5,989 matches
-
aceste spitale care sunt în plină tinerețe, iar eu nu mai sunt de mult tânăr, în aceste clipe, cu regret că nu mai lucrez mă adresez poetului. Oricât aș fi de medic, oricât aș cunoaște acest adevăr biologic, tinerețea fără bătrânețe este doar o poveste, însă se știe că bătrânul gândește mai încet, dar mai profund, a fi bătrân nu este egal cu a fi handicapat, întotdeauna trebuind să te cunoști pe tine însuți la nivel molecular și să înveți astfel
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
locul. Am și văzut, nu demult, un trunchi de stejar secular pe care atârna o bucată de tablă ruginită. Se mai puteau citi litere scorojite: Monument al naturii. Deasupra inscripției, nu se mai afla decât un corb, care își odihnea bătrânețile... la fel de grele ca și cele ale fostu- lui copac. Jur-împrejur, numai cioate. Acolo se fălise până nu demult o pădure ce fusese declarată Re-zervație naturală. Nu mai avem mult și vom deveni și noi o Sahară. Măcar de-am avea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
te-a fi mușcat șarpele de inimă să mai fi făcut vreo rimadă ca aceea, apoi din asta i se trage moartea maică-tii. Bune sânt astea, fătul meu? ăsta e rodul procopselei tale? Asta bucuria părinților tăi? Asta nădejdea bătrânețelor mele? Fă copii, ca să te bucuri de ei!“ (Procesul și esilul meu la Snagov) Părerea de rău a serdarului Aricescu era că-și vânduse o moșioară din Prahova spre a-și da băieții la învățătură și că nu ascultase, în privința
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
școlar dintre cei isteți, cum trebuie să fi fost Ion Codru Drăgușanu: după o iarnă întreagă de învățătură cu dascălul Nica Davistei „știam bucoavna de rost, însă a sloveni cu buche - az - ba nu putusem învăța, până ce bietul Comșuț, în bătrânețe, aduse sistema de a - be - ce de la Orlat, după care apoi, în trei zile, silabisii cu perfecțiune“. Practica școlară adopta astfel, cu o întârziere de patru decenii, metoda propusă de Ienăchiță Văcărescu: să numim vocalele prin propriul lor sunet (a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dar cei mai hotărâți - din cauza cruzimii principelui, încât puțini dintre noi, ca să spun așa, am supraviețuit altora și chiar nouă înșine. În mijlocul tăcerii noastre, ni s-au răpit din miezul vieții atâția ani, în care cei tineri am ajuns la bătrânețe, iar cei bătrâni - aproape la sfârșitul existenței.“ Cei cincisprezece ani despre care vorbește Tacit (tirania lui Domițian) reprezintă un interval de trei ori mai scurt față de cei 45 de ani ai dominației comuniste în România. Într-un răstimp în care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
tumori secretante de catecolamine: chemodectoame, ganglioneuroame. Clasificare. Etiopatogenie Frecvență <1% din totalul hipertensiunilor (morbiditate 1-2/100.000 locuitori) 90% originare în suprarenale (10% extraadrenale paraganglioame) 90% tumoră unilaterală 90% tumoră benignă. Poate surveni la orice vârstă, de la mica copilărie până la bătrânețe. Frecvența este cu puțin mai mare la femei decât la bