6,798 matches
-
ce trebuie să faci este să pui în ea puiul și legumele dimineața și nu-ți ia nici cinci minute să tai un morcov, nu ? De unde să știu ? — Păi... mersi. Iau grăbită hainele de la curățătorie de la doamna Farley și le agăț de mânerul ușii, după care o conduc spre ușa de la intrare, conștientă de privirea ei care radiografiază atent totul. Foarte frumos din partea dumneavoastră. — Nici o problemă. Mă fixează cu ochi de nevăstuică. Nu vreau să mă bag, draga mea, dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
efectul. — Nu e nevoie, credeți-mă, încep. Sunt sigură că e absolut superbă... — Ba sigur că e nevoie ! Trish își stinge țigara. Haide. În clipa în care mă ridic simt că am un văl pe creier și trebuie să mă agăț de o plantă de yucca pentru a-mi regăsi echilibrul. Durerea de cap începe să cedeze, dar mă simt ușor amețită și ciudat de detașată de realitate. Totul mi se pare ca într-un vis. OK, femeia asta are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cartofi prăjiți și o jumătate de porție de budincă de caramel - și l-am bătut pe Nathaniel la darts, în ovațiile și uralele tuturor celor prezenți. — Ai zis că n-ai mai jucat până acum ! spune sceptic după ce-mi agăț pe panou dubla de opt câștigătoare. — Păi n-am mai jucat, zic nevinovată. N-are nici un sens să-i pomenesc de cei cinci ani de tras cu arcul pe care i-am făcut la școală. În cele din urmă, Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. CÎnd o sa ajungi la anii mei... cînd oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul cîte unul... vrei să te agăți de orice lucru care Îți amintește de ei. Oricît de mic ar fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubîndu-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sînt destul de Încîntată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sînt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă muzică și rîsete. Mi se pare chiar că aud pe cineva care cîntă. — De obicei nu e chiar atît de multă gălăgie ! spun rîzÎnd și pornesc spre ușă. Îl văd deja, foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Sinceră să fiu, da. Oriunde se poate. N-am fost În viața mea atît de Înnebunită după atingerea unui bărbat. — Nu vreau nici eu să plec. Privirea lui Întunecată e aproape opacă. Dar trebuie. Îmi ia mîna, iar eu mă agăț de a lui, Încercînd să prelungesc contactul cît de mult timp pot. — Păi atunci... mai vorbim. Abia sînt În stare să articulez cuvintele. — Abia aștept. — Și eu la fel. — Jack. Ridicăm ochii și-l vedem pe Sven lîngă poartă. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sală, așa că mă duc În culise, să-i dau lui Lissy buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gînd să i-l arunc pe scenă la final, dar sînt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe și dansatorii trec pe lîngă mine În costume strălucitoare. Un bărbat cu pene albastre În păr Își lipește piciorul În sus pe perete, În timp ce vorbește cu cineva din cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri, după care ne repezirăm În urma lui. Se ridică și Enkim cu totul, de parcă apa ar fi dorit să-l Înghită, dar În clipa următoare, bulumacul o luă la vale, agățând culcușul din crengi În care zăcea Enkim și târându-ne pe toți pe firul bezmetic al apei. Doar atunci am zărit pe mal, chiar lângă locul În care stătuse Întins prietenul meu, un morman de mâl precum un mormânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul lui Enkim sub ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am repezit spre apă. Din ea se ridica zgomotul acela ca de om ce-și drege glasul. Îți venea să crezi că era gata-gata să se reverse spre noi numai că ceva o ținea În loc. Tată, dar ce o ținea agățată de cer În felul acela? Pe măsură ce ne-am apropiat, ne-am dat seama că marea nu atârna de cer. Era dreaptă, ca orice Întindere de apă, numai că era așa de nesfârșită, Încât ziceai că se urcă În văzduh. - Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din piele de struț agățată de umăr, cizme și mănuși din piele de struț. Datorită salariului de profesor titular, avea bani cu nemiluita. Frumusețea ei cu profil drept era unicul gen de frumusețe care conta. Îmi spunea: - Mica ta Rosamund moare să‑ți poarte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Te aștepți cumva ca Într‑una din zilele astea să te bată cineva pe umăr și să‑ți spună că ai fost numit patriarh al Sionului? Ce‑ar fi să te mai gândești din când În când la oamenii aceia agățați În cârligele de carne? Ravelstein și cu mine am discutat la nesfârșire despre impasul balcanic În care mă Înfundasem, dar Îmi dau seama că În continuarea acestei povestiri trebuie s‑o las la o parte pe Vela. Trebuie s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai ales de Culegerea de poeme a lui Browning. Mă răzvrătisem Împotriva lui Browning. Acum Îl puneam pe același plan cu bucătăria franceză a vecinilor mei. Dar n‑aș fi renunțat la revista