6,796 matches
-
17 centre majore de congrese internaționale 19. Există totuși o anumită separație a funcțiunilor. Orașele nu joacă un rol important în toate domeniile. Birourile organizațiilor internaționale evocate au trebuit să fie repartizate între mai multe capitale, pentru a satisface anumite ambiții naționale. S-a dovedit astfel că e imposibil să eviți dispersarea sediilor diferitelor instituții ale Uniunii Europene în mai multe capitale. Multe dintre orașele care le găzduiesc nu sunt megaorașe: Stockholm, Strasbourg, Haga, Oslo, Nairobi, Tunis sau Luxembourg. Așa cum scria
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cauză. Conștiința națională era o condiție a slăbirii sau a suprimării relației feudale dintre rege și supușii săi. Pe scurt, poporul urma să se transforme, supușii devenind cetățeni. Naționaliștii nu erau foarte numeroși în secolul al XIX-lea, chiar dacă aveau ambiții mari. Cei care voiau să creeze state-națiune își defineau comunitățile ca grupuri naționale. Ei urmau să genereze o conștiință națională și să transforme imperiile multinaționale în state naționale. Desacralizarea legitimității tradiționale Secole de-a rândul, până la Revoluțiile americană și franceză
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de rând" în Parlament O adunare de cinci sau șase sute de parlamentari este în mod necesar stratificată. Bineînțeles, din punct de vedere legal, parlamentarii sunt cu toții egali, dar în realitate aceștia se bucură de niveluri inegale de influență, talent, cunoaștere, ambiție și putere. Această ierarhie este evidențiată în toate studiile cu privire la parlamentari. În orice Parlament există lideri care joacă roluri esențiale și mulți alți deputați care de abia sunt niște figuri modeste. În toate parlamentele există o minoritate de parlamentari importanți
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cu această răsturnare a presupunerilor de bază"23. Pentru că parlamentarii sunt astăzi mult mai orientați spre carieră, au devenit mult mai vulnerabili psihologic decât erau atunci când riscul de a-și pierde mandatul sau ca cineva să se interpună în calea ambițiilor lor politice ar fi fost minimizat de posibilitatea de a se îndrepta spre alte scopuri sau nu ar fi contat, în cazul celor cărora le lipsea de la început ambiția. Astăzi parlamentarii trebuie să ia mult mai în serios pericolul de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
-și pierde mandatul sau ca cineva să se interpună în calea ambițiilor lor politice ar fi fost minimizat de posibilitatea de a se îndrepta spre alte scopuri sau nu ar fi contat, în cazul celor cărora le lipsea de la început ambiția. Astăzi parlamentarii trebuie să ia mult mai în serios pericolul de a-și pierde mandatul la alegeri, de a fi deselectați drept candidați pentru realegere sau de a deveni un "marginal" prin realocarea circumscripțiilor. Pentru fiecare dintre ei, aceasta poate
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Revoluției franceze și americane!, peste noi s-a abătut „uraganul Asiei”! Sub platoșa subțire și ipocrită a unei „ideologii germane” iscate de un Evreu erudit care, nemulțumindu-se cu o minuțioasă și aproape genială critică a capitalismului contemporan, a avut ambiția „să facă epocă”, propunând una dintre cele mai catastrofice utopii umane: o „altă” societate, În care oamenii să nu se mulțumească cu egalitatea În fața justiției și administrației, care era marea victorie a enciclopediștilor și revoluționarilor francezi, avându-l ca mentor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce se compară cu zeii, atribuindu-și nu numai prerogativele absolute, dar fiind și „profund convins” că prin „el” se exprimă Legea! Visurile, oamenii politici trebuie să ni le lase nouă, poeților și Îndrăgostiților - „nebuni”, În felul nostru, dar neavând „ambiția” de a-i Îmbolnăvi și pe alții de reveriile noastre; „noi” ne mulțumim cu rolul de copii și de clovni, deși nu rareori suntem profeți și inși mai mult decât practici! E vorba bineînțeles de acel plan profund al „practicului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al XVI-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu se confunda cu imoralitatea!Ă transcende, cum spuneam, unele legi și reflexe ale bunului-simț, burghez sau nu, Îndemnându-l pe „emul”, cel care-și fixează, cu o ambiție ce trădează voința de a Înfăptui un lucru ieșit din comun sau un destin de excepție, să sacrifice totul sau aproape totul În vederea unui singur scop! ( Ne amintim de una dintre devizele atât de discutate și de discutabile ale Iezuiților
