39,601 matches
-
Sydney. Mă "vântur" prin marele oraș ca pe ulițele copilăriei, cu sentimentul că viața mea a înmugurit dogorâtă de soarele australian. Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb prin creierul meu ca printr-o mâzgă. Vreau să scriu o carte, dar nu știu de unde să o apuc. Personajele mă vizitează, dar nu le găsesc încă locul în poveste. Închid ochii și mă gândesc la ele: Zinzin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din cleiul pe care îl răspândește aceasta în jurul ei. Așteaptă fata mea, așteaptă, cine știe de ce om de nimic îi ave' parte. Pari fată cuminte". Îi vine să plângă. Nu, nu e cuminte, dar mai bine să plece, bătrâna cu amintirile ei, cu mirosul acela rânced. Alerg prin câmpuri înflorite cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă, aerul tremură de arșiță, tata plesnește caii cu biciul și se uită în înaltul cerului. După ce a dat cotele către stat, din trei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am mai văzut expresia asta? Peste tot la mine în țară. Năvălesc chipuri, amintiri, dureri cu strășnicie ascunse. (există momente când nu creezi tu personajele, ci ele te crează pe tine, autorul care scrie ficțiuni intră în pielea fiecărui personaj, el sau sufletul lor intră în creierul autorului și de acolo îi dictează ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
inscripții care mulțumesc celui care oferă locul lui în autobuz unei persoane mai în vârstă, sau celui care are decența să nu mănânce în mijloacele de transport în comun. Pentru mine aceste reguli nu erau noi. Și acum mă tulbură amintirea bunicii care mă lua în brațe atunci când voia să-mi dea câte o povață. Una dintre acestea suna foarte asemănător cu regulile australiene: "Poți să te porți oricând în voie, dacă nu superi pe nimeni cu purtarea ta", spunea bunica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu atributele tari ale peștelui din vremea comuniștilor. Atunci șeful statului va spus, va decretat că pentru a trăi o viață rațională trebuie să mâncați pește. Chiar scrisese pe toate clădirile și pe toate frunțile oamenilor, dacă bine îmi amintesc, amintirile de atunci sunt confuze, eram foarte mic, trebuie să recunoști, scrisese: "nicio masă fără pește"... tra la la... Dacă mergeați la prăvălie să cumpărați un ou vi se vindea și un pește, dacă voiați săpun "Cheia", un fel de săpun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aproape nu-i văd mijlocul, mă cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape numai pentru mine, spune Silvia, spune: "Ne plimbam pe faleză, ca doi îndrăgostiți, mă amăgeam eu în sinea mea, el se uită cumva galeș la mine și-mi spune: aș vrea să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
imaginea pe care o vrei. Folosești acest truc pentru a te apăra de situații prea dureroase, spui că ceea ce simți este o minciună, te vezi urât, laș, nevolnic, de ce ai nevoie să îți pui cenușă în cap, amâni mereu confruntarea, amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui o dureau tot mai tare, erau mai devastatoare ca durerea de dinți, simțea un fel de sfâșiere în șira spinării. Se știa o ființă rațională, își controla perfect viața, dar cu Alex pășise pe un teren mlăștinos. Trăia cu amintirea atingerilor lui cum trăiești cu nevoia de aer. Parcă toate frustrările vieții ei se răvășiseră în această dragoste fără perspectivă. Cu Alex putea avea cel mult două ore de dragoste. Ajunsă la Budapesta, a fost nevoită să umble după un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ea se "stricase" din acest punct de vedere. Respecta regulile cu o disciplină de fier. Dar numai așa a putut să se impună, numai așa a putut deveni o "majoritară". Își scutură capul pentru a ieși din această lume a amintirilor sau a reveriilor fără sens și se îndreaptă spre centrul din Buda, cu hotărârea să cumpere o cameră la primul hotel întâlnit în cale. Știe că aici toate hotelurile sunt extrem de scumpe, dar nu vrea ca această zi, această întâlnire
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atâta zbatere când natura, aici, lângă noi, ne face părtașă la toate bucuriile. Lângă geacaranda mov, câțiva lămâi se rup sub greutatea fructelor. Îmi aduc aminte chinul de acasă, de alergătura și de sărăcia de acolo, nu vreau să las amintirile să mă copleșească, mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de fericire întipărită pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cât și Lisandru s-ar fi bucurat de acest eveniment, gândi Ina, cine știe însă pe unde se află ei acum!? Dacă ar fi rostit, în prezența lui Vișinel, cu glas tare acest gând, cu siguranță i-ar fi răscolit amintiri care nu trecuseră în umbra timpului. Au ținut să fie prezenți la această sărbătoare părinții Inei și ai lui Alex, și tanti Aglaia, o mătușă îndepărtată a Inei, nelipsită de la orice festin. Dacă de la o masă putea lipsi sarea și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Scrierea unei ființări După apariția prozelor lui Ion Creangă, în literele românești e greu să-ți mai amintești de anii dintîi, evadînd din tiparul întîmplărilor humuleștene, trasat cu măiestrie în Amintiri din copilărie. În fond, așa cum remarcă și George Călinescu, genialul povestitor trasează în opera sa imaginea tipică a oricărui