35,844 matches
-
să determine deciziile concrete în realitatea dură a fiecărei zile. Sper ca această carte să poată fi un ajutor în aflarea unei asemenea orientări fundamentale. Întrebările și temele impuse de aceste reflecții sunt numeroase, de aceea voi încerca să le adun și să le structurez pentru a le integra în conceptul vast și multiform al vieții însăși. Este evident că în modul acesta nu pot fi atinse toate aspectele și temele credinței creștine. Multe din ele sunt tratate la sfârșit, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acestei vieți, în a avea o viață mult mai plină. Avem cu adevărat o viață plină doar pentru că putem să o umplem mult mai ușor și să trăim tot mai în grabă? Observațiile pe care sociologul Hartmut Rosa le-a adunat în cartea sa despre societatea în viteză (Beschleunigung. Die Veräanderung der Zeitstruktur in der Moderne, 2005 (Accelerare. Schimbarea structurii timpului în modernitate) m-au marcat foarte mult: accelerarea tehnicii (a transportului, comunicării și producției) a avut ca și consecință o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
drepturilor omului. În Parlamentul religiilor mondiale de la Chicago din 1993, peste două sute de reprezentanți din toate religiile lumii au declarat pentru prima dată în istorie consensul lor asupra anumitor valori, modele și comportamente comune ca bază pentru o etică mondială, adunate după aceea în raportul elaborat de grupul nostru pentru Secretarul general al Națiunilor Unite. Care este deci baza pentru o etică mondială, pe care oamenii pot să o împartășească din perspectiva marilor religii și tradiții etice? Înainte de toate principiul umanității
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rea" atribuită copiilor ilegitimi și celor abandonați și extinderea procedurilor informale de adopție au făcut ca, la inițiativa organizației Children's Aid din New York, optzeci și cinci de mii de copii, de-a lungul a 40 de ani, să fie adunați de pe străzile orașelor și transportați cu celebrele "trenuri ale orfanilor" (orphan trains) spre vest pentru a fi îngrijiți de familiile de fermieri 15. Un număr tot mai mare de fermieri, în special din clasa de mijloc, și-au exprimat dorința
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră cenușă. Printr-un mijloc dibaci, au scos tabla de fier din cuptor, au răcit-o puțin și apoi au adunat cenușa mortului, și au pus-o într-o cutiuță de lemn, pe care-au ridicat-o iarăși sus în sală pe scripetele de pe puț, unde toată lumea aștepta cu nerăbdare. Aici a luat-o un om și urmat de familia mortului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Christos, cât și de Apostolii Săi. Mântuitorul a fost cel mai înverșunat vrăjmaș al datinei și în special al datinilor rele, cum citim în Capitolul VII 1-13, al Evangheliei după Marcu: "Fariseii și câțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au adunat la Iisus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzând cu mâinile necurate,adică nespălate. Fariseii însă, și toți Iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor. Și când se-ntorc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Tsiganes. Histoire. Ethnographie. Linquistique. Grammaire. Dictionnaire, Payot, Bibliotheque Scinetifique, Paris, 1930. 2. Articole (selectiv) Popp Șerboianu, Calinic I., "Din trecutul Capelei Române din Paris", în Convorbiri literare, XLVI, 1912, pp. 1408-1418. Popp Șerboianu, Calinic I., "Ce știe satul meu Șerboieni, adunate de arhimandrit...", în Cultura Poporului, VIII, 239, 22 iulie 1928, p. 2. Popp Șerboianu, Calinic I., "Postul", în Cultura Poporului, VII, 219, 26 februarie 1928, p. 3. Popp Șerboianu, Calinic I., "Sărbătorirea Sădirii Pomilor", în Cultura Poporului, VIII, 223, 25
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a Soc. "Cenușa", în Flacăra Sacră, III, 2, 1936, p. 8. 18 Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), vol. III: L-Q, prefață de Gabriel Ștrempel, Biblioteca Academiei, București, 1989, p. 1000. 19 Calinic I. Popp Șerboianu, "Ce știe satul meu Șerboieni, adunate de arhimandrit...", în Cultura Poporului, VIII, 239, 22 iulie 1928, p. 2. 20 Scrisori către Nicolae Iorga, ediție îngrijită de către Barbu Theodorescu, vol. 2, Minerva, București, 1979, pp. 570-571. 21 Ibidem, p. 571. 22 Ibidem. 