prietenului meu Durkin - exemplarul cu canibalii. Rămăsesem agățat de carnea omenească la frigare, de canibali și de capetele tăiate, cu ochii Înălțați de la iarba Împroșcată cu sânge și de la stâncile Înghirlandate de orhidee. Carnea de om ca delicatesă apăsa - recunosc - conștiința mea contaminată. Boala mă făcea deosebit de susceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acum Înainte va trebui să cunoști data exactă la care ne aflăm, ca orice om normal. Ai s‑o verifici În fiecare dimineață și pe viitor ai să‑mi comunici ziua din săptămână și data calendaristică. După care mi‑a agățat un calendar pe perete. Doctorul Își dădu seama că zilele mele se Împotmoleau Într‑o mlaștină de nepăsare față de mine Însumi și că eram adânc demoralizat, că mă lăsam târât, descurajat, În apatie și dezordine. E posibil ca doctorul Bakst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Muzica se revarsă din hi‑fi - multiplele planuri ale craniului său golaș, pleșuv, se mișcă Înaintea mea pe coridorul dintre living‑room și monumentalul lui dormitor princiar. Se oprește În fața oglinzii Încrustate În zidul dintre ferestre - aici nu există oglinzi agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce și o varsă într-o pubelă pe două roți. Epuizat, se prăbușește lângă fântână. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE scoate capul din fântână, agățat cu mâinile de marginea fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, ce faci? BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind.): Ce fac? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și eu? BĂRBATUL CU BASTON: Iartă-mă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Într-o bună zi ai să mă lași înăuntru. BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acest moment de sus coboară o funie și cineva fluieră scurt.) BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind.): Au lăsat funia. Ce să le dau? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Dă-le tomberonul. Și cere-le și niște apă. BĂRBATUL CU BASTON: Le cer. (Agață unul dintre tomberoane de funie și fluieră scurt. Tomberonul este tras undeva în sus.) Deci, a fost pe la ei sau n-a fost? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: A fost. Da’ ei zic că la ei mai mult a împrăștiat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că la ei mai mult a împrăștiat decât a mâncat. BĂRBATUL CU BASTON: Păi, să curețe. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Au curățat, săracii. Poți să tragi de-acuma. (În timp ce BĂRBATUL CU BASTON trage din greu de funie, de sus coboară, agățat de o funie, un bidon cu apă. De jos se aud râsete înfundate. BĂRBATUL CU BASTON scoate din fântână un tomberon identic cu cel pe care l-a trimis în sus. Între timp bidonul cu apă se leagănă în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nevoie de tot adevărul? Gândiți-vă la copiii inferiorilor... Gândiți-vă la oraș... Se va pustii, se va face o baltă neagră... ARTUR: Să se știe tot! Să se vadă tot! GARDIANUL (Speriat, distrus.): De ce să se vadă tot? Se agață de ARTUR.) Eu nu sunt vinovat cu nimic... Vă dau banii înapoi... ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tușesc întruna, de la naștere... Asta nu vă spune nimic? ARTUR: Absolut nimic! GARDIANUL (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochi.) Ce stați? N-ați auzit? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL: Toboșar, covor, trompeți! (Se trece la o improvizație grosolană; fiecare aduce câte ceva; un simulacru de covor, un simulacru de trompetă, un simulacru de toboșar; se improvizează un eșafod, se agață ornamentații jalnice din batistele celor prezenți; toate obiectele dorite de ARTUR au apărut, dar la limita de jos a valorii lor.) GUVERNATORUL (Către ARTUR.): Spune-ți ultima dorință! (ARTUR tace; se apropie de GUVERNATOR și-l privește lung; îl cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îl trage în adâncul gropii.) Grubiii... GRUBI (Sosind în ajutor.): Ce e, mă? BRUNO: S-a-nfășurat pe mine! Uiii... GRUBI (Intrat în panică.): Dă mâna! BRUNO: Ușurel... (Cei doi se luptă pe marginea gropii; Bruno face eforturi ca să scape, s-a agățat de GRUBI; GRUBI trage din răsputeri.) BRUNO: Trage de funie! GRUBI: Dă-o-ncoa’! BRUNO: Vezi că se-nnoadă. GRUBI: Stai... Acum! BRUNO: Hai! GRUBI: Pune degetul dedesubt! Ce urât! BRUNO (Țipând.): Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trage pe BRUNO în groapă; strigătul lui BRUNO trebuie să fie real, ca și gesturile ulterioare; nu mai avem o reconstituire; o panică reală cuprinde personajele; la început își vor pierde capul cu toții, vor acționa dezlânat; în cădere BRUNO se agață de cei doi, își pierde rând pe rând punctele de sprijin și se agață de marginea gropii; cei doi nu îndrăznesc să intervină, sunt paralizați de spaimă; din adâncul gropii se aude un urlet dement, BRUNO luptă ca să iasă, reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]