. Organizarea metodică și sistematică a propagandei revizioniste, căutându-se a se permanentiza această problemă în opinia publică. 2. Marea Britanie a devenit principalul teren de confruntare între revizioniști și adepții statu-quo-ului teritorial. În cazul când modificările teritoriale ar fi realizate pe cale pașnică, Ungaria a mediatizat că interesele britanice nu sunt prejudiciate, fiind vorba de zone din Europa centrală și de sud-est. Pe de altă parte, în cazul izbucnirii unui conflict
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
aflați deja pe front sau concentrați la unități din interior. O atenție sporită a fost îndreptată asupra uzinelor „Rogifer”, „Mărgineanca” și Societatea de Tramvaie București, unde „foarte mulți lucrători” au activat în mișcarea legionară. Propaganda comunistă „nu a putut câștiga adepți” datorită succeselor obținute pe frontul de est și a înfrângerilor suferite de U.R.S.S. Mesajele acestora de atragere a unor noi aderenți s-au referit la neajunsurile de ordin material în rândurile muncitorilor și la împrăștierea de manifeste în mai
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
an, regele, atunci în vîrstă de șaisprezece ani, a luat, cu sprijinul armatei, o măsură foarte importantă, reinstituind Constituția din 1869, care dădea puteri sporite executivului. Radicalii au rămas partidul cel mai puternic, dar Alexandru s-a dovedit a fi adeptul instigării facțiunilor politice una împotriva celeilalte. Alegerile erau controlate prin intermediul poliției și al administrației centrale. În aprilie 1901, regele a efectuat o altă modificare constituțională, de data aceasta referitor la propria lui autoritate. A fost emis un nou document care
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din 1866 era bazat pe idei care nu corespundeau situației românilor. Eminescu susținea de asemenea un punct de vedere conservator. Considerînd țăranii drept baza statului, drept adevărații români, el reclama introducerea unor instituții care să le servească interesele și era adeptul instituirii unei monarhii autocratice și al abolirii sistemului partinic. Cel mai cunoscut teoretician marxist român, Constantin Dobrogeanu-Gherea, punea un accent similar pe situația țărănimii. Cea mai mare parte a soluțiilor oferite de aceși scriitori erau total inaplicabile în condițiile existente
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
toate cele șaptesprezece provincii își alegeau propriile lor diete. Împăratul avea puteri întinse care includeau numirea și demiterea miniștrilor, dar, teoretic, cabinetul era răspunzător în fața Camerei inferioare. Cel mai puternic partid politic era cel al liberalilor germani. Cu toate că nu erau adepții unui drept de vot democratic, ei puneau în schimb accentul pe libertățile civile. Controlul politic în stat rămînea în mîinile aristocrației și ale celor bogați. În privința naționalităților, guvernul era sprijinit de liderii polonezi, cărora li s-a dat autoritate deplină
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost dominată nu numai de conflictul cu autoritățile centrale maghiare, ci și de relațiile cînd prietenești, cînd antagonice dintre croați și sîrbi, care erau complicate de dezacordul în privința Bosniei-Herțegovina. Atît programul național croat cît și cel iugoslav cîștigaseră pînă atunci adepți în Croația. Dintre naționaliști, cel mai popular era Ante Starčević, șeful Partidului Drepturilor, ale cărui doctrine aveau un pronunțat caracter anti-sîrbesc. Cu toate că fusese de multe ori criticat pentru opiniile lui extremiste, atitudinea lui față de sîrbi nu era mai violentă decît
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
adus mulți dușmani. În plus, mulți membri ai Uniunii Agrare nu erau pregătiți să-și îndeplinească sarcinile în cadrul guvernului. Ca partid nou înființat bazat pe țărănime, agrarienii nu aveau la dispoziție o rezervă de administratori instruiți și capabili. Mulți dintre adepții lor abuzau de pozițiile lor și erau la fel de corupți ca și funcționarii oricărui regim precedent. Programul agrarian avea și el oponenți influenți, din rîndul cărora făceau parte atît militarii cît și membrii Partidului Comunist. În aprilie 1923 au fost din
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
erau împotriva continuării dictatului impus de străini. Cea de-a doua, mult mai serioasă, legată de diferendele de opinii, s-a ivit în momentul în care guvernul Venizelos a adoptat o politică riscantă de obținere de cîștiguri teritoriale în Anatolia. Adept al Marii Idei, primul-ministru visa la o Grecie stăpînă pe "două continente și cinci mări". Posibilitatea realizării acestor țeluri părea iminentă imediat după terminarea războiului. Pe lîngă aceasta, Aliații păreau să încurajeze expansiunea grecească. Întrucît nu dispuneau de trupe la
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost arestat, iar organizația lui desființată încă o dată. A urmat un proces sub acuzația de trădare. În ciuda faptului că aceasta nu a fost niciodată dovedită, Codreanu a fost condamnat la zece ani închisoare. În noiembrie 1938, el și 12 din adepții lui au fost împușcați "în timp ce încercau să evadeze." Aceste represiuni violente nu au dăunat foarte mult influenței mișcării. Horia Sima i-a luat locul lui Codreanu ca lider al organizației. În septembrie 1939, o serie de membri ai Gărzii de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și era condusă de colonelul Kimon Gheorghiev, un ofițer în rezervă. Puțin numeroși, membrii acestei asociații se considerau drept un grup de elită menit să modernizeze Bulgaria prin mijlocirea unei călăuziri politice superioare. Ei erau împotriva acțiunilor de masă, rămînînd adepți ai conceptului intervenției politice directe sub conducerea unor oameni luminați. După părerea lor, parlamentarismul și rolul partidelor politice erau pe cale de dispariție. Răul fundamental al Bulgariei nu era legat de proasta administrare a bogăției ei, ci de pauperitatea economică a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]