4,997 matches
-
și a cărei excitare produce expirația, activitatea respiratorie ritmică de repaus fiind dependentă mai ales de centrul inspirator (FIG 2.23). Noțiunea de centru inspirator sau expirator este înlocuită în prezent prin aceea de grup neuronal denumit după poziția sa anatomică și în care pot coexista neuroni cu funcții diferite. Grupul respirator dorsal este situat în zona nucleului tractului solitar și conține mai ales neuroni inspiratori care controlează activitatea diafragmului prin intermediul nervilor frenici. Ei trimit numeroase fibre spre neuronii grupului respirator
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
e participant cu și pe propriul corp la o coregrafie senzorială. Această experiență produce desene, hărți din partea participanților, în așa fel încât memoria experienței tactile să se așeze într-un plan mai conștient. Practica urmează în special coordonate fizice și anatomice; rezidă în lucrul cu sistemul somato-senzorial, cu straturi de piele (epiderma, derma, hipoderma), cu receptorii tactili care percep textura, presiunea, mișcarea și vibrația. Prin proceduri de atingerele a pielii: apăsare, întindere, mângâiere, frământare, periere, prin procedee proprii și coordonate coregrafice
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
a fost și ea subordonată spiritului teologiei, devenind o expresie a disprețului religios pentru natură, pentru om. Prin conținutul său, arta exprima aspirația către viața viitoare. În pictura și sculptura feudală era redat extazul mistic al unor ființe dematerializate, disproporționate anatomic. În ceea ce privește învățământul feudal, acesta a fost un monopol al clerului - atât în Europa, cât și în Orientul apropiat și depărtat. Se știe că orânduirea feudală cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele având anumite particularități care și-au exercitat influența
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
Deși coaliția dintre talus și calcaneu poate apărea la nivelul oricărei fațete articulare, cel mai des implicată este fațeta articulară medială. Anatomia fațetei mijlocii și a fațetei anterioare este destul de variată de la un individ la altul. Sînt cunoscute 4 tipuri anatomice de fațete articulare: Articulația talo-calcaneană este o articulație cu un singur ax de mișcare care acționează ca o balama. Ea permite mișcarea piciorului proximal față de piciorul distal, fixat. Axul de rotație a articulației subtalare face cu orizontala, în plan sagital
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
un botanist român. S-a ocupat cu cercetarea anatomiei plantelor, a contribuit fundamental la cercetarea mixomicetelor din România și a întocmit unele determinatoare de floră. A studiat dezvoltarea tegumentelor semințelor unor plante din familia Geraniacee, Lythraceae și Oenotheraceae și structura anatomică a hibrizilor obținuți pe cale sexuală. A absolvit liceul la Iași, în 1887, apoi se înscrie la Facultatea de științe din București, secția de științe naturale. Aici primește o bursă de specializare la Sorbona, unde își ia licența și doctoratul sub
Marcel Brândză () [Corola-website/Science/308545_a_309874]
-
nu putem stoca Poș(A) și a doua clauză nu trebuie scrisă. Un exemplu de utilizare a posibilității într-un sistem bazat pe necesitate pentru rezolvarea contradicțiilor este dat de programul echo.par. În acest program, dorim să determinăm semnificația anatomica a regiunilor într-o ecocardiograma (imaginile inimii). Pentru a face acest lucru, prima oara trebuie să fuzzyficăm datele de intrare; apoi să determinăm clasificarea preliminară utilizând date respingătoare și posibilități calculate. Datele de intrare critice reprezintă valori numerice a unei
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
anul 1908, profesorul Mina Minovici a mumificat corpul unui bătrân cerșetor. În anul 2003, după o serie de investigații: tomografie computerizată, endoscopie, toxicologie și o cercetare amănunțită a arhivelor IML s-a constat prezența organelor în interiorul mumiei, în poziția lor anatomică normală. Nu s-a găsit decât o singură incizie, la nivelul coapsei drepte, prin care a fost deschisă artera femurală, pentru injectarea fluidului folosit la îmbălsămare. Compoziția fluidului folosit pentru îmbălsămare era: doi litri de formol 40% și câte 250
Mina Minovici () [Corola-website/Science/306673_a_308002]
-
a numeroși artiști din Toscana - între alți, pictorul Fra Filippo Lippi și sculptorul Donatello - a contribuit la dezvoltarea unei noi viziuni asupra artelor. O dată cu cei din Toscana ajung la Veneția descoperirile și ideile Renașterii: studiul perspectivei, naturalismul, conceptul proporției, studiile anatomice, respectiv întoarcerea la canoanele artei Antichității. În anul 1409 este chemat la Veneția pictorul Gentile da Fabriano (1360-1427), care, cu ajutorul lui Antonio Pisano, zis "Il Pisanello", decorează sala mare a Consiliului. Printre primii artiști renascentiști venețieni au fost Antonello da
