5,079 matches
-
din zona sud-estică a masivului de sare, s-a format un crater umplut cu apă cu diametrul de cca 200 m și adâncimea de cca 10 m. Volumul lacului nou format este de aproximativ 100.000 mc. Debitul de gaze arse anual in Ocna Mures este de 150000 mc/ora, volumul gazelor reziduale rezultat fiind de 1.314 miliarde mc/an. Perimetrul Ocna Mures se incadreaza in zona seismica 'E', valoarea coeficientului Ks=0,12 (PUG Ocna-Mures, 1998, p.14). Așezare
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,17%). Pentru 3,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Nehoiașu, comună alcătuită din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală la
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
fundație de piatră, tencuite și văruite. Majoritatea erau alcătuite dintr-un hol numit "tindă", unde se afla vatra focului, și două camere de locuit de o parte și de alta În perioada interbelică a început construcția de case din cărămidă arsă, acoperite cu țiglă, astfel încât prin anii '80 nu mai existau case din lemn decât ca o anexă la casa nouă. Fiecare casă are cel puțin două camere la stradă, intrare cu poartă înaltă printr-un spațiu acoperit numit “șopru”. Curtea
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
puteau fi văzuți. S-a mai găsit ceramică neagră cu incizii geo-florale, apoi ceramică dacica și română în zona de «Baltă», s-a găsit o săpăliga de grădinărit cu vârful de piatră iar partea cu gaură de înmănușare din argilă arsă. S-au mai găsit opaițe din lut și cremene, tot în «Baltă» din perioada preromana, primele urme numismatice între care dinari imperiali români de argint din anul 79 e.n bătuți de împăratul Titus Flavius. Populația a început în parte
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
de acestă prin căsătoria cu văduva lui Ioan Corvin, fiul regeli Matei Corvin. Crivina de Sus are 92 de numere și aproximativ 200 de locuitori. Casele înșiruite de o parte și de cealaltă a râului Bega sunt construite din cărămidă arsă, cu 2-3 camere la stradă și bine cunoscută poartă de la "sura" pentru acces în "ocol". Locuitorii satului se ocupă cu creșterea animalelor, cositul fânețelor și cultivarea terenurilor agricole. Un loc aparte îl ocupă plantarea de livezi cu pomi fructiferi, mai
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
De asemenea, se poate urca pe traseul turistic marcat, de pe Jepii Mici (4 ore/4 ore și jumătate; accesibil doar vara, interzis iarna). Se mai poate ajunge cu telecabina Peștera-Babele (8 minute), sau urmând traseul cu marcaje turistice de la Piatra Arsă (1 oră și jumătate), respectiv Vârful Furnica - Telecabina Cota 2000 (2 ore și jumătate), sau pe traseele turistice marcate de la cabana Omu. Traseele turistice montane cele mai accesibile turiștilor sunt cele de la cabana Babele pe creasta Caraimanului (1 oră și
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrași de măreția mănăstirii și a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În șanțurile cetății s-au găsit oseminte arse ale oamenilor care au luptat și ale căilor acestora. Clădirea Mănăstirii din Bulci, distrusă de tătari, a fost refăcuta de episcopul Bulcsu, de la al cărui nume se pare că vine denumirea satului Bulci. În secolul al XIV-lea mănăstirea devine
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
originare din Berbești. Așezarea satului în actualul perimetru este menționată în atestarea documentară, dar invazia tătarilor din secolul al XVII-lea nu a ocolit Berbeștiul și o parte din sat a fost incendiată, iar astăzi acea parte se numește Valea Arsă sau Valea Arjii; astăzi acolo au rămas puține case locuite. Unul din monumetele impunătoare existente în Berbești este Crucea sau Troița de la intrarea în sat. Există mai multe legende cu privire la cei care au ridicat această Cruce. Troița mai este numită
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
Poiana Țapului, s-a înființat la 1 iulie 1908, datorită creșterii economice și demografice a așezărilor din zonă. În perioada interbelică, Poiana Țapului era o comună separată, având arondate satul Poiana Țapului și cătunele Jepii Mari, Jepii Mici, Cumpătu, Piatra Arsă, Valea Babei și Zamura, cu 634 de locuitori, în plasa Peleș din județul Prahova. În 1950, comuna a fost desființată și trecută la orașul Bușteni.
Poiana Țapului, Prahova () [Corola-website/Science/301711_a_303040]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,12%). Pentru 3,28% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plășii Cricovul din județul Prahova, fiind formată din 11 sate (Arsa, Dosurile, Rachieri, Scheaul, Valea-Călugărească, Valea-Largă, Valea-Meilor, Valea-Nicovani, Valea-Poenei, Valea-Popei și Valea-Ursoaei). În comună funcționa o școală deschisă în 1872 (într-un local donat de Vasile Paapa în 1887). Pe teritoriul actual al comunei, tot în plasa Cricovul, mai era organizată
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
lemn lungă de apr.1.5m, groasă de 4-6cm care se folosește la jântuit(=aranjat lemnele în clotcan, cuptor pentru a aerisi focul și aranja jarul); jâmb=strâmb, deformat. -"cu litera F" -fiñjie=cană mică, cănuță de porțelan ori pământ ars; forosti, a=a suda, lipi, uni la cald două capete de oțel (fier) la rafuri, cercuri, piciorușe, tălpi de plug, etc; frupt=alimente de origine animală (interzise în timpul posturilor). -"cu litera G" -geal=deal; gince=dinte; gui, a=urca în
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
-șiubăr=ciubăr,=șaf,=vas confecționat din doage cu două urechi găurite pentru transport, de capacitate 30-80l; șină=cină; șcergari=prosop; șcearț=dispozitiv de iluminat în timpul deplasării de regulă, confecționat din metal (fier,bronz), cu o toartă, dar și din lut ars(cu două toarte) care are forma aproximativă de ?(semnul intrebării) răsturnat și care are o tăviță(farfurioară) fixată în varful cârjei în(pe) care se pune cenușă cu ulei, unsoare, mai rar jar si care aprinse dau o oarecare lumină
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
de aba lungă până mai jos de genunchi cu glugă . -"cu litera T" -tăce=toate; trâbe=trebuie; told=băț, bară din lemn ori metal cu care se fixează tânjala de plug, de zale, etc; tăñeri=farfurie întinsă(lată) din lut ars, tablă, porțelan (huțulă=taniur); tocaiță=bibilică; tuluș=partea din cocenii(tulpinile) de porumb care nu pot fi consumate(netocate) de animale și care se folosesc la foc; troașce=borhotul fiert din care sa scos țuica; țâpis=pantă foarte abrubtă pe
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
autohtonă geto dacă, latină, precum și de proveniență slavă:7 Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea Rogoazei, Fântânel, Arsa, Pârâul Arsița. - termeni compuși de origine autohtonă și latină: Pârâul Ursului; - termeni proveniți de la popoarele slave: Izvorașul, Poiana Drăgusului, Pârlituri. Cele mai numeroase toponime și microtoponime, provin din terminologia ocupațiilor de bază, ale românilor, care le-au practicat dintotdeauna. Evoluția
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
cherestea, petrol, fructe de pădure etc.). Exită dovezi arheologice de locuire a acestor locuri încă de pe vremea dacilor. Pe latura stângă a Pârâului Bantului (proprietate Rata Ghe.) la o adâncime de 0,60 m se găsesc nenumărate cioburi de ceramică arsă; zona are nevoie de studiu pentru a cataloga și data perioada și cultura acestor fragmente care prin prezența lor dovedesc importanța acestui sat. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1813) a fost mai întâi mănăstire sau schit (1700) după care
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
cu materie primă extrasă din solul din jurul satului, erau stivuite într-un anumit fel sub forma unui cuptor, cu spații interioare în care se introduceau bucăți de calcar și se ardeau reușindu-se obținerea a două propduse: var și cărămida arsă. Fundația casei era confecționată din piatră poncé, de tip burete, care se preta la o fasonare mai ușoară după dorința proprietarului. Acest lucru avea inconvenientul că datorită structurii spongioase a pietrei fundația absorbea apa și întreținea igrasia, lucrucare era totuși
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
teritoriul Cașinului de azi se găseau așezări omenești primitive. Acestea constituie stratul autohton. Din cauza ploilor, înghețurilor, dezghețurilor și a altor fenomene, o parte a malului râului Cașin amplasat pe dealul Buciumi s-a surpat scoțând la iveală statuete de lut ars ce reprezentau zeii la care se închinau oamenii din acele timpuri, diferite vase de lut, ciocane, fierăstraie, securi, cuțite lucrate din cremene și pietre de măcinat, unele dintre acestea confirmând faptul că pe valea Cașinului se găseau așezări omenești încă
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
