10,938 matches
-
plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația devine delir și mai rău decât dicteu automat. Ești un "înverșunat" membru și apărător al generației 80 pe care ai conturat-o în cărți de interviuri, în texte teoretice, în provocarea unei întâlniri naționale la Pitești...! Cât de atașat ești de această generație? O resimți ca pe o direcție literară majoră, sau ca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a face cu actul creativ. Înțeleg că lumea aderă la anumite partide politice, dar creația, după înțelesul meu, trebuie să fie liberă. Bineînțeles că toți suntem influențați de alți maeștri trecuți sau actuali, dar asta nu înseamnă să devenim vehemenți apărători ai doar unei căi sau forme de expresie. De asemenea bănuiesc că în România acum, ceva mai târziu decât în Vest (unde fenomenul acesta a dispărut deja!), tinerii cred că exprimându-se vulgar și lingvistic sărac sau doar în "slang
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
taie și spânzură, este importantă ca o instanță obiectivă a unei literaturi dinamice aflată într-o permanentă schimbare. Criticul este un fel de arbitru (sau ar trebui să fie) între ceea ce se numește creație și creator, trebuie să fie un apărător al creației și nu un procuror al creatorului. În România s-a cam pervertit ideea de critică literară, e mai mult sau o critică de întâmpinare sau o critica partinică (unui grup sau grupări) ori distructivă. Criticul trebuie să evidențieze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că "epigonii nu sunt decât niște sinucigași"... Dar nu sunt inspirat, așa că te rog a mă absolvi de a da un răspuns mai detaliat la această întrebare. Laurențiu Ulici a fost, în perioada postbelică, cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere Laurențiu Ulici a fost un artizan al definirii literare a "kilometrului zero al literaturii române " la Sighet. Voi, câțiva, păreați locotenenții lui Laurențiu Ulici într-o tentativă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noapte de noapte. Cred că nu-i departe ziua când i se vor consacra ample cercetări asupra operei și asupra vieții sale. Le merită din plin și cu asupra măsură! Laurențiu Ulici a fost cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și al cauzei tinerilor scriitori, cu precădere. Pe mulți i-a nășit, mulți îi datorează supraviețuirea unii chiar la propriu, nu doar cea literară multora le-a fost sfetnic și călăuză, cum spune Mircea Petean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Organizației de Bază a Secției Sudură. Sudorii completează tabloul cu inserția unor comentarii privitoarea la situația politică din Franța și Italia, unde alegerile „dovediseră” că popoarele acestor țări aveau încredere în comuniști. Stalin rămânea singurul garant al unei păci trainice. Apărătorul sigur și consecvent al păcii in lume. Parcurgând câteva file, găsim un text care zugrăvește, de această dată, Raiul sovietic: măreția construcțiilor sovietice, efortul de a transforma natura prin construcția unor canale de irigații în zonele aride, păduri în deșert
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
După o domnie strălucită de 12 ani și 9 luni, Bogdan moare la Huși în 18 Avril, și se îngroapă cu întristarea țării la Putna, lăsând doi fii: pe Ștefan și pe Petru”. Nicolae Iorga sublinia că voievodul murise ca apărător al hotarelor țării: „Bogdan Vodă, care stătea de strajă, la Prut, la marginea codrului Tigheciului, în Huși, pe vremea când, în primăvara, roiau tătarii [...], murea tânăr în împrejurări care au rămas neștiute, în ziua de 17 aprilie 1517”. Totodată, marele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
plecaseră cu aproape patru luni mai înainte pentru a elibera Creștinătatea. Ca în toate războaiele medievale, înaintarea unei armate, ca și retragerea, erau urmate de jafuri și cruzimi, fără a se ține seama de apartenența locuitorilor la tabăra atacanților sau apărătorilor, iar Moldova a suferit acum, în 1686, încă o dată jaful unei armate creștine. Care era bilanțul expediției polone în Moldova, teritoriu supus Porții, dar locuit de o populație ortodoxă prin îndelungată tradiție, nu catolică asemeni polonilor ? Jan Sobieski, regele polon
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hotar pentru apărarea pământului și drepturilor noastre strămoșești”. „Eu nu cred - se spune în continuare în instrucțiuni - că s-ar găsă un singur sătean, din cei rămași la vetrele lor care să nu se simtă dator de a răsplăti pe apărătorii patriei, cel mai puțin, cu îngrijirea familiei și avutului lor, îndată ce de către Dv. li s-ar explica, făcându-i să înțeleagă că dacă bravii noștri ostași nu ar fi fost și nu ar fi cu pieptul lor la hotarul țării
