4,725 matches
-
Aliate de Control din România sau Bulgaria, sovieticii nici măcar nu se prefăceau că iau În considerare dorințele britanice sau americane, cu atât mai puțin pe cele locale. Numai În Cehoslovacia, de unde Armata Roșie se retrăsese de mult, exista o anumită ambiguitate. Din punctul lui de vedere, Stalin acționa cu ceea ce trecea la Moscova drept bună-credință. El presupunea că Aliații occidentali au Înțeles că sovieticii plănuiau să ocupe și să controleze jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiindcă era singura scenă europeană unde opiniile și dezbaterile locale erau amplificate și transmise unui larg public internațional. și astfel, după Înfrângerea devastatoare suferită de Franța În 1940, după subjugarea umilitoare În cei patru ani de ocupație germană, cu toată ambiguitatea morală a mareșalului Pétain și a regimului de la Vichy și În ciuda rolului secundar jucat pe lângă SUA și Marea Britanie În diplomația de după război, cultura franceză a revenit În centrul atenției internaționale: intelectualii francezi au devenit influenți purtători de cuvânt ai epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și „socialism” liniștea Kremlinul și pe ceilalți lideri comuniști care urmăreau situația cu Îngrijorare. Dacă cei din jur nu erau siguri de intențiile lui Dubček e poate fiindcă nici el nu știa sigur Încotro să o apuce. La Început, această ambiguitate l-a avantajat: diferite facțiuni s-au Întrecut să-l sprijine și să-i consolideze poziția. După alegerea sa, la Praga au avut loc mitinguri care solicitau sfârșitul cenzurii, o mai mare libertate a presei, investigarea autentică a epurărilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar și numai din neatenție? -, iar distincția Între colaborare venală și simplă lașitate sau dorința de a proteja o familie era greu de făcut. Refuzul de a colabora cu Stasi Îi putea costa pe copiii tăi viitorul. Vălul cenușiu al ambiguității morale plana peste multe alegeri personale ale indivizilor lipsiți de apărare 20. Privind În urmă, cine - În afară de câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de stat francez care a apucat al doilea război mondial ca adult (se născuse În 1916), avea motive speciale să perpetueze această distincție iezuită. Fost funcționar În regimul de la Vichy, Mitterrand și-a clădit ulterior cariera politică minimalizând compromisurile și ambiguitățile din propria biografie sau proiectând acele ambiguități asupra Întregii țări. El evita cu grijă să se refere la regimul pétainist În ocazii publice; deși nu se ferea să menționeze Holocaustul În general (la Ierusalim În 1982, În Franța cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea război mondial ca adult (se născuse În 1916), avea motive speciale să perpetueze această distincție iezuită. Fost funcționar În regimul de la Vichy, Mitterrand și-a clădit ulterior cariera politică minimalizând compromisurile și ambiguitățile din propria biografie sau proiectând acele ambiguități asupra Întregii țări. El evita cu grijă să se refere la regimul pétainist În ocazii publice; deși nu se ferea să menționeze Holocaustul În general (la Ierusalim În 1982, În Franța cu ocazia comemorării a 50 de ani de la arestul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Muzeului Holocaustului din Washington sau de Yad Vashem din Ierusalim. Majoritatea erau consacrate, integral sau parțial, amintirii Holocaustului: cel mai impresionant a fost inaugurat la Berlin pe 10 mai 2005. Ultima rundă de memoriale contrasta puternic, prin mesajul explicit, cu ambiguitatea și subterfugiile valului precedent de comemorări lapidare. Memorialul din Berlin, care ocupă o suprafață de 19.000 de metri pătrați lângă Poarta Brandenburg, era cel mai clar dintre toate: În loc să comemoreze ecumenic „victimele nazismului”, el se declară „Memorialul evreilor uciși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui este o limbă universală, ca acea characteristică universalis pe care, încă la sfârșitul secolului al XVII-lea, începuse s-o elaboreze Leibniz. Comparată cu limbajul științific, limba literară va părea defectuoasă din anumite puncte de vedere. Ea abundă în ambiguități ; 47 ca orice limbă istorică, ea e plină de omonime, de categorii arbitrare sau iraționale, cum ar fi genul gramatical ; ea este saturată de reminiscențe, asociații și accidente istorice, într-un cuvânt, ea este plină de implicații secundare, în afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sistematic în opera unui poet subiectiv găsim exprimată o "personalitate" .mult mai închegată și mai vie decât cea a persoanelor pe care le întâlnim în viața de toate zilele. Unele tipuri de poezie vor folosi în mod absolut intenționat paradoxul, ambiguitatea, schimbarea contextuală a înțelesului și chiar și asocierea ilogică a unor categorii gramaticale cum ar fi genul sau timpul. Limbajul poetic organizează, strunește resursele limbii vorbite și uneori chiar le siluiește în strădania lui de a ne face să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
