8,321 matches
-
pentru a distrage atenția de la știri nedorite referitoare la companie; contabilitatea creativă poate menține sau crește prețul acțiunilor atât prin reducerea nivelurilor aparente ale datoriilor (făcând ca investițiile în firmă să pară mai puțin riscante), cât și prin crearea unei aparențe privind trendul crescător al profitului. Aceasta ajută compania să atragă capital prin emisiunea de noi acțiuni, să ofere acțiunile proprii în ofertele de preluare și să reziste preluării de alte companii. Contextul actual al crizei economice, scăderea rezultatelor, degradarea poziției
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
atitudinile, inclusiv sau mai ales viziunea personală ale celui care evaluează sau/și ale celui care este evaluat (Voiculescu, 2001, p. 45). Ratificarea valorică se face nu doar în raport cu norme absolute de excelență, ci și sub imperiul unor decizii în aparență tehnice, care pot imprima un grad sau altul de obiectivitate (cf. Perrenoud, 1998, p. 35): - alegerea momentului efectuării evaluării; - delimitarea ansamblului de elevi în sânul căruia se stabilește ierarhia între aceștia; - natura activităților, a conduitelor și a produselor asupra cărora
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
surmontat: pentru a nu eșua ca metodă de cunoaștere a complexității ar avea nevoie de ipoteze testabile și aserțiuni adevărate care să explice consecințe reale. Cumva nemeritat, Economia se află în fața unei imposibilități cognitive. Asta însă trebuie subliniat, doar în aparență, adică această aparență care este reflexul pervers al obișnuinței Economiei de a se comporta ca o știință experimentală. Ceea ce are Economia de făcut în fața complexității este să nu recurgă nici la experiment, nici la ceteris paribus și, mai ales, nici
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu eșua ca metodă de cunoaștere a complexității ar avea nevoie de ipoteze testabile și aserțiuni adevărate care să explice consecințe reale. Cumva nemeritat, Economia se află în fața unei imposibilități cognitive. Asta însă trebuie subliniat, doar în aparență, adică această aparență care este reflexul pervers al obișnuinței Economiei de a se comporta ca o știință experimentală. Ceea ce are Economia de făcut în fața complexității este să nu recurgă nici la experiment, nici la ceteris paribus și, mai ales, nici la ideologie. Riscul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
diferite ca relevanță de mișcarea stâlpnicilor, ermetic protejate de limbaje de laborator și mai ales cu scopuri antagonice ce au forțat la închiderea noului în patente comerciale. Starea postmodernă a cunoașterii a reajuns un mister, bine păzit în buncărele avuției, aparența accesului la inovație fiind salvată de suprabombardarea prin canalele de comunicație cu informația de tip puzzle. Sistemul acționează ca o invitație adresată minții umane de a-și depăși reflexul condiționat al simplificării ca singura formulă de înțelegere, de generare a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
obiectiv. Un fapt științific nu trebuie să fie experiențiat. Diferențele de corelație, similitudinile și diferențele pe care le trăim ca evenimente corespund doar uneori acelor diferențe sau corelații pe care le privim ca fiind obiectiv reale. Orice școlar știe că aparențele înșeală. Există astfel un spațiu clar de discuție și experiență, deoarece metodele folosite pentru investigarea lumii obiective care ne sunt aplicate sunt oarbe la experiența noastră și astfel nu se pot lega de experiența noastră. Asemenea metode oarbe, aplicabile nouă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dar gânditorul inaugural? Haida-de!... Savanții ar putea avansa numele lui Mochos, un fenician despre care nu știm nimic, cunoscut numai printr-o aluzie a lui Sextus Empiricus, care-i atribuie inventarea atomului, o doctrină de filosofie naturală căreia, după toate aparențele, îi putem asocia, în virtutea principiului consemnat la continuatori, de la Leucip la Lucrețiu, trecând prin Epicur, o etică hedonistă. 2 Ficțiune, femeie sau filosof? În lipsa unor informații mai ample despre părintele fenician al atomilor, să convenim că, prin Leucip din Milet