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
contrazic! „Dacă mă contrazic, cu atât mai bine!” exclamă Într-un vers romanticul american Walt Wittman. Dar nu, nu e adevărat, contradicția e de suprafață și, de altfel, nu numai În ce mă privește, dar și alți angajați Într-o „ambiție de excepție”, aceea de a produce valoare Într-unul dintre câmpurile majore ale creației de valori sociale (știință, artă, literatură, filozofie etc.Ă, vrând-nevrând, se vor „cufunda” nu rareori Într-un nod de contadicții, dintre care această opoziție Între „carieră
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
patru puncte cardinale, unde e atât de ușor să te ratezi. Dar aceasta nu scade cu nimic meritele acelor scriitori, editori, șefi de revistă, radio și televiziune, care au permis unor modești necunoscuți dotați „doar” cu talent și cu o ambiție de a se face cunoscuți nefirească să devină glorii franceze și mondiale. Iar noi, scriitorii din Estul Europei cotropit de o putere militară și ideologică stăină și brutală, nu putem să ne uimim Îndeajuns că unii „dintr-ai noștri” au
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de traiectul cuiva aflat În „magma umană” a continentului și a secolului XX. Ieșirea din adolescență a fost Însă „acompaniată” de „primele acorduri” ale unei anumite „revolte”, care, ea Însăși, În primii timpi, nu avea În nici un caz profilul și „ambiția” unui alt destin decât cel al grupului, al comunității românești postbelice. Acest Început de „revoltă” (care a durat mai mult de un deceniu, În acele decenii infinite și „disperate”, cum e psihologia cuiva care se află pe o banchiză În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de vizita unor prestigioși scriitori români și străini. Îl salut din chenarul acestei pagini, și retrăiesc, În amintire, nu puținele seri și nopți petrecute Împreună, cu „fratele Nichita”, În uriașe și interminabile discuții „literare”, care ascundeau, nu rareori, nu numai ambiția noastră de „a publica” În sfârșit și de a deveni scriitori „stimabili”, dar și frica noastră afundă, irațională, de vremurile staliniste și de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă Întreceau la o vârstă sau alta și care păreau „să fi Învins” odată pentru totdeauna. Dacă aș fi reușit, aș fi ratat cu siguranță, deși calea În viață mi-ar fi fost infinit mai ușoară. Dar... apropo de calități - ambiția, ambiția socială, indispensabilă Într-o carieră este, la urma-urmelor, o calitate sau un defect? Evident, nu puțini Îmi vor răspunde că da, cum să nu, ambiția curată, profesională, nu poate fi decât o calitate. Nu știu cum se Întâmplă În alte profesiuni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Întreceau la o vârstă sau alta și care păreau „să fi Învins” odată pentru totdeauna. Dacă aș fi reușit, aș fi ratat cu siguranță, deși calea În viață mi-ar fi fost infinit mai ușoară. Dar... apropo de calități - ambiția, ambiția socială, indispensabilă Într-o carieră este, la urma-urmelor, o calitate sau un defect? Evident, nu puțini Îmi vor răspunde că da, cum să nu, ambiția curată, profesională, nu poate fi decât o calitate. Nu știu cum se Întâmplă În alte profesiuni, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
calea În viață mi-ar fi fost infinit mai ușoară. Dar... apropo de calități - ambiția, ambiția socială, indispensabilă Într-o carieră este, la urma-urmelor, o calitate sau un defect? Evident, nu puțini Îmi vor răspunde că da, cum să nu, ambiția curată, profesională, nu poate fi decât o calitate. Nu știu cum se Întâmplă În alte profesiuni, dar În literatură, În mediile literare și mai ales la debut, la Începutul carierei, inșii ambițioși sunt priviți cam pe sub sprâncene, dacă nu ocoliți, de-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-și facă o treaptă de lansare acolo?! Bine, dar... atunci de ce a renunțat atât de repede și s-a Întors, știind prea bine ce-l așteaptă?! De unde atâta nehotărâre și inconsecvență la cineva care dăduse până atunci semne indubitabile de ambiție și de consecvență de fier În acțiunile sale?!... Am regretat, adeseori, actul meu de protest și de eliberare de la Paris, din vara lungă a lui ’71 și, nu de puține ori, mi-am făcut reproșuri ca unui handicapat moral, unui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă nu Încărcându-i cu suspiciuni moral-politice, făcând un amalgam dăunător Întregii scene literare românești de după război, amestecându-i pe Nichita Stănescu, Marin Preda, Dimov, Bănulescu și alții În magma scriitorilor de-a doua și a treia mână, oportuniști din ambiție, din născare și cărora regimul, el Însuși oportunist și demagog, le