iar Amelia Pavel discută chiar de un Jugendstil simbolist. Un anumit spirit Art-Nouveau, în varianta Erotic Style, pare să disemineze cu rapiditate în toate mediile, fenomenul coincide cu o inflație de romane "decadente" pe teme erotice cu pasiuni inavuabile și ambiguități sexuale, iar fenomenul ia amploare în cinematografie începând cu Kinetoscopul, până la primele pelicule care ne-o prezintă pe prima vedetă care inițiază moda Vamp, Theda Barra. Date fiind variabilele fenomenului, am preferat schimbarea permanentă a unghiului perspectival, urmând și un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine mentală, o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spirit, printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului în favoarea visului, a fantasmelor, a mitului. Mai presus de toate, se află cultul artei, al artificiului estetic asociat ambiguităților sexuale, ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul de artă îl socotește chiar "arhetipul"20 acestei ontologii estetice. Rapetti identifică și o disociere sub raport tematic a celor două curente, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de realizarea corectă a temei. Este posibil ca arborele din fundal să evoce Sfânta Treime, însă totul este la vedere în acest tablou, chiar și gestul sfântului pare să indice scena în simplitatea ei, fără cea mai mică umbră de ambiguitate. Huysmans, care este un bun barometru al gustului decadent, nu se arată interesat de Puvis de Chavannes, nu gustă simplitatea, naivitatea picturii acestuia pe care o interpretează ca pe o dovadă de prețiozitate. Sărmanul pescar -, tablou pe care Georges Seurat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sidall de mântuirea sa. Mai mult, Sfântul Duh este cel care așează în mâinile desfăcute ale Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inculpatul" de orice apărare. Aspectul uterin al monstrului evocă înghițirea victimei devorată de vie; cele trei furii, eriniile Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său destin: Oedip. Cele trei furii indică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
comanditarului. Figura longilină a unei adolescente care ține cu ambele mâini deasupra capului o cruce, corespunde deopotrivă veterotestamentarului îndemn creaționist, Fiat Lux, dar și unei întrebuințări laice, aceea de lampă, crucea lumina. Statueta reprezintă exemplar aliajul secesionist, nu lipsit de ambiguitate, al unei grații spiritualizate a liniilor, ambiguitate marcată în acest caz de amestecul unei senzualități difuze, într-o notă ușor morbidă, cu atitudinea pioasă, spiritualizată, de reculegere a gesticulației hieratic-ceremoniale. Sfânta bizantină, a cărei variantă în bronz nu i se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ține cu ambele mâini deasupra capului o cruce, corespunde deopotrivă veterotestamentarului îndemn creaționist, Fiat Lux, dar și unei întrebuințări laice, aceea de lampă, crucea lumina. Statueta reprezintă exemplar aliajul secesionist, nu lipsit de ambiguitate, al unei grații spiritualizate a liniilor, ambiguitate marcată în acest caz de amestecul unei senzualități difuze, într-o notă ușor morbidă, cu atitudinea pioasă, spiritualizată, de reculegere a gesticulației hieratic-ceremoniale. Sfânta bizantină, a cărei variantă în bronz nu i se cunoaște locația actuală, prezintă o variantă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema acestei feminități tulburătoare, pe care basmul și credințele populare o vehiculează, în Zâna lacului (ulei pe pânză, 38 x 46,8 cm, semnat dreapta jos cu brun: C. Artachino, inventar 1212, 1904, Muzeul Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor, Rusalcelor din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și credințele populare o vehiculează, în Zâna lacului (ulei pe pânză, 38 x 46,8 cm, semnat dreapta jos cu brun: C. Artachino, inventar 1212, 1904, Muzeul Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor, Rusalcelor din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna lacului dispune de fascinul unui erotism meduzant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Popescu rezidă din ciocnirea celor două registre. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că acesta se formează într-un mediu socialist care cocheta cu un anumit idealism și cu simbolismul înțeles adesea în latura sa avangardistă, complicitate încărcată de ambiguitate. Deși realizează o încadrare corectă, utilizând ca repere pentru decorativismul cu note "romantice" al lui Ștefan Popescu pe Moreau și Böcklin, Paul Constantinescu consideră această influență drept marginală. Dacă nu se poate decela o influență directă a celor doi artiști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numind locul Vârful cu dor. În basmul inventat de Carmen Sylva, remarcabil este tocmai această șarjă erotică desfășurată pe portativul invariant al seducției. Vârful cu dor este și un vârf al plăcerilor, în substanța regretului, a dorului, coexistând într-o ambiguitate delectabilă plăcerea și durerea. Nu lipsit de semnificație, în varianta românească pe iubită o cheamă Ileana, nume cu o mai mare rezonanță atât pentru basm, cât și pentru faptul că era purtat de societatea artiștilor tineri, secesioniști și de revista
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer cu cel european. Un loc privilegiat în reflectarea acestui fior mistic în pictura simbolistă românească îl ocupă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]