5,091 matches
-
succedat ca duce de Spoleto după asasinarea ducelui Guy al IV-lea. Alberic a fost recunoscut imediat de către regele Berengar I de Italia, cu care luptase alături în 899 sau 900 pentru respingerea unei invazii a maghiarilor. Alberic s-a aliat cu vecinul său, markgraful Adalbert al II-lea de Toscana, împotriva papei Sergiu al III-lea. Cu această ocazie, cei doi aliați au blocat drumul către Roma, pentru a preveni încoronarea imperială a lui Berengar din 906 sau 907. Alianța
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
trebuit să îl înfrângă pe fratele său Cem, care a ocupat pentru o scurtă vreme regiuni din Anatolia, în care s-a proclamat sultan. După ce a fost înfrânt în bătălia de la Yenișehir, Cem a fugit la Cairo. El s-a aliat cu mamelucii și s-a reîntors în anul următor, ocupând răsăritul Anmatoliei, Ankara și Konya, dar a fost în cele din urmă înfrânt și a fugit, de această dată în Rodos. Sultanul a atacat Republica Veneția în 1499. După semnarea
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
în Rodos. Sultanul a atacat Republica Veneția în 1499. După semnarea păcii în 1503, otomanii au ocupat ultimele posesiuni venețiene din Peloponez și câteva orașe de-a lungul țărmului Adriaticii. Mamelucii și perșii conduși de șahul Ismail I s-au aliat împotriva otomanilor, dar au fost în cele din urmă înfrânți în 1511. În același an, fiul lui Baiazid, Ahmed, și-a forțat tată să-l proclame regent. Fratele lui mai mare, Selim a fost nevoit să fugă în Crimeea. În
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
-și o contribuție importantă la lupta împotriva forțelor navale spaniole din Mediterana. În 1535, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol Quintul, a obținut o victorie importantă împotriva otomanilor la Tunis dar, un an mai târziu, Francisc I al Franței s-a aliat împotriva lui cu Soliman. Flota lui Carol Quintul a fost înfrântă în 1538 la Preveza de către flota otomană comandată de Barbarossa. Această victorie a asigurat dominația otomană în estul Mediteranei pentru următoarele trei decenii. Regele Franței a beneficiat de alianța
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
de timp a puterii otomane în timpul mandatelor marilor viziri din familia Köprülü, Mehmed și Fazıl Ahmet. Otomanii au recucerit insulele din Marea Egee stăpânite de Republica Veneția, a obținut victorii împotriva Principatului Transilvaniei (1664) și statului polono-lituanian (1670-1674). Turcii s-au aliat la un moment dat cu hetmanul ucrainean Petro Doroșenko,fiind pe punctual să își extindă controlul asupra Podoliei și Ucrainei vestice. Un presupus incident din timpul războiul ruso-turc din 1676-1681 care a urmat este cunoscut în special în Rusia și
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
a numit apoi în ducatul de Friuli pe Wechtar, un dușman ireconciliabil al slavilor. Grimoald i-a înfrânt și pe francii conduși de Clotar al III-lea, pe atunci copil, care invadaseră Regatul longobard. Pentru respingerea acestei invazii, Grimoald se aliase cu Perctarit, la Asti, și cu avarii, la care el fusese ostatec în timpul copilăriei. El a apărat partea de nord-est a Italiei, obținând victoria asupra triburilor slave și menținând ordinea internă, prin suprimarea revoltei unor baroni și a autonomiei ducatelor
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
masă ale populației, distrugeri de proprietăți, foamete (538-542) și o epidemie de ciumă (541). Victoria imperială și readucerea Italiei sub controlul imperial s-au dovedit de fapt într-o "victorie a la Pyrrhus". Cu toate că a încercare de invazie din partea francilor, aliați cu ostrogoții în ultima parte a războiului, a fost respinsă de către imperiali, migrația triburilor longobarde, populație care inițial se aliase cu Imperiul, a copleșit imediat mica armată a generalului Narses, lăsată de bizantini să păzească Italia. Sosirea longobarzilor a frânt
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
controlul imperial s-au dovedit de fapt într-o "victorie a la Pyrrhus". Cu toate că a încercare de invazie din partea francilor, aliați cu ostrogoții în ultima parte a războiului, a fost respinsă de către imperiali, migrația triburilor longobarde, populație care inițial se aliase cu Imperiul, a copleșit imediat mica armată a generalului Narses, lăsată de bizantini să păzească Italia. Sosirea longobarzilor a frânt unitatea politică a Peninsulei Italice, pentru prima dată de la cucerirea romană din secolele al III-lea și al II-lea
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
