9,447 matches
-
ceva legat de tine, Te cunoscusem și știam deja Că eram scriși în ceruri și în karma grea. Dar se zbătea din când în când și ochiul celălalt Legat de catastrofe din Înalt. Și -ntâi, din viața mea a disparut amar Tatăl pe care- l vedeam și-așa prea rar Și care tocmai venise din vacanță Îmi trimisese o ilustrata, așa de circumstanță. Nu cred că e ceva întâmplător El a plecat, tu ai intrat în viața mea încetișor... Și ai
SEMNE... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378790_a_380119]
-
și sunt bolnavă .... Și tot ei. prietenii mei, m-au dus la cineva caruia îi spuneau “domnul doctor “ Supusă și răbdătoare, am luat toate acele ‘ prafuri “ numai pentru că mi le dădeau ei ,și ei știu ce fac... Deși erau tare amare... De la o vreme mă mișc mai greu, aproape de loc, și nu mai am acea lumină în ochi... Doar sufletul îmi tresălta cănd îi văd, dar corpul nu mă mai ajută... De curând -mi-am adunat toate puterile, și am participat și
CITTA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377727_a_379056]
-
un vis sclipind Unde e cașmirul lumii de povești, De-mi răspunzi în neguri, cum de îndrăznești Să te-ascunzi în zorii care trec plutind? Lasă-mi amintirea, frunză de stejar, Ceasul așteptării mă constrânge, Regăsind chemarea cu un gust amar Mai privesc la clipa care plânge. Iar de lupta noastră fi-va în zadar, Să-mi promiți că zborul nu se frânge. SCRISOARE La tine ale mele doruri zboară, Aștern în rânduri un mănunchi de vise Ce tremură în veșnicii
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
al ei nu mai apare, parcă-i pierdut în depărtare. . . Iată de patru sau cinci ori, trecut-au sfinte sărbători Și ea mai speră-n primăvară, când păsări călătoare vin, Ionel să se întoarcă-n țară, s-o scape de amar și chin! Primit-am vești din Țara mea, prin telefon și o scrisoare, Din cel mai minunat meleag, meleag ce-i fără-asemănare! Măicuța când m-așteaptă-n prag, am bucuria cea mai mare!. Primit-am vești din Țara mea. Cu glas duios
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Ionel al ei nu mai apare, parcă-i pierdut în depărtare. . .Iată de patru sau cinci ori, trecut-au sfinte sărbătoriși ea mai speră-n primăvară, când păsări călătoare vin,Ionel să se întoarcă-n țară, s-o scape de amar și chin!Primit-am vești din Țara mea, prin telefon și o scrisoare,Din cel mai minunat meleag, meleag ce-i fără-asemănare! Măicuța când m-așteaptă-n prag, am bucuria cea mai mare!. . .Primit-am vești din Țara mea. Cu glas duios
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
ales .... -Ce te muncește pe tine, fată dragă? -Cum, ce tătăițule drag, cum ce?Nu vezi că încet, încet....dispare !?.... -....se pierde..... se urâțește..... și ...moare?! -Satul....satul ......ăsta ca și atât de multe alte sate? ....nu vezi????!!! -Draga moșului, amare clipe ....amare clipe ....am ajuns să trăim. Eu , bătrăn și gârbav plîng pentru ce s-a distrus iar tu, mlădiță tânără, plîngi pentru ce nu mai găsești! S-a urâțit românul , fetițo, s-a chircit la suflet căci l-a
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
te muncește pe tine, fată dragă? -Cum, ce tătăițule drag, cum ce?Nu vezi că încet, încet....dispare !?.... -....se pierde..... se urâțește..... și ...moare?! -Satul....satul ......ăsta ca și atât de multe alte sate? ....nu vezi????!!! -Draga moșului, amare clipe ....amare clipe ....am ajuns să trăim. Eu , bătrăn și gârbav plîng pentru ce s-a distrus iar tu, mlădiță tânără, plîngi pentru ce nu mai găsești! S-a urâțit românul , fetițo, s-a chircit la suflet căci l-a cuprins neîncrederea
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
nu adoarmă. Veghea este un motiv extatic; de-abia după aceea Dorina are revelația patrunderii într-o altă lume „I se păru că totul s-a schimbat în jurul ei.“ Aici „nici o durere, nici o teamă, nici o sfială, ci numai o copleșitoare, amară bucurie a ființei ei adânci ca și cum s-ar fi trezit cu un alt suflet, niciodată bănuit, și într-un alt trup, mai fericit mai dumnezeiesc...“17. Toate aceste încercări au rolul de-a o pregăti pe Dorina, de aceea există
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
bizantine, iar, mai tîrziu, au fost supuși jugului otoman. Cel mai adesea, cultul specificului național trimite la conștiința și la amintirea destinului colectiv transnațional. Obsesia istoriei răspunde unei necesități de sens pentru prezent. Românii de astăzi sînt dezolați, simt gustul amar al neputinței. Întrebarea "Ce să facem?" fără posibilitatea de a putea întreprinde ceva se repetă imediat după fiecare criză, război ori revoluție ale căror inițiative și soluții scapă unei mici puteri. Acțiunea externă nu este decît o reacție la inițiative
