5,099 matches
-
goală, acoperită doar cu un șal care transmite, parcă, răcoarea înserării. Broderiile și franjurile marginale se odihnesc încă, aparent neînsuflețite, gata să devină, peste doar câteva clipe, șerpi mișcători și veninoși. Chipul și umerii, pieptul tânăr se decupează din argila amurgului. Așteptare calmă și senzuală și provocatoare. — Celebrul tablou de la Karl Friedrich Museum din Berlin ? Pe smalțul înflorit al pajiștii, între amorași care duc coiful, scutul și celelalte arme ale lui Marte, în fața Cupidonului speriat de un iepure, Venus apare de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de marginea ferestrei. Rămase nemișcată. Obrazul ei obosit părea plin de lumina zilei care urca. Parcă adormise. Micul atelier ar pluti, un veac, câteva clipe, în lumina plină a zilei. Închisese ochii sau, amețită, îi ținuse deschiși. Ora rotundă a amurgului s-o găsească în același loc, încă prinsă de soare... auzea foșnetul filelor, gonite repede, una după alta. Auzeam și noi sau ni se părea. Studenta o privea, din pragul care despărțea cele două camere ale atelierului. O privea, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
automobilul spre București și îl luaseră și pe colegul Lucian. Plaja încă ardea ; final de iulie, pârjolit. Marea adormise. Pletele înotătorului răsăreau, aurii, la intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a fost scurt... spune cineva, aprinzându-și țigara. În hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce-i aparțineau, stăpân deloc filantropic, fără menajamente în fața primejdiei de-a pierde ceea ce avea sau câștigase ! Dar nu apucase a-i spune nimic atunci. Lucian mai adăugase ceva înainte de-a se despărți, nu-și amintea ce anume. Obosise, amurgul duminicii placide, căldura puturoasă și grea decoloraseră fiecare clipă. În ce lume trăim, cine a inventat-o, cine, și totuși, iată, zâmbea, cu ochii închiși, sub pleoape pulsa chipul vreunei madone florentine. Lumină, armonie, intensitatea. — Marele gol care se cască
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului se depărtează. Cineva răstoarnă din greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Note de primăvară Cristina Oprea moină în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
pământ, se Întindea Marea cea mare. Dinspre ea adia un aer călduț, Înmiresmat. Asta s-a Întâmplat Într-o zi În care soarele, pentru prima oară după atâta vreme, a coborât din nou sub pământ, cu totul. Am avut un amurg tare scurt atunci, cam cât să Îmbucăm o masă mai acătării, dar chiar și așa, ne-am spus că era un semn bun. 32. Kikil avea cei mai buni ochi dintre noi toți, așa că pe el l-am trimis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans de scîntei, Într-o țesătură de lumini și culori ce Împodobesc pentru o clipă bordul unui mîndru vapor alb. Și Începi să-i povestești gazdei cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă a amurgului - oricît de puternice și de Înălțătoare ar fi aceste lumini și clipe - nu aici am găsit și am simțit misterul, măreția și frumusețea nemuritoare a Americii. Am descoperit tărîmul Întunericului În inima nopții, a nopții celei mîndre, necunoscute și Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-au oprit la capul podului și au privit apa. Apoi au văzut golul rămas la vechea moară roșie, care semăna Întrucîtva cu amurgul, cu răcoarea, cu tristețea și bucuria, și privind chipurile tinerilor care zăceau În lanul de grîu, chipurile banale și, vai, atît de cunoscute și de străine În moarte ale americanilor căzuți, au rămas o clipă nemișcați gîndind, simțind, gîndind, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care, În cele din urmă, În mod ciudat, În chip pregnant și inexplicabil, Îi dă Încredere În oameni, Încredere În ceea ce este fundamental bun În om, În sensibilitatea și umanismul său, așa cum nimic altceva nu-l poate convinge. Vagabonzii În amurg Încet, cîte unul, cu pasul celor care tocmai și-au terminat masa, pe care nu-i apasă nici timpul, nici treburile, vagabonzii ieșiră din junglă, coborîră malul de pămînt ce mărginea șoseaua și, fără nici o grabă, porniră pe drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Dumnezeule! Un neam de hoinari!) Dragul mamei, dragul mamei... ce-i asta? Iarăși vapoare! CUPRINS FĂRĂ SCĂPARE MOARTEA - SORA CEA MÎNDRĂ CHIPUL RĂZBOIULUI NUMAI MORȚII CUNOSC BROOKLYN-UL ÎNTUNERIC ÎN PĂDURE, NECUPRINS CA TIMPUL PATRU SUFLETE RĂTĂCITE GULLIVER VAGABONZII ÎN AMURG O FATĂ DIN GRUPUL NOSTRU CEI DE APROAPE ȘI CEI DE DEPARTE ÎN PARC CEI DIN OLD CATAWBA CIRCUL ÎN ZORI PĂIENJENIȘUL PĂMÎNTULUI . Da!... Bun!... și puțin de-acolo... (În germ. În orig.). . Iepuraș (engl.). . Vechi, bătrîn (engl.). . Nou (engl.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
continuat prin colindul de-a lungul și de-a latul țării cu autocarele onetiste, Împănat cu date aduse de Gelu, Zare, Stamatescu și Ana, ajuns Între timp și În punctul G.-Ilfov) trebuia să aibă un cadru de desfășurare tipic amurgului de sfârșit de noiembrie. Grințu Înaintează Într-un ritm nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie spre deal, dinspre gară spre sat și spre mănăstire. Ceață și frig. Case răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țigările pe ascuns să nu fie văzuți de profesorul-antrenor. Cineva spune că aici nu mai sunt necesare duble, se va face totul la montaj, s-au luat destule planuri apropiate. Aparatul se mai plimbă o vreme pe deasupra satului Înecat În amurgul de noiembrie, Întâlnește pădurea și, de parcă aceasta Îl respinge, se Întoarce În curtea pe a cărei poartă Grințu tocmai a intrat urmat Îndeaproape de bătrân. — Săru’mâna! - spune Grințu când o vede pe prispă pe stăpâna casei! — Să trăiești, maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vadă camarazii. spre seară am primit tutun de pipă, miere și țigări. Serile de iarnă Într-un sat ca acela În care mă aflu În timp ce scriu și În care vom filma trebuie considerate entități semnificative separate. Culoarea cerului dintr-un amurg de iarnă În câmpie cere o peliculă și un tratament al acesteia Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În timp ce scriu și În care vom filma trebuie considerate entități semnificative separate. Culoarea cerului dintr-un amurg de iarnă În câmpie cere o peliculă și un tratament al acesteia Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În drumul printre căpițe și grajduri, pe lângă salcâmii din spatele casei, prin curte, pe prispă, prin tindă spre polatra cu tavanul jos, cu pereții și podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui Emil Cioran din Amurgul gândurilor, potrivit căruia, obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fie cu înfățișările lui solemne, copacii, nucul, gutuiul, salcâmul, prunul, ulmul, vișinul, frăgarul, arinul. Străbătând, așadar, spații felurite - ca geolog, cu privire de artist, receptiv la toate nuanțele vieții -, poetul identifică o risipă de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe versanții împăduriți, dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul: Tristeți din alte veacuri m-așteaptă-n priveghere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul: Tristeți din alte veacuri m-așteaptă-n priveghere...; Nisipul mort deasupra mării / Într-o clepsidră se ntrupează. / Se-aud cum curg prin îngeri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]