10,371 matches
-
Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor care se aflau în cetățile Samariei, și pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să mînie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20. A junghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor, care erau acolo, și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. 21. Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: "Prăznuiți Paștele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
v-aș ruga să lăsați modestia la o parte și să nu vă subapreciați că n-ați putea scrie! Bănuiesc chiar că, un om al școlii, care a oficiat de pe catedră cultivarea limbii și literaturii române, precum un preot din altarul unei biserici, nu se poate să nu aibă pagini valoroase care-și așteaptă cu răbdare timpul să vadă lumina tiparului. Am credința fermă că nu mă înșel cu această afirmație... Îndrăzniți! Faceți primul pas și... cum pofta vine mâncând, așa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fi avut desfășurarea de astăzi. Cu cele scrise până aici, vă mulțumesc foarte mult pentru aprecieri și vă rog să credeți că prin scrisul meu am continuat munca de la catedră, pe care am reușit s-o transform într-un sfânt altar în cultivarea limbii și literaturii române. Dacă m-aș mai naște încă o dată, tot educator mi-aș dori să fiu pentru împlinirea ființei mele de om trecător pe acest pământ!.. Cu respectul cuvenit unei colege de profesie, vă doresc multă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și de paragină.” În ,,Toamnă” realizează un superb tablou poetic în proză acestui bogat anotimp, pentru că ,, Toamna a venit pe vârful degetelor și s-a urcat pe nevăzute în copaci aprinzând candele cu mii de culori în biserica mea, cu altar de privighetori și de grauri și de mierle și... chircite, zilele adorm ca babele pe la porți și pe prispe și, spre final, navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul la bucățica lor de pâine și la pensia pe care speră să o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu înverșunare, să veșnicești limba neamului tău în cântece nemaiauzite...că ești dator să veșnicești neamul și limba în care ai gângurit pe când te alintai la sânul maicii tale și de aceea să arzi cu înverșunare, să preschimbi ,,limba în altar al neamului.” Las la latitudinea fiecărui posibil cititor să descopere noi și noi perle ale gândirii unui scriitor care ,,Arde” pentru graiul românesc și pentru neamul din care face parte. Cu aceste ultime cuvinte extrase cred că am ajuns în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
au venit moșii noștri ș-au așezat sat, din siliștea veche nu se mai cunoștea nimic, așa strașnic cuprinsese pădurea locul. Iar biserica, care era de piatră, ședea în picioare de la Ștefan Vodă. Și, când au dat să intre în altar, de sub sfânta masă a ieșit o ursoaică cu pui. Apoi au încherbat oamenii lângă biserică sat, cu case pe cheotori, cum se făcea atunci. Și eu am apucat la tata bătrân ușă cu ușori din lemn : când îmblai pe ea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
întoarce, în această calitate, să păstoresc parohia din Lisa. I-a zis, știind că poveștile de la cârciumă cu "subsecretari de stat" și cu locuitul "într-un bloc, la etaj", o lăsau indiferentă: "Tu nu vrei să-l vezi ieșind din altar în odăjdii?" Astfel, a convins-o pe mama să se îndoiască de dreptatea lacrimilor ei. Ideea că voi rămâne "prin străini" numai până ce voi începe o carieră preoțească i-a oferit o mângâiere. N-am îndrăznit să-i mărturisesc tatei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acces de tuse și Începu să caute cartea de rugăciuni pe care n-o luase cu ea. CÎnd s-au uitat din nou la ea, privirile ei scrutătoare erau Îndreptate În altă parte; tocmai Începuse ceremonia. Copiii Înaintau cuminți spre altar; Înaintau printre două rînduri de bănci, privindu-și părinții cu coada ochiului; În urma lor veneau nașii. Susan Îl descoperi pe Julius, fu surprinsă văzîndu-l atît de bine pieptănat și-i făcu semn cu cotul lui Juan Lucas să nu piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzîndu-l atît de bine pieptănat și-i făcu semn cu cotul lui Juan Lucas să nu piardă spectacolul. Juan Lucas Îl zări și-i făcu cu ochiul cînd Julius trecu, prin dreptul lor; Îl urmări cu privirea În timp ce Înainta spre altar. „Băiatul tău o să ajungă episcop“, Îi spuse lui Susan și ea Își mișcă buzele ca și cum ar fi strigat: poc, amenințîndu-l cu mîna În chip de pistol. Răsunară primele acorduri de orgă, cei din cor, În haine roșii de ministranți, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ureche. Nu mai lipsea decît Julius, care-și mînca grăbit tortul și, printre Înghițituri, Își făcea un rapid examen de conștiință, pentru a vedea dacă nu cumva făcuse vreun păcat: totul se schimbase atît de mult de cînd trecuse prin fața altarului... „Haide, darling!“, Îl chemă Susan dinăuntru. „Nu poți rămîne cu uniforma pe o căldură ca asta!“ Și glasul lui Juan Lucas: „Grăbește-te!... Vino să te schimbi!...“ Abia Îl auzea; i se părea că spusese ceva despre un Înger. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O inscripție de tipul INTERZIS SCUIPATUL PE JOS ÎN TEMPLU, la ora aceea, ar fi lecuit-o pentru totdeauna de mersul la biserică. Dar În parohia ei nu erau cerșetori, fiindcă exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu bluza albă fără dantelă, nemachiată, cu ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a trecut adineauri?, ai auzit cum foșnea sutana?, auzi?, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos, care aducea cutiile de havane. „Pune-le lîngă sticlele de Jerez“, Îi spuse Juan Lucas privind cum se adunau elementele care-l făceau să se simtă la Madrid, la petrecerile din luna octombrie. Jerezul și havanele alcătuiau un mic altar Înălțat pentru cinstirea corridelor, așezate cu grijă, cutiile de țigări de foi lîngă sticlele de Jerez, la care se adăuga vinul roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prima bancă, să treacă apoi pe rînd prin dreptul celorlalte, pînă la cea din fund și să se Întoarcă pe partea cealaltă a aceluiași rînd de bănci, pînă ce ajungea din nou la prima bancă; apoi trebuia să Îngenuncheze În fața altarului și să Îndeplineasă același ritual luînd la rînd băncile din stînga, dîndu-le ocol fiindcă erau foarte lungi și oricît ai fi Întins mîna nu ajungeai decît pînă la jumătate. „Da, domnule doctor“, Îi răspunse Juan Lucas părințelului cîntăreț, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumină“, Își zise În sinea lui Juan Lucas, apropiindu-se de primele bănci și coșulețul era acum mult mai greu, fiindcă lumea din băncile din fund Îi dăduse numai monezi murdare. Chipurile Îi deveneau din nou familiare și ajungea În fața altarului, se apleca făcînd o genuflexiune, avînd grijă să nu atingă podeaua, care probabil că era murdară și Începea să strîngă bani de pe rîndul din stînga, unde erau, bineînțeles și cîțiva din aceia cu cămila care trece prin urechile acului. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai monede mărunte și pe deasupra și soioase, sector pe care-l străbătu cît putu mai repede, pentru a se Întoarce iarăși În apele lui teritoriale, pe partea cealaltă a rîndului de bănci, gata, treaba se terminase, era din nou În fața altarului. Aici rămase Încremenit cu coșulețul În mînă și parcă Întrebîndu-se: „Și acum unde-l pun?“, dar chiar În clipa aceea veni preoțelul cu gura În formă de tonsură cîntînd și zîmbindu-i și-i spuse să i-l dea lui, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se face în Casa Dumnezeului nostru. 34. Am tras la sorți, preoți, Leviți și popor, pentru lemnele care trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părintești, la vremuri hotărîte, ca să fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege. 35. Am hotărît să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintîi roade ale pămîntului nostru și cele dintîi roade din toate roadele tuturor pomilor; 36. să aducem la Casa Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pămîntului. 9. Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiați din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, și din pricina mărturisirii, pe care o ținuseră. 10. Ei strigau cu glas tare, și ziceau: Pînă cînd, stăpîne, Tu, care ești sfînt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
o tăcere de aproape o jumătate de ceas. 2. Și am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu și li s-au dat șapte trîmbițe. 3. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului, cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămîie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4. Fumul de tămîie s-a ridicat din mîna îngerului înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
și li s-au dat șapte trîmbițe. 3. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului, cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămîie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4. Fumul de tămîie s-a ridicat din mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților. 5. Apoi îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. 4. Fumul de tămîie s-a ridicat din mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților. 5. Apoi îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pămînt. Și s-au stîrnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur de pămînt. 6. Și cei șapte îngeri, care aveau cele șapte trîmbițe, s-au pregătit să sune din ele. 7. Îngerul dintîi a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
se cheamă Abadon, iar pe grecește Apolion. 12. Cea dintîi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13. Îngerul al șaselea a sunat din trîmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14. și zicînd îngerului al șaselea, care avea trîmbița: "Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legați la rîul cel mare Eufrat!" 15. Și cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Apoi mi-au zis: "Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați." $11 1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, și mi s-a zis: "Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. 2. Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare sfînta cetate patruzeci și două de luni. 3. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
pe pămînt. Și pămîntul a fost secerat. 17. Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. 18. Și un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sunt copți." 19. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Doamne, care ești și care erai! Tu ești Sfînt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6. Fiindcă aceștia au vărsat sîngele sfinților și al proorocilor, le-ai dat și Tu să bea sînge și sunt vrednici." 7. Și am auzit altarul zicînd: "Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!" 8. Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9. Și oamenii au fost dogoriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]