23 Gheorghe I. Drăgulin, op. cit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a proceselor complexe de conceptualizare și teoretizare conținute în carte, adică semnificate de caracterele tipărite. Însă în vreme ce citește, pentru ca lectura sa să fie posibilă, el întoarce paginile cărții cu mâna, își mișcă ochii, pentru a parcurge cu privirea și a aduna în el unul după altul rândurile textului. Atunci când va obosi de la efortul făcut, se va ridica, va părăsi biblioteca, o va lua pe niște trepte pentru a ajunge la cantină, unde își va trage sufletul, va mânca și va bea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o cenzură proprie mass-media. Nu este numai, așa cum se întâmplă de obicei și cum vedem în efortul disimulat în mod mai mult sau mai puțin ipocrit al puterii de a le controla, o cenzură politică; sau o cenzură ideologică care adună laolaltă stereotipurile unei epoci și filtrează prin sita lor tot ceea ce se vrea a fi comunicare și schimb. Această formă de cenzură este mai gravă, mai radicală, implacabilă și, în cele din urmă, hotărâtoare; sub impactul său tot ce înseamnă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
comunică, adică ea însăși, în așa fel încât forma acestei comunicări a devenit conținutul său. Astfel, nu există altă realitate în afara celei care intră in această comunicare, și în măsura în care intră. Important este numărul de jurnaliști, cantitatea de camere de filmat adunate în jurul a ceea ce, în ele și prin ele, va accede la ființă: evenimentul. În ele și prin ele, care îi conferă nu doar importanța sa, ci și existența sa, existența mediatică, determinându-i în acest fel natura. Căci ceea ce aspiră
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lăsându-se păgubaș, se concentră asupra tămâiosului său Îndoit cu multă apă. Dar acum poetul se dezlănțuise, recitând un sonet pe care Îl relua din când În când: Privit-am zidurile țării mele, cândva semețe, acum năruite... Apăru Caridad Lebrijana adunând stacanele goale de pe mese și cerându-le tuturor să fie mai calmi, Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare din șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Dumnezeu să te aibă În pază. Întregul Madrid era Într-o sărbătoare continuă, iar curiozitatea populară transformase Casa cu Șapte Hornuri Într-un pitoresc loc de pelerinaj. Grupuri de curioși urcau pe strada Alcalá până la biserica și grădina Carmeliților Desculți, adunându-se peste drum de reședința ambasadorului englez, unde câțiva alguazili țineau fără prea mare convingere la distanță mulțimea care aplauda la trecerea fiecărei calești ce ieșea pe poartă sau se Întorcea la remizele de trăsuri ale casei. Lumea striga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar către jumătatea dimineții, când un tânăr blond se apropie o clipă de una din ferestre, fu primit cu o zgomotoasă ovație, la care băiatul răspunse cu un gest din mână atât de amabil Încât imediat Își adjudecă simpatia gloatei adunate În stradă. Generoasă, afectoasă, primitoare cu cine știa să-i câștige inima, populația Madridului avea să-i ofere mereu moștenitorului tronului Angliei, pe toată durata lunilor petrecute de el la Curte, aceleași dovezi de prețuire și de bunăvoință. Alta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neamului nostru, care Întotdeauna a dat tot ce avea el mai bun, nevinovăția, banii, munca și sângele lui, și a fost atât de rău răsplătit: „Ce vasal bun ar fi fost, dacă-avea un bun senior“. Prin urmare, entuziaștii madrileni se adunară cu mic, cu mare În dimineața aceea ca să-l sărbătorească pe prințul de Wales, și eu Însumi eram acolo Însoțind-o pe Caridad Lebrijana, care n-ar fi Înțeles În ruptul capului să piardă un asemenea spectacol. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
treizeci de ani mai târziu, văduv și cu copiii morți sau slăbănogi și degenerați, Într-un cortegiu lent de-a lungul unei Spanii pustiite, devastate de războaie, foamete și mizerie, printre uralele anemice ale puținilor țărani nenorociți care mai rămăseseră, adunați la marginea drumului! Îndoliat, Îmbătrânit, cu capul În piept, Îndreptându-se spre granița de pe fluviul Bidasoa ca să sufere umilința de a-și oferi fiica În căsătorie unui rege francez, semnând astfel actul de deces al acelei nefericite Spanii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toate În versuri, deosebindu-se doar prin metru și rimă. Autorii consacrați, cum am văzut În cazul lui Lope, erau iubiți și respectați de toată lumea, iar popularitatea