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în mână de învingători îi confirmă lui Socrate - bietul Socrate, asasinat pentru a doua oară! - reputația pe care i-o face Platon, și numai el: platonizat până la exces, el apare cu greu în maiestatea a ceea ce a fost, după toate aparențele mai ironist, mai nostim, mai misterios, mai puțin devotat cauzei inteligibile decât ne lasă tradiția să credem. Un straniu trio de contemporani îi asociază într-adevăr pe Socrate atenianul, Aristip cirenaicul și Diogene cinicul într-o figură de stil subversiv
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru cei mai mulți - de altfel, chiar în virtutea uneia dintre accepțiile din dicționar -, termenul sofist îl califică pe amatorul de argumente insidioase; sofisticarea ar fi o operațiune care urmărește să înșele prin adăugarea unei aparențe în stare să ascundă adevărul; sofisticăria desemnează o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littré adăuga chiar și o sophisterie, azi ieșită din uz. În toate cazurile, trebuie mers la definiție pentru a găsi accepția inițială și referința la filosofii Antichității
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele, că, pornind de la viața omului, s-ar putea demonstra că opera lui este incoerentă, cu neputință de apărat, neprezentabilă. Responsabilul-șef al acestei întreprinderi de calomniere poartă numele de Ieronim. Starea civilă: sfânt al Bisericii catolice apostolice și romane. Strălucind
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să recuzăm evidențele transmise din generație în generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat vine numai de la el - de altfel, este și ceea ce-l definește... -, dar de ce el și nu altul? După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în absolut. Ultimele zece versuri ale cărții a IV-a conțin formula acestei alternative la ce-i mai rău: prietenia amoroasă. Nu e nevoie de frumusețe, care presupune întotdeauna și un blestem... Calea de acces către ființa ideală nu implică aparența, alura sau medierea judecății altuia. Nu-l iubești pe cel despre care spui că-l iubești dacă mai întâi cauți efectele produse de el în privirea celorlalți. Dorința mimetică presupune disprețul unei terțe persoane, utilizată ca un mijloc de a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a oportunităților și constrângerilor macroeconomice de dezvoltare, a relațiilor etnice sau a problemelor de mediu. De ce anumite comunități eșuează, iar altele nu? Ideea de proiect inovativ care să nu răspundă unor cerințe explicit formulate de către membrii unei comunități este, în aparență, incongruentă cu limbajul dezvoltării comunitare. Modelele, programele și strategiile de dezvoltare comunitară s-au construit în jurul noțiunilor de participare comunitară și nevoi percepute (felt needs). Legătura dintre cei doi termeni este explicită: participarea actorilor locali se realizează cu mult mai
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
întinde” peste perioada când ea este percepută; modurile de reacție adoptate la prima frustrare vor reapărea și în noi situații. Se apreciază, așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea morurilor de reacție ale adultului la frustrare: aceste moduri vor fi determinate, în mare măsură, de stilul reacției la frustrare adoptat în copilărie (ex. un
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
autoaprecieze corect, să se transpună în conștiința altuia, să adopte punctul de vedere al semenului; din această incapacitate de înțelegere și asimilare a trăirilor și a motivațiilor acestora rezultă și acele atitudini de „raționalizare”, în sensul justificării prin argumente, în aparență logice, a unor tendințe egoiste, meschine. 2) Modul personal de reacție la frustrare are doar o valoare simptomatică; în spatele lui trebuie să fie căutate condițiile și factorii care au determninat structurarea, într-un fel sau altul, a sistemului comportamental. În