copil din orice vreme, „povestește copilăria copilului universal”. Oriunde și oricînd, copiii au șterso de-acasă la scăldat, au lăsat baltă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și al profesoarei Ana Cotlarciuc, născută Sasu. Și din copilăria aceea fericită și chinuită totodată, dintr-o experiență existențială bogată, aproape picarescă s-a născut incitantul volum Meandrele destinului. Un interesant amestec între ficțiune, memorialistică, monografie, eseu, o carte cu amintiri din copilărie își nu numai), concepută și materializată nu doar de scriitorul, ci și de publicistul Sorin Cotlarciuc, al cărui exercițiu jurnalistic este valorificat și în paginile pe care le-a adunat prin vreme sub numele său. Cîteva din capitolele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
botezat copiii numai cu nume getbeget românești : Constantin, Grigore, Vasile, Nicolai, Luca, Ioan, Nastasia, Rahila, Iftimia, Ileana, Tasîia, Domnica, Maria, Ilinca, Ecaterina, Valeria, Eugenia, Ana... Profitînd de caracterul memorialistic al scrierii lui îîn realitate, nu e vorba doar despre niște „amintiri din copilărie”, cartea are și capitole la fel de bine finalizate ce redau întîmplări din timpul liceului, al stagiului militar, ba chiar e adusă la zi, redînd tribulațiile sale de candidat în alegerile parlamentare!), Sorin Cotlarciuc radiografiază întreaga perioadă comunistă, „epoca de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era o monedă cu largă, sugestivă și, adeseori, ironică circulație. Provocator volum, care conține eseuri îimpresionante sunt cugetările despre curgerea vremii și despre soarta omului - a se vedea în acest sens capitolele Un argument în plus și Cine sunt eu!), amintiri îfluente, coerente, bine puse în pagină), o destul de amănunțită monografie a localității Vama îde exemplu, capitolul Albumul de familie are un accentuat caracter monografic, acordînd scrierii și valențe publicistice, eseistice), o istorisire a întîmplărilor deosebite din așezarea bucovineană, descrieri ale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o carte a unor dureroase și răvășitoare întoarceri în timp, dar și a unor cassandrice premoniții, o carte în care autorul își înzidește o fărîmă de suflet. Valeriu Stancu Prolog Pe drumul vieții mele muritoare, deseori am fost bântuit de amintirile încărunțite în calvarul pătimirii care mi-a rupt irevocabil o bucată de suflet. Mărturisesc cu sinceritate astăzi, că, de-a lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului de bucovinean
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
contrazicându-mă hotărâți, că altminteri nu mă mânca-n șezut ca să mă urc în copac fără scară. Dacă-i așa, scărpinatul ar fi un remediu sigur, mai grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am suferit a doua schismă a maturizării, chiar dacă nu mai eram un copil damnat în vârstă de 10 ani, ci un tânăr condamnat la viață, purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la capul căii lungi și grele Podoaba bolții-n cer, și din străfund Ieșirăm iar către lumini și stele.” Dante - Infernul îcânturile I, II și XXXI) traducere de ETA BOERIU. PREAMBULUL UNUI RENEGAT Astăzi îmi revăd secvențial trecutul încătușat în amintirile ce mă obsedează, cu demnitatea strecurată în vene, căci n-am semnat pactul cu diavolul, însoțit de un sentiment de nostalgie, îmbrăcat în haina aversiunii față de un mod de trai dezumanizant, bazat pe false principii de morală, etică și conviețuire
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Bucovinei, ales și învestit după legile țării. De la el ne-a rămas binecunoscuta cugetare: „Neamul românesc e creștin ortodox de când e român și român de când e creștin ortodox”. Fratele tatei, Filaret, născut o dată cu răscoala din 1907, mi-a lăsat puține amintiri. După terminarea Facultății de Drept din Cernăuți, s-a stabilit la Brașov, lucrând în Poliție, ajungând până la gradul îfuncția) de comisar. Aici și-a cunoscut iubirea vieții lui, nemțoaica Hylde, de care cel de-al doilea război mondial și apoi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vagonului tot drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este că nu știe când voi termina de scris amintirile, să apuce a le citi. Eu iam promis că mă voi grăbi ca până la aniversarea sa de o sută de ani, o sumă rotundă, să le public. Până atunci, vom pune țara la cale în fiecare întâlnire săptămânală, el ținându
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
are noroc, trăiește încă, militarii care au știut prea multe la Revoluție au fost încartiruiți la „subteran”, după exterminarea fizică suspectă din aer, apă sau pe pământ, și doar în cazurile fericite, izolați și ținuți la distanță. A rămas în amintirea familiei episodul de pomină din vara anului 1952, cu ocazia vizitei lui nanu Mișu de la București, unde urma Academia Militară, la Vatra-Dornei, pentru a-și pregăti examenele de sfârșit de an. Rămas singur cu mine într-o dimineață, avea și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi sincer cu mine și cu cei ce nu mai sunt, în fața celor vii, angajat într-o lungă călătorie retrospectivă, fără a avea o destinație anume, care nu anticipează că ceva se va întâmpla. Sunt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]