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
scheletic cranio-facial este un ansamblu de oase ale craniului (în latină "ossa cranii") și ale feței (în latină "ossa faciei") cunoscut și sub numele de "țeastă", "scăfârlie", "hârcă" sau "cap". Cel din urmă termen este impropriu din punct de vedere anatomic deoarece craniul este de fapt o parte care constituie capul. Cu toate acestea, în alte domenii cum ar fi embriologia sau biologia, craniul este considerat ca fiind sinonim al capului. Distincția dintre craniu și față este foarte clară: în esență
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
Definiție : reprezintă un ansamblu de țesuturi și organe, diferite din punct de vedere anatomic, dar care sunt armonizate morfologic în scopul îndeplinirii funcțiilor de masticație, deglutiție, fonație și fizionomie. Elementele constitutive ale aparatului dento-maxilar (A.D.M.) sunt : oasele maxilare; articulațiile temporo-mandibulare (A.T.M): stângă și dreaptă; musculatura aparatului dento-maxilar, din care fac parte
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
format dintr-o pereche de oase care se dezvoltă independent din mezoderm în cursul ontogenezei, dar care se sudează pe linia mediană între ele , precum și cu osul incisiv ( numit și osul intermaxilar), formând osul maxilar propriu-zis. Din punct de vedere anatomic, fiecare jumătate a osului maxilar este formată dintr-un corp ( care face trecerea spre masivul facial) și patru apofize: apofiza frontală, apofiza zigomatică, apofiza alveolară și apofiza palatinală. Fiecare dintre aceste apofize are articulație fixă cu osul său omonim, excepție
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
ascendent ( ram mandibular), stâng și drept. În regiunea superioară a fiecarei ramuri, mandibula prezintă două prelungiri osoase : cea plasată anterior este reprezentată de apofiza coronoidă, iar posterior este condilul mandibular... Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de vedere anatomic, componentele fiecărei ATM sunt: osul temporal, condilul mandibular, meniscul articular (plasat între cele două componente osoase) și capsula articulară. Mușchii masticatori sunt responsabili de închiderea și deschiderea gurii, de mișcările de protruzie/ retruzie ale mandibulei, precum și de mișcările de lateralitate
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
diminuare afectează mai mult varietățile existente.O expunere de 3 săptămâni la concentrații comparabile celor înregistrate în natură, împiedică înflorirea la tomate.Numeroși alți factori ar putea și ei constitui cauza diminuării procesului de creștere, iar dintre aceștia amintim: modificările anatomice ale țesuturilor foliare, intensificarea respirației, diminuarea fotosintezei, scăderea cantității de clorofilă, creșterea permeabilității pereților celulari etc. Studiile efectuate asupra rolului stomatelor în absorbția ozonului și oxidanților au scos în evidență faptul că stomatele nu constituie singura cale de pătrundere a
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
reflex (procesul fiziologic de răspuns la un stimul care acționează asupra unui anumit câmp receptor). Așadar, la stimulii sosiți din mediul extern sau intern, sistemul nervos dă un raspuns rapid și adecvat. Acest răspuns se numește act reflex. Substratul său anatomic este arcul reflex, constituit din receptor, calea aferentă, centrul reflex, calea eferentă și efectorul. Dezvoltarea sistemului nervos presupune procesul complex de generare, formare, dezvoltare și individualizare (specializare) a sistemului nervos. Dezvoltarea sistemului nervos este afectată pe întreaga durată a vieții
Sistem nervos () [Corola-website/Science/302220_a_303549]
-
microscopice de formare și dezvoltare a creierului uman și organelor nervoase accesorii creierului, cât și facilitarea înțelegerii depline a mecanismelor de funcționare ale acestui sistem. De o importanță deosebită, în raport cu funcția de relație, sistemul nervos impune cunoașterea atât a bazelor anatomice funcționale indispensabile vieții, cum ar fi reglarea neuroendocrină, cât și procesele de memorie, stocare și prelucrarea a informației, constituirea imaginației și crearea limbajelor de asociație. Defectele care apar în dezvoltarea normală și completă a sistemului nervos pot duce la incapacitare
Sistem nervos () [Corola-website/Science/302220_a_303549]
-
(„omul ridicat”) este o specie de hominid preistoric, posibil precursor al oamenilor moderni. Acest palier al antropogenezei reprezintă, la rândul său, un moment crucial. Chiar dacă, strict anatomic, există unele trăsături care pot fi considerate „primitive”, în ansamblu evoluția lui "H. erectus" se înscrie pe direcția acumulărilor, atât anatomice, cât mai ales culturale. Are o talie de peste 1,50 m și un volum cranian de 1000 cm în
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