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rețete practice cu valoare universală; ele pot fi adaptate cu finețea cazului concret respectiv, în raport cu particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale elevului. Pentru aceeași manifestare comportamentală, fiecare vârstă cere alte acțiuni educative, deoarece la fiecare vârstă același act (în aparență numai, același) poate avea altă semnificație, poate însemna altceva, iar aceeași măsură educativă poate fi altfel resimțită. Se impune, prin urmare, ca educatorul să-și restructureze, în raport cu specificul fiecărei etape de dezvoltare a copilului, propriul sistem de atitudini, argumente, reacții
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Orozco, ci senzația pe care contemplarea ei Împreună cu Olvido, vorbele sale și contactul cu mâna ei i-o imprimaseră de mult În inimă și În minte. Erau subtile și foarte stranii, gândea, legăturile ce se puteau stabili Între lucruri În aparență fără legătură Între ele: picturi, vorbe, amintiri, oroare. Părea că tot haosul lumii, răspândit cine știe cum pe pământ de capriciul unor zei beți ori imbecili - o explicație la fel de bună ca oricare alta - sau de hazardurile fără milă ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
simetrii a naturii lui inteligente. Markovic a clipit, deconcertat. - Simetrie? - Da. Un om de știință ar defini-o ca suma proprietăților stabile ale ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte, aparențele Înșală. Există o ordine ascunsă În dezordine, aș zice. O ordine care include dezordinea. Simetrii și răspunsuri la simetrii. Celălalt și-a scărpinat bărbia, dând ușor din cap. - Mi se pare că nu te Înțeleg. - Păi, ieri ai spus că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tânărului Fra Angelico. Cu tot aerul amabil cu care reflecta moravurile (scene din viața monahală cu câte o tușă picarescă, alegorică ori fabuloasă), dacă o priveai pe Îndelete, acea bucată de lemn Îți dezvăluia un al doilea nivel, dincolo de prima aparență unde, pe sub sinteza gotică, Întrevedeai linii geometrice ciudate și un conținut Îngrijorător. Olvido și Faulques Împietriseră În fața picturii, subjugați de atitudinile monahilor și ale celorlalte personaje din tablou, de intensitatea alegorică a feluritelor scene. Pare una dintre scenele de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atent, dacă ești amabil, la adverb. Așa că dă-mi, te rog, ceea ce-i lipsește lumii mele vechi. Dă-mi cruzimea unui aparat fotografic necomplice. Fotografia ca artă e un teren primejdios: epoca noastră preferă imaginea - lucrului, copia - originalului, reprezentarea - realității, aparența - existenței; preferă ca eu, Îmbrăcată de cei mai buni designeri, să fur fraze de la Sasha Stone ori Feuerbach. De aceea te iubesc, pentru moment. Ești felul meu de a zice: la naiba cu revistele de modă, la naiba cu colecția
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aleatorie” rămâne inofensivă; e exersată, firește, dar recolta ei e săracă: o împletitură de aventuri galante fără urmări și de contracte matrimoniale salvate. Această supraveghere cu rezultate nule atestă voința proprie unei clase și reprezentanților ei de a salva întotdeauna aparențele, fără a ignora totuși ceea ce se petrece pe ascuns. În teatrul de bulevard, supravegherea nu are consecințe pe termen lung, căci vălul, ridicat pentru o clipă și pe neașteptate, cade din nou peste o lume care, din nepăsare sau din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
legitima existența. A supraveghea - iată calea cea mai sigură spre străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime refugii, „despuiat” sistematic de tot ceea ce îi aparține, și asta prin orice mijloace. Ia-o pe drumuri lăturalnice ca să ajungi în centru: deviza oricărei supravegheri! Politica, aidoma teatrului - unde regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
că derizoria turnătorie, jalnica pâră ar putea deveni în orice clipă act de acuzare. Lectura proceselor staliniste ne confirmă analiza: detaliul scris riscă să devină în fiecare moment un argument de care procurorul se va servi pentru a da o aparență de legalitate unei sentințe ce nu reprezintă altceva decât o decizie arbitrară. Dacă astăzi ne dăm seama că această activitate scriptică atinsese, așa cum a intuit Havel, limitele absurdului, trebuie să admitem și că explicația nu e alta decât dimensiunea politică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]