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de oameni înarmați, gata să urmeze mișcarea. Afacerea eșuează lamentabil, conspiratorii sînt arestați sau împrăștiați. Cîțiva dintre ei își găsesc refugiu în Bucovina, la prieteni dintre marii proprietari. Concluzia la care ajunge Alecsandri, într-o scrisoare adresată verișoarei sale, este amară: "Prințul i-a arestat pe majoritatea sărmanilor diavoli care s-au dus la Iași pentru a da o mînă de ajutor. Alții fug și se ascund. E trist și ridicol... Sufăr atîta, inima-mi sîngerează de furie și sînt nefericit
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vremii. Ele se revendică dintr-o memorie populară prelucrată savant și recompusă. Poporul a decepționat întrucîtva sau cel puțin legătura intelectualilor cu el s-a dovedit fragilă. În întregul folclor, punerea în scenă a poporului alimentează imaginarul și îndepărtează amintirile amare. Corespondența lui Alecsandri este revelatoare în acest sens, în același timp printr-un dezgust față de politică, o silă față de reîntoarcerea la ordine și refuzul unui reformism considerat ca fiind prea amestecat cu uniforma. Scriitorul este încîntat cînd este vorba de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de perseverență. Din cauza obișnuinței de a nu se implica, a nonșalanței orientale, românul se supune cu greutate cerințelor muncii industriale. Relațiile dintre București și financiarii sau oamenii de afaceri străini nu sînt ușor de realizat și unele inițiative lasă amintiri amare. Se smulg concesii municipalităților pentru aducțiuni de apă, iluminat cu gaz. Primarii trebuie să fie întreprinzători, corupția domnește la toate nivelele, spiritul xenofob este redutabil: în caz de litigii cu autoritățile municipale, trebuie să se încerce păcălirea instanțelor judecătorești... Se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dezvoltare în fața unei societăți împietrite, care, afirmă Ralea, își disprețuiește proletarii, a cărei bancheri fac speculă fără rușine, a cărei țărani s-au îmbogățit profitînd de război și a cărei intelectuali nu au nici o putere... Urmărind aceste mărturisiri decepționante și amare, se simte că observatorul venit din Est nu percepe traumatismul suferit de Franța și încearcă să interpreteze în termeni de decadență o atmosferă îndoliată care-i este străină. Totuși, aceste reacții spontane poartă marca unei tradiții a preocupării Estului poporanist
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Pauker, ar fi tratat direct cu Pătrașcu, intermediarul lui Sima. Este deci un amestec de covingeri și de "scapă cine poate" în aceste adeziuni la partid între 1945 și 1948. Convingerile de stînga sînt reale și vor genera adesea deziluzii amare. Mărturiile profesorului Toth, filosof și matematician, tînăr comunist în 1945, clarifică acest entuziasm militant și rezervele provocate de prăpastia dintre utopie și realitatea puterii: "Eram total conștient de faptul că, fără comuniștii ruși, comuniștii români n-ar fi cîștigat nicicînd
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se urmează, pentru a se dovedi că ea este singura linie dreaptă. Atâtea programe au apărut în țară la noi de patrusprezece ani încoace, emanate ba de la guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalități politice izolate, și atâtea decepțiuni amare au urmat tuturora încît orice om cu bun-simț trebuie să învingă un sentiment de sfială când încearcă a recuceri pentru cuvântul "program" înțelesul lui adevărat de serie de principii mărturisite, împărtășite sincer de mii de cetățeni, realizabile. Ceea ce se cere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
neatârnării noastre, care nu ne-a costat nimic pe noi, dar cu atât mai mult pe strămoși. Căci, abstracție făcând de la milioanele de bani, de la miile de oameni căzuți în bătălie, de la pierderea unei provincii, mai rămâne în paharul destul de amar băut pîn-acum drojdia asigurărilor formale din declararea de recunoaștere, asupra cărora nu ne-au luminat încă iluștrii oameni de la putere. În rezumat, politica noastră trecută, în privirea neatârnării, se caracterizează în modul următor: Deși existau în amândouă dinastii - în Moldova