ușura carierele provizorii. A fost atunci, să nu ne Înșelăm, În anii ’70 și ’80, o atmosferă prielnică lansării unor nume și unor opere care ar fi purtat timbrul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a operei eminesciene este, la ora de față (date fiind enormele acumulări ale exegezei) studiul monotematic, Theodor Codreanu critic prezent de mai mulți ani în revistele literare, cu deosebire în "Ateneu" încearcă, în Eminescu Dialectica stilului, o sinteză, de mare ambiție, a tuturor substructurilor operei. Conjugare de metode stilistică, tematism, comparatistică desfășurând o scriitură multiplană, demersul lui Theodor Codreanu este animat de o neobișnuită fervoare asociativă. De aici farmecul și de aici, totodată, riscurile cărții. Premisele teoretice sunt două: romantismul eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Edgar Papu pentru că nu am știut să-i convingem pe străini că eminescianismul deschide o "nouă eră în poezia mondială", deși se întâmplă ca nici unii critici contemporani să nu creadă cu tărie într-un atare adevăr. Dovedirea universalității poetului trezește ambiții competițional-megalomane studiului, pentru care e pus în mișcare un imens angrenaj, de referințe, de cele mai surprinzătoare proveniențe, astfel încât la conectarea triumfală a dialecticii întreaga pilitură savantă, decupată de un spirit realmente informat, autoritar în decizii asociative, să se aștearnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vine cu un fel de lentoare epică în expoziție pe care penetrația de idei nu o întrerupe deși îi dă organizări întru totul trebuitoare. Obiectivul este aici modern (a face, dar, demonstrația "modernității" lui Eminescu). Dar cutezanța în concluzii și ambiția de a edifica în major trimit la Spiritul critic în cultura românească. La drept vorbind, Eminescu Dialectica stilului ar fi putut să fie, și, într-un sens, este chiar, o contribuție de doctrină și un studiu dedicat poziției literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propune cititorului într-o formulă alegorică, aproape mistică, silindu-l, ca și pe Dimitrie Cristea, să-și păstreze luciditatea și să înțeleagă profundele semnificații ce se ascund în subtextul "poveștii". Rebega îl admiră pe Dimitrie Cristea și este încântat de ambiția acestuia de a nu părăsi satul, știind că "toți cei care vin, înstăpâniți repede de duhuri, simt chemarea să plece dincolo, (în afara Varvarei, n.n.) transformându-se, fără știrea lor, în misionari. Săsărman însuși este astăzi un astfel de trimis". Adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cărui esență o poate pătrunde doar printr-o frontală confruntare cu moartea. Numai sprijinind exegeza pe complexele de profunzime mai avem șanse de a spune ceva consistent despre Bacovia" (p. 306), motivează criticul. Urmează o demonstrație pe măsura obiectivelor și ambițiilor mărturisite. Cartea de față se structurează în cinci părți care se susțin reciproc, fără șansa reală de a minimaliza sau ignora un capitol sau altul: cap. I Introducere: la judecata criticii sau "complexul Cenușăresei"; cap. II Narcisul bacovian; cap. III
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avut toate șansele de supraviețuire normală. Dar un "vid intelectual" în existența lui Eminescu n-a existat, afirmă și argumentează pe larg eminescologul nostru. Și explică, atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului. Prin structura lui "faustică", Maiorescu era condamnat să întindă cu o mână binele, iar cu cealaltă moartea". "Revista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ani, ci la 19, dar din același impuls de arhivare a culturii personale. Cu aceasta nu i-am conturat încă specificul. E o carte de idei, impresii, reflecții. Scriindu-le, d-l Codreanu le-a numerotat. Numerotarea i-a stimulat ambiția de a avea cât mai multe. După 43 de ani, a ajuns la peste 15 000, unele de două-trei rânduri, altele de o pagină și mai bine. Volumul recent apărut cuprinde primele 3288 de însemnări, făcute între aprilie 1966 și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
multă plăcere conținutul. Îți mulțumesc pentru cuvintele de îmbărbătare pe care mi le adresezi și pentru străduința ce ai depus, spre a mă scoate din impasul în care mă găsesc cu lucrarea. Aș vrea să fii convins că nu o ambiție deșartă m-a îndemnat s-o încropesc. Nu dorința de a mă număra printre cercetătorii trecutului m-a făcut să scormonesc prin arhivele avute la îndemână, deși și această îndeletnicire este cât se poate de onorabilă, dar nu aceasta mi-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]