preistoric, posibil precursor al oamenilor moderni. Acest palier al antropogenezei reprezintă, la rândul său, un moment crucial. Chiar dacă, strict anatomic, există unele trăsături care pot fi considerate „primitive”, în ansamblu evoluția lui "H. erectus" se înscrie pe direcția acumulărilor, atât anatomice, cât mai ales culturale. Are o talie de peste 1,50 m și un volum cranian de 1000 cm în medie; craniul este alungit și aplatizat, fruntea relativ teșită și torus supraorbital, retracție post-orbitală, cutia craniană are pereți masivi și (cel
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
și torus supraorbital, retracție post-orbitală, cutia craniană are pereți masivi și (cel puțin la unele exemplare) creastă sagittală, bărbie redusă. Dar dentiția și membrele (în special mâinile) sunt asemănătoare celor lui "H. sapiens". Poate cea mai importantă achiziție la nivel anatomic este creșterea cutiei craniene, astfel că s-a și formulat ipoteza unui „Rubicon cerebral”, a unui nivel de creștere a masei cerebrale (undeva peste 750-800 cm) la care schimbările sunt mai degrabă calitative decât pur și simplu cantitative - cum ar
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
o talie net superioară (1,50 m și un volum cranian de 500-550 cm³), " A. robustus" reprezintă o evoluție spre specializare în parte datorată și alimentației (orientarea spre vegetale de savana, cu un procent ridicat de silice și celuloza). Amănuntele anatomice șunt următoarele: bipedie perfectă, craniu rotunjit mult peste arcada supraorbitală, unghi închis la baza craniului, creasta sagittală, orificiu occipital care evoluează spre orizontală, arcada dentară diastemică (I + C < M); probabil posedă un encefal mult mai complex. Exemplarele identificate șunt răspândite
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
ul "(lat.: caput)" ca termen din punct de vedere anatomic înseamnă partea anterioară a unui animal, sau partea cea mai superioară a unui om, la vertebrate în craniu este adăpostit creierul. Între animalele pluricelulare primitive sunt unele ca de exemplu celenteratele care nu au cap. La om, capul cuprinde majoritatea
Cap () [Corola-website/Science/302190_a_303519]
-
între ei și nu pot da descendenți fertili. În acest caz este vorba despre două specii diferite. Dacă se pot încrucișa între ei și pot da descendenți fertili, este cazul unei singure specii, cu două subspecii (dacă există diferențe morfologice, anatomice și fiziologice semnificative între cei doi indivizi). Conform unor estimări, pe Terra ar putea fi între 30 de milioane și 50 de milioane de specii, incluzând aici și virușii și bacteriile, cea mai mare parte dintre ele, aproximativ 90%, trăind
Specie (biologie) () [Corola-website/Science/302649_a_303978]
-
Război”. În Germania a apărut expresionismul. Nu avea un grup solitar, un program, dar avea o stare de spirit, raspandindu-se în țările de limba germană. Era un curent al accentuării și al deformării, nefiind respectată anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut în 1905, iar din 1910 se manifestă în literatură. Georg Heym a fost cel mai important poet expresionist german, prevestind Primul Război Mondial. Expresionismul și Dadaismul sunt cunoscute ca fiind curente de avangardă. Tristan Tzara , o personalitate
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
mari, solitare, hermafrodite (bisexuate) și cu fructe nucule, bace sau capsule (ex. nufărul alb, nufărul galben, lotusul, drețele). Familia cuprinde 6 genuri cu 55-60 specii hidrofite. Cele mai multe nimfeacee sunt plante de origine tropicală, ierboase (erbacee), acvatice, prezentând adaptări morfologice și anatomice speciale la viața acvatică. Dau un aspect feeric bălților liniștite prin frunzele mari și florile lor bogate și mari. le este o familie cosmopolită de plante acvatice cu flori mari, răspândită în toată lumea prin habitatele cu apă dulce (lacuri și
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
aruncătoare de lance, bastoane terminate cu un cârlig, de care se fixa arma. Datorită acestora, lăncile erau aruncate la distanță și cu putere mai mare. Apare folosirea focului, schimbându-se, astfel, regimul alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică. În paleoliticul mijlociu, cerințele vânătorii au determinat îmbunătățiri ale armelor și apariția unor lame fin cizelate. Astfel, a luat naștere "tehnologia lamei subțiri", constând în crearea unor lame lungi și înguste de piatră sau de corn, care erau utilizate ca
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
ul este un mamifer arhaic, reprezentant al familiei Ornithorhynchidae a ordinului Monotremata, în a cărui alcătuire anatomică găsim o neobișnuită îmbinare de caractere, moștenite de la strămoșii reptilieni, altele amintind de păsări. Pot trăi 15-20 ani. Clasa Mamiferelor, cunoscută ca fiind grupa ai cărei reprezentanți sunt cei mai evoluați, are două caractere esențiale: prezența glandelor mamare (ce secretă
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]