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dar dacă pretutindeni este așa, lucrul este mult mai accentuat acolo unde exploatarea se face chiar de cătră stat. Așa de exemplu în Belgia s-a petrecut un fapt cu drumurile de fier care a provocat în contra administrației niște critice amare. Administrația a făcut acum în urmă o negustorie foarte nefavorabilă: din neîngrijire și din lipsă de tact comercial, ministerul a hotărât să cumpere 12000 de șine de fier sau de oțel cu prețul de 170 până la 189 franci o tonă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pământ spre a mușca din carne omenească, liberalii noștri beau șampanie cu mironosițele de la caffe chantant pentru gloria și reușita armiei române. Cine să plătească cheltuiala? Patria, se înțelege. Pe când Basarabia se rupea de la sânul țării și oamenii cu lacrimi amare își luau "rămas bun" de la patria lor străveche pentru a nu mai auzi graiul strămoșilor lor și pentru a veșteji în umbra străinătății, pe atuncea asemenea liberalii puneau să intre oștirea în triumf în București și beau în sănătatea gloriei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
liberal țara e fericită îndată ce d. C. A. Rosetti e reversibil. Nimeni nu e mai înclinat de a confunda țara cu sine însuși decât un partid. Nu este tot acesta rolul Coroanei, care stă deasupra partidelor și pentru care suferințele amare ale populațiilor nu pot fi indiferente, oricât de trandafirii ar fi obrajii marelui partid "naționale-liberale". De aceea ne întristează lipsurile ce le constatăm în mesaj, neajunsurile ce le are omittendo. Când șefii statelor fac război sau comandanții armatei dau o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Bulgaria și toți amenință a trece daca nu se va aduce îndreptare. Astfel - zice tot "Romînul" - tocmai poporațiunea românească emigrează în Bulgaria. Am trebui să fim mulțumitori ziarului guvernamental pentru aceste destăinuiri. Nu se poate într-adevăr o critică mai amară a întregului sistem care ne stăpânește decât faptul că din România, c-o populație atât de rară, emigrează tocmai românii din cauza guvernului lor propriu, ca să scape de ai lor. Atât scrierile economice ale d-lui Ioan Ghica, cât și acele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
esclusivă pe care confrații din Iași păreau a o fi conceput pentru țări cât se poate de depărtate, când binele e atât de aproape, era un problem psicologic demn de luare-aminte. Întâi ni se păru că, după tonul atât de amar cu care organul ieșan criticase actele guvernului Brătianu, îl apucase dezgustul deplin de cele ce se petrec în țară, încît căuta un refugiu în zone mai depărtate, presupuse mai fericite. Astfel Bullațiu, un amic al seninului Horaț, sătul de imperialismul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încrederea ce-ar trebui s-o aibă în autoritatea patriei lui, încît în momentul suprem, ce se poate ivi de azi până mâine, el n-ar mai avea destulă tărie de-a cădea cel puțin cu onoare în lunga și amara sa luptă pentru existență. Daca suferința cea mai grea, mizeria și cotropirea de copitele unor armate barbare ar fi un merit în ochii cerului și un titlu la viață, desigur că poporul nostru și l-ar fi câștigat de sute
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
impozite și boier mare la buget, aceste două nu merg împreună, De este vorba să fim democrați, apoi de ce nu luăm de exemplu Svițera, ci, îndată ce e vorba de leafă, ne facem ultramonarhici și aristocrați? Iată dar ținta democrației. Atâția amar de ani d. C. A. Rosetti făcea negustorie de vorbe late, strigând libertate și frăție. Cu ce-și încheie însă viața sa democratică? Cu o pensie reversibilă foarte aristocratică prin mărimea ei, luată din același biet buget la care {EminescuOpXI
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și la gruparea lor! Ce să mai zic de scenele amoroase fără nici un dram de amor, de desperările improbabile ale amantului, de durerea invizibilă a iubitei. Aceasta va deștepta în cititor, precum a făcut-o în spectator, ilaritatea cea mai amară! Atâtea incongruități de scenă necinstesc Teatrul Național. De la un asemenea teatru subvenționat de stat și în fruntea căruia se află niște bărbați pe care ne-am deprins a-i considera ca valoroși în materie de artă și literatură, ne-am
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
eminesciene sunt călite la focul de gheață al morții: dintre primii săi "Enkidu" sunt profesorul Arune Pumnul (La mormîntul lui Arune Pumnul) sau Filimon Ilia (Amicului F.I.). Aceste morți transfigurează, fără îndoială, sufletul tânărului Eminescu și dau curs unei cugetări amare cu nimic mai tulburătoare decât plângerea lui Ghilgameș: Gândind la tine nu voi să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor" (Amicului F.I.) Gândul la propria
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]