actorilor și actrițelor era imensă. Fiecare primă reprezentație, sau reluarea unei opere faimoase aduna buluc și poporul, și Curtea, ținându-i cu sufletul la gură ori cu gura căscată cele trei ore cât dura spectacolul care, pe atunci, avea loc ziua, pe lumină, mai precis după-masa, În localuri În aer liber numite corrales. Existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apostolul Iacob. Mama ne aducea mâncarea pe o tavă mare, cromată, pentru ca literatura să nu fie deranjată ori oprită. Noaptea dormeam câteva ore la pieptul bunicului și în amurgul zilei următoare el putea să-l facă pe Magnus Ladulås să adune la Nyköping toți cavalerii Suediei pentru a începe să pună ordine în zeama oribilă de crime, maltratări și violuri pe care a descris-o Heidenstam. Și la sfârșit povestirea însăși părea să strige „Dă-ne nouă pace, pace, pace!“ Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
obișnuia și să răspundă la scrisori, cu câteva cuvinte liniștitoare și pline de milă, scrise pe dosul unei ilustrate care reprezenta picturi de Helmer Osslund, mai ales „Seară de toamnă“ sau „Nordingrå“. Mama îmi scria regulat. Cu timpul s-au adunat câteva sute de scrisori. Mi le amintesc pe toate. Aș putea să le reproduc, una după alta. Existența la Bostället își urma cursul obișnuit. Ea îmi comunica ce păsări se mai arătau, ce noutăți citise în Norra Västerbotten, ce oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Iisus Hristos să-l trezească din morți. E într-adevăr ciudat, am spus, că el a fost cel care a trebuit să moară. în răceala camerei se simțea bine-cunoscutul miros de ulei de pipă și, foarte puernic, mirosul de tutun, adunat de multă vreme. Tot așa mirosea și în casa mea de lângă Râu. Pipa avea să-mi revină mie. De atunci am două pipe identice. Dar cea a bunicului e mai dulce la gust. în general el arăta ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Vestermark, Karl Ström, Viktor Lundström, Viktoria Nygren, Hulda Bjuhr, Ingvar Ström, Edit Falk. Da, am spus eu. Este aproape de necrezut! în această parohie așa de slab populată! în Casă, care de la acest punct trebuie scrisă cu literă mare, mi-am adunat lucrurile și le-am pus cu grijă în cele două valize. Muzicuța, la care nu mai cântam deloc. Ar fi trebuit să cânt, de dragul tatei. Iisus Hristos cel din tablă, învelit într-o hârtie de mătase pe care venind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și discreția camerei mele de la etaj, dar mâine ori, poate, poimâine mă voi ridica, voi continua linia vieții și o voi duce la capăt. Grămezi de imagini nu sunt încă făcute și, da, eu zac aici și mă gândesc, le adun în memorie. Manfred vorbește necontenit despre muncă. Uneori folosește chiar acest cuvânt, dar cel mai des vorbește doar despre articole. Se întâmplă chiar să-mi reproducă articole întregi, iar oamenii, întâmplările și lucrurile demne de văzut par să se nască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să mătur cenușa după stivuitoare. O viață mai bună nu poate exista. Șeful nostru de echipă era un tip puternic, cu mustăți pleoștite și cu jumătatea stângă a feței distrusă în urma unui mic accident la uzină. în fiecare dimineață ne aduna în odăița unde ne beam cafeaua pentru a ne încunoștiința despre muncile ce trebuiau făcute în ziua respectivă. Acea uzină de termoficare, a întrebat Manfred, cum funcționează ea? Este formată dintr-un număr de cuptoare, i-am spus eu. Cuptoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
varsă în uriașele țevi de apă ale Uppsalei. Fără căldură, întreaga Uppsala s-ar transforma într-un ghețar. N-am fost niciodată la Uppsala, zise Manfred. DESENUL Dar într-o dimineață, am spus eu, într-o dimineață șeful ne-a adunat afară, pe platforma din fața rampei de descărcare. Ne-a așezat ca și cum am fi fost un detașament de soldați înainte de bătălie. Și ne-a vorbit serios și cu emoție. Brusc am văzut cât de tare semăna cu bunicul. Da, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea la pieptul lui literatura lumii. în brațele lui, ale lui Viktor-Carte, se afla întreaga spiritualitate a lumii occidentale, adunată în forma ei scrisă. Orice întrebare și-ar fi pus cineva - întrebarea lui Kierkegaard despre existență, cea a lui Wittgenstein despre cunoaștere -, răspunsul se afla la Viktor-Carte. Era imposibil de imaginat, a spus șeful de echipă, o întrebare care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]