daco-romane. O poveste populară locală și adevărată spune că: "Acum un secol, în timp ce își desfunda cu plugul un teren din islazul său situat sub coasta dealului Stânii, Maria Vizitiu, o femeie din cotul Vlașca, a descoperit o oală de lut ars (anforă), plină cu 85 de monede de argint. Acestea au fost înmânate unui institut Academiei Române din București". Acele monezi sunt o mărturie care dovedește existența așezărilor daco-romane de pe valea Cașinului. La data de 15 martie 1410, Alexandru cel Bun dăruiește
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
nu participa la combustie era un element cunoscut de chimiștii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nitrogenul a fost de asemenea studiat în același timp și de Carl Wilhelm Scheele, Henry Cavendish și Joseph Priestley, care l-au numit "aer ars" sau "aer flogisticat". Nitrogenul gazos era destul de inert încât Antoine Lavoisier l-a numit "azot", de la cuvântul grecesc αζωτος însemnând "fără viață". Acest termen a devenit cuvântul francez pentru "nitrogen" și a fost împrumutat mai târziu și de alte limbi
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
pridvor. Cu toate acestea se observă unele elemente de noutate, specifice perioadei de căutări în arhitectura bisericească de la sfârșitul secolului al XVII-lea, numită generic "perioada Cantacuzinilor". Dimensiunile exterioare ale edificiului sunt de 18,50x7,50m cu pereți de cărămidă arsă având grosimea de 1m. Naosul și pronaosul au acoperișul sub formă de calote sferice. Absida este boltită tradițional, cu un mic cilindru urmat de o semi-calotă, ca noutate arhitectonică remarcându-se sprijinirea acesteia pe o consolă continuă. Tot ca inovație
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
mai cunoscute mărci de acuarele sunt Winsor & Newton, Daler-Rowney, Royal Talens, Sennelier, Schmincke, Daniel Smith, DaVinci, Holbein, Maimeri și M. Graham. Multe culori sunt cunoscute sub nume perpetuate prin notații comerciale, cum ar fi „roșu indian”, „verde smarald” sau „umbră arsă”, nume neoficiale. Începând din 1990 industria coloranților a început să dea nume sistematice, bazate pe componentul principal, cum ar fi „albastru cobalt” și „roșu cadmiu”. În 1925 a fost publicat pentru prima dată "Indexul Internațional al Culorilor", realizat prin colaborarea
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
următoare se arată exemple de astfel de palete (între palete culorile pot să difere atât ca pigment cât și ca nuanță): În afară de culorile menționate, mulți pictori folosesc palete de 12 sau 14 culori, cuprinzând portocaliu (oranj), ocru (umbră), brun (umbră arsă), verde ca frunza (verde veronese), violet etc. Un "laviu" este o zonă în care culoarea diluată este aplicată uniform, într-o manieră în care nu se disting tușele individuale de pensulă. Exemplul tipic este pictarea cerului. Tehnica obișnuită este de
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
Buzău-Nehoiașu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Nehoiașu era reședința comunei Nehoiașu (care cuprindea în întregime actuala comună Siriu și câteva sate din nordul actualului oraș Nehoiu), aflată în plaiul Buzău al județului Buzău. Ea era alcătuită din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală la
Nehoiașu, Buzău () [Corola-website/Science/300832_a_302161]
-
în Moldova , deoarece ulițele sunt întortochiate și nu sistematizate modern așa cum este specific pentru satele nou-înființate.Vechimea satului se pierde în negura vremurilor, prima așezare fiind cea de pe Izunie, din perioada neoliticului, acolo găsindu-se și astăzi două vetre de ars ceramică țărănească, adică vase de lut pentru trebuința zilnică a locuitorilor.Altă așezare a satului a fost pe Holmul Bajurii, la hotarul cu Teioasa, dar datorită alunecărilor de teren, partea aceea de sat a fost strămutată peste pârâul Spălătoresei, devenind
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
în care sunt sculptate (conglomerate cretacice) și se găsesc în imediata vecinătate a cabanei cu același nume. Accesul este posibil cu telecabina Bușteni-Babele din Bușteni sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la cabana Piatra Arsă. Din Bușteni pornește poteca marcată cu triunghi albastru pe văile Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare până în apropiere de cantonul Jepi. În continuare, urmează o potecă de legătură marcată cu triunghi roșu până sub Vârful Ciocârlia (2025 m), unde întâlnește drumul
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]