reveni în Italia, să facă act de supunere față de uzurpator. Însă Perctarit a reușit să fugă alături de franci, în Neustria, iar aceștia l-au atacat pe Grimoald în 663. Acesta, aflat în dușmănie cu francii din Neustria pemotiv că se aliase cu francii din Austrasia, a reușit să îi respingă în Refrancore, în apropiere de Asti, menținându-se astfel pe tronul longobard. După ce în 663 a reușit să anihileze încercarea împăratului bizantin Constans al II-lea de a recuceri Italia, Grimoald
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de Benevento și ducele Ioan al III-lea de Neapole, însă aliatul său, Mastalus I de Amalfi, i-a venit în ajutor și a surprins într-o ambuscadă trupele lui Landulf, la La Cava. În anul următor, Gisulf s-a aliat cu Landulf și a asediat orașul Nola din Ducatul de Neapole. În octombrie 953, el a emis o diplomă prin care erau favorizați episcopii de Napoli, însă politica diplomatică lipsită de scrupule a vecinilor săi se pare că nu i-
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
său, Lando al III-lea. El a cucerit orașele Teano și Caserta, în vreme ce susținătorii lui Lando dețineau Caiazzo și Calino. Lando se bucura și de sprijinul principelui Guaifer de Salerno, drept pentru care Pandenulf a căutat să și-i facă aliați pe ducele Guaifer de Benevento și pe "strategos"-ul bizantin Grigore de Bari, aflați amândoi în acel moment la Benevento. Ei au ajuns împreună la Nola, însă Pandenulf a refuzat să presteze omagiu principeliu beneventin. Drept urmare, beneventinii și grecii s-
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
a fost nevoită să solicite ajutorul lui Roger Williams. El a devenit nu numai ochii și urechile coloniei din Golf, și-a folosit relația sa cu Narragansetts pentru a-i desfătui de la aderarea cu Pequots. În schimb, Narragansetts s-au aliat ei înșiși cu englezii și au ajutat la zdrobirea lui Pequots în 1637-1638. Când războiul se terminase, Narragansetts au fost în mod clar națiunea Indiană cea mai puternică în sudul Noii Anglii și destul de curând celelalte colonii din Noua Anglie
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
transferul a trei corpuri de armată și o divizie de cavalerie de pe frontul de vest pentru a ajuta la apărarea împotriva avansării trupelor rusești în Prusia de Est, toate au contribuit la eșecul armatei germane pentru a străpunge pozițiile forțelor aliate la Marna. Fără străpungere, planul era compromis. Schlieffen în planul său a împărțit asimetric forțele germane. În Alsacia care era pe aripa stângă a lăsat în urmă doar un număr mic de trupe care erau pregătiți pentru apărare. Rolul acestor
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
forța pe ruși să intervină, Ipsilanti a rămas la iași și a ordonat executarea unui număr de boieri moldoveni filootomani. După ce a ajuns cu o întârziere de câteva săptămâni în București (începutul lui aprilie), el a hotărât să nu se alieze cu pandurii lui Tudor Vladimirescu. Tudor Vladimirescu și pandurii săi se aflau deja la București încă de pe 16 martie.Relațiile dintre Vladimirescu și Ipsilanti s-au deteriorat rapid. Prioritatea lui Vladimirescu era să-și consolideze autoritatea în fața domnitorului numit de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
au fost livrate guvernului elen primele două tranșe ale unui împrumut britanic, ceea ce a întărit mult pozițiile guvernului elen, dar a creat condiții pentru noi lupte interne. Sprijinitorii lui Kountouriotis au intrat în conflict cu guvernul și, după ce s-au aliat cu Kolokotronis, au redeschis conflictul civil. În ciuda faptului că generalul Kolokotronis a rămas inactiv o perioadă de timp datorită morții fiului său, Panos, forțele guvernamentale nu au reușit să-și înfrângă oponenții. După reorganizarea forțelor guvernamentale, noul comandant Ioannis Kolettis
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
sunt gate să dea 20 de milioane principatului pentru înființarea unei bănci naționale. Răpirea trimisului băncilor vieneze avea rolul de a-l determina pe domnitor să nu negocieze cu Austria pentru înființarea unei bănci naționale. În această afacere, Troianoff este aliat cu Fuad, trimisul sultanului, care-i făgăduise lui Troianoff 20% din afacere. Dându-și seama că răpitorii nu numai că semănau cu niște comedianți (după cum spusese hangița), dar erau probabil actori, Mărgelatu deduce că ostaticii sunt ținuți la teatrul Momolu
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