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fiecare pornise să caute aur singur și numai pe seama lui"! Cu trecerea timpului, noii veniți aveau să semene, în teritoriile descoperite, teroarea și spaima, obligându-i pe băștinași să se organizeze și să riposteze. Din descrierile călugărului Las Casas, fervent apărător al băștinașilor, privind cea de a doua călătorie, aflăm: "Veștile despre excesele comise de creștini, contrar legilor naturale și umane, se răspândiră în toate regatele, provinciile, satele și regiunile. Aceste vești groaznice, înspăimântătoare, despre asprimea, neînduplecarea, cruzimea, firea neliniștită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu anume ierburi de parfumat după obiceiul lor" (p.78). Aceasta ar fi, după specialiști, prima mențiune a tutunului! Călugărul dominican Bartolomé de Las Casas (1475-1566), cel care avea să transcrie "Jurnalul" lui Columb și să-l publice pe la 1552, apărător constant al drepturilor "indienilor" și autor al unei documentate "Istorii a Indiilor", avea să contureze descrierea "solilor" lui Columb: "Cei doi creștini au întâlnit mulți oameni, bărbați și femei. Bărbații cu toții aveau un tăciune în mâini și ierburi cărora le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a stimei pentru progresele științelor fizico-naturale. Se știe că în perioada domniilor regulamentare în ambele principate urmează aceleași târguieli între tribunale și jefuitori. Puterea legii scăzuse în atâta încât multe dintre hotărârile judecătorești se vindeau public. "Nici judecătorii și nici apărătorii nu-și mai ascundeau tranzacțiile". La București, spre exemplu, tot orașul cunoștea tariful fiecărui proces câștigat. "Bibescu delapida oriunde și în orice ocazie", iar "Mihai Sturza, numit domn al Moldovei, în 1834, s-a remarcat printr-o cruntă exploatare fiscală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe nimeni, împinsă până la neho tărâre, până la ezitări în luarea deciziilor care uneori se întorceau chiar împotriva lui. Cu toate acestea, grupul criticilor tineri de la Gazeta literară, nucleul echipei manifestate mai târziu în România literară, a găsit în Utan un apărător niciodată dezmințit, într-un moment când acest grup începuse să fie atacat din mai multe direcții și chiar din interiorul redacției. Cei doi adjuncți ai lui Utan, un ideolog partinic și un prozator proletcultist, făceau tot timpul presiuni asupra lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la biserică din cele patru Evanghelii după Luca în special, din care s a inspirat V. Voiculescu în realizarea poemului, fapt pentru care, de necrezut, va răspunde, cu propria sa libertate, în fața judecătorilor nedrepți în 1958, fără să-și găsească apărător atunci. El sorbea de data aceea, chiar până la fund, paharul, cupa slăbiciunilor omenești, precum odinioară Iisus Hristos, de care se va simți răspunzător până la moarte... Și tot din Poeme cu îngeri, Sonetul CLXX(16) rămâne și el memorabil în mintea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pe oameni de ce ar trebui să le reziste principilor. Principele și autonomia politicii În timpul răturnărilor provocate de Revoluția franceză și războaiele napoleoniene scrierile lui Machiavelli au rămas de mare interes peste tot in Europa. Deși Machiavelli a continuat să aibă apărători care vedeau în el un erou democratic secret, opinia prevalența încă susținea că Machiavelli a fost un consilier al tiranilor. După înfrângerea lui Napoleon Bonaparte în bătălia de la Waterloo în 1815, propagandiștii englezi au pretins că a existat o copie
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ar fi putut încă condamnă Principele ca fiind imoral și anticreștin, descoperirea dificultăților personale ale lui Machiavelli și dorința de a fi angajat au făcut mai dificilă demonizarea să. Încă și mai pronunțat a fost impactul publicării scrisorii asupra argumentelor apărătorilor lui Machiavelli. Nu a mai părut rezonabil de crezut ca Machiavelli a scris Principele că un atac voalat asupra tiranilor. Mai târziu în cursul vieții sale, poate Machiavelli a încercat, printre prieteni și în propria apărare, să susțină că Principele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la o nouă interpretare care a încercat să transcendă disputa academică privind republicanismul lui Machiavelli portretizându-l că pe un tehnician politic suprem. Atribuindu-i lui Machiavelli o perspectivă asupra politicii mult mai largă decât cea a unui republican dogmatic, apărătorii lui Machiavelli au considerat posibilă interpretarea Principelui și a Discursurilor, pe care generațiile anterioare le-au citit drept contradictorii, ca fiind părți complementare ale unei viziuni politice coerențe. În ciuda preferinței lui Machiavelli pentru republică, criticii au argumentat că el a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