au cerut în acel moment rușilor să întreprindă acțiuni care să slăbească presiunea Puterilor Centrale de pe frontul de vest. În schimb, rușii au cerut aliaților săi să întreprindă un atac naval pentru a scădea presiunea asupra frontului caucazian. Acțiunile navale aliate din Marea Neagră au permis rușilor să se replieze și să-și întărească pozițiile. Atacul aliat de la Gallipoli, prin care aliații vizau cucerirea capitalei otomane, a ajutat de asemenea situația forțelor ruse de pe frontul caucazian. Pe 12 februarie, comandantul Armatei a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de pe frontul de vest. În schimb, rușii au cerut aliaților săi să întreprindă un atac naval pentru a scădea presiunea asupra frontului caucazian. Acțiunile navale aliate din Marea Neagră au permis rușilor să se replieze și să-și întărească pozițiile. Atacul aliat de la Gallipoli, prin care aliații vizau cucerirea capitalei otomane, a ajutat de asemenea situația forțelor ruse de pe frontul caucazian. Pe 12 februarie, comandantul Armatei a 3-a otomane, Hafiz Hakki Pașa, a murit de tifos și a fost înlocuit de
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
să caute o veche armă cunoscută sub denumirea de "Sabia Armaghedonului" (), capabilă să arunce întreaga lume în foc. Generalul său, Xeron, are sarcina de a localiza componentele săbiei. Pentru a-l opri pe Lucifer Kreegan și pe generalul său, armatele aliate din Erathia și AvLee lansează un atac asupra ținutului Eeofol, primind ajutor de la diverse elemente ale naturii, creaturi care aparțin orașului/rasei "Conflux". Regina Catherine și Regele Roland, eliberat de curând, sunt ajutați de un misterios luptător elf numit Gelu
Heroes of Might and Magic III: Armageddon's Blade () [Corola-website/Science/322511_a_323840]
-
îmbunătățit, maj mult de de 20 de hărți normale, locuri pentru recrutat elementele de apă, aer, pământ și foc și pentru fantome (niciunele nu pot fi recrutate în jocul original), închisori de unde jucătorii pot elibera eroi puternici care se vor alia, un loc special de unde se poate vedea o arie a hărții în jurul tuturor ochiurilor de pe hartă (ochiurile au fost introduse și ele în această continuare, o clădire de unde eroul primește niște puncte pentru a se putea mutamai mult pe hartă
Heroes of Might and Magic II: The Price of Loyalty () [Corola-website/Science/322510_a_323839]
-
armatele de nemorți. Totuși regele Gryphonheart se dovedește a fi prea puternic față de necromanți, chiar și așa în starea deplorabilă în care se afla, și devine un lich rătăcitor (). Având la dispoziție câteva resurse, regina Catherine este forțată să se alieze cu necromanții pentru ca împreună să-l distrugă pe regele Gryphonheart, înainte ca acesta să devină prea puternic ca lich. Campania bonus din final, accesibilă numai după terminarea tuturor celorlalte campanii, ne spune povestea separatiștilor care trăiesc în ținuturile contestate. Se
Heroes of Might and Magic III () [Corola-website/Science/322500_a_323829]
-
accesibilă numai după terminarea tuturor celorlalte campanii, ne spune povestea separatiștilor care trăiesc în ținuturile contestate. Se începe un război la frontiera dintre Erathia și AvLee. Sătui de conflictele care au adus numai neliniște în ținuturile lor natale, separatiștii se aliază pentru independența față de cele două mari regate. Mai târziu reiese că în spatele acestei acțiuni se află Archibald Ironfist, oponentul principal din Heroes of Might and Magic II. Ca și în celelalte titluri ale seriei, jocul prezintă două aspecte principale: exploatarea
Heroes of Might and Magic III () [Corola-website/Science/322500_a_323829]
-
(în ; în ) s-a dat între cazacii zaporojeni răsculați, conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki, ajutat de tătarii crimeeni aliați pe de o parte, și de cealaltă parte armata polono-lituaniană în frunte cu regele Ioan al II-lea Cazimir. A fost cea mai mare bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie 1651 și
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
3 iunie, ele au fost întărite de armata parlamentaristă a Asociației Estice, în frunte cu earlul de Manchester. Yorkul era acum complet încercuit și operațiunile de asediu au demarat. Leven a fost acceptat drept comandant suprem al celor trei armate aliate de la York (denumite de Parlament „Armata Ambelor Regate”). Politica lor era de a le da scoțienilor prim-planul în nord, iar scoțienii erau cel mai mare contingent din armată, în schimb Leven era și el un respectat veteran al Războiului
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Rupert se apropie și sperau că întăririle venite din Midlands sub comanda lui Sir John Meldrum și a earlului de Denbigh ar putea înlătura amenințarea, dar au aflat în scurt timp că forțele lor nu pot interveni la timp. Armatele aliate din jurul Yorkului erau despărțite între ele de râuri, iar dacă Rupert le-ar fi atacat liniile de asediu, ar fi putut distruge armatele una câte una, fără ca celelalte să poată interveni. De aceea, asediul a fost abandonat în noaptea de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]