reușit să primească din partea autorităților florentine permisiunea că o parte importantă din magistraturile florentine să nu mai aibă autoritate asupra celor pistoieze. Conform acestei reglementări, mai multor instituții florentine precum: Comitatul celor Cinci (cu atribuții în domeniul controlului finanțelor comunelor), Apărătorii Legilor (cu jurisdicție asupra ilegalitățlor comise de oficiali florentini), Autoritățile de Reglementare a Veniturilor și Cheltuielilor (însărcinate cu controlul bugetului comunelor din Florența), Ofițerii Turnurilor (se ocupau cu precădere de construirea și menținerea în buna stare a străzilor, porților și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Cei Doisprezece Oameni Buni, a precedat ascensiunea la putere a familiei Medici. După 1434 însă, funcțiile deținute de Giannozzo s-au succedat într-un ritm rapid și furtunos. El a slujit în calitate de Mandatar al Atelierelor (1435), Consul al Mării (1437), Apărător al Legilor (1439-1440), Reglementator (1438), Funcționar de Noapte (1447), Funcționar al Cerealelor (1435, 1443) și ambasador la Veneția, Genova, Milano, Napoli, la Papalitate, pe lângă funcțiile de conducere menționate mai sus. Mai mult, Manetti a fost membru al corpului (balìe) înființat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Reputația lui Orosius a atins punctul culminant în secolul al XIV-lea, cănd Dante l-a plasat în al zecelea canto al Paradisului, acolo unde el este descris ca "zâmbind într-un mic cerc de lumină", printre doctori învățați, "că apărător al vremilor creștine ale cărui [scrieri] în latină au fost folosite de Augustin" (10.118-20). Siger din Brabant al carui eternalism a fost condamnat în 1277 apare în același grup de doctori învățați din Paradis, din motive legate nu de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
majoră o reprezintă felul în care, pe de-o parte Eminescu a luat atitudine, ca publicist, în chestiunea răpirii Basarabiei și a Bucovinei, nu mai puțin în privința modernizării României, atacând clasele superpuse, ambele fronturi de atac fiind abordate din perspectiva apărătorului ființei naționale, iar pe de altă parte, cum a fost percepută și înțeleasă această atitudine de către comentatorii săi din varii momente ale derulării istoriei contemporane. Adrian Dinu Rachieru ia în discuție intervențiile gazetărești ale lui Eminescu, cele mai de timpurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și rămâne valabilă până în ziua de azi când vocile se întretaie într-o polemică mult mai subtilă, fiecare din preopinenți luând atitudine tranșant belicoasă de parcă și-ar disputa propria existență, propria cauză. Discreditarea de către unii stârnește furii în tabăra adoratorilor, "apărători ai altarului" poetului, "strigând în gura mare "profanare!" când cineva încearcă să-l vadă pe poet ca om". Sunt acestea ideile pe care medicul C. Vlad le etalează în Prefața unei cărți incitante pentru vremea aceea, și nu numai, Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al doilea, "mitul istoriei", aduce în viziune poetică "mersul lumii", trecutul, judecat din "perspectivă istorică și morală": Epigonii, Împărat și proletar, Scrisoarea III ș.a. Aici, Eminescu e vizionar, satiric prin excelență, e poetul unei imense scârbe sau dimpotrivă un "înflăcărat apărător al valorilor tradiționale", decantând totul într-un mare număr de "teme fantastice". Un alt mit este cel al "dascălului (înțeleptul, magul)", personajul misterios care știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și poezia cu iz de mucegaiuri, dar și de chemări spre înfăptuiri ale veacului ce avea să vină Unirea și alinierea la spațiul european și universal. Eminescu în Doina nu mai este romanticul melancolic, ci un luptător național și un apărător al românității". Se concluzionează astfel că Doina ca orice operă capitală "viața ei nu a putut fi curmată prin decizii arbitrare, de moment, servind interese străine de neam și de cultură. Pentru că Doina reprezintă o secvență de luptă pentru durata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
greșit într-un singur sens - împotriva gazdelor. Forțări în atac cu duiumul la gazde și nesancționate la oaspeți, pași nesancționați în repetate rânduri la dinamoviști, atacuri ale oaspeților prelungite peste orice limită regulamentară, aruncări de la 7 metri neacordate băcăuanilor cu toate că apărătorii adverși erau cu ambele picioare în semicerc plus - bomboana de pe coliva nemernicilor din București - o aruncare de la 9 metri executată când jocul era oprit, rezultând un gol neregulamentar. Iar dacă Federația Română de Handbal nu ia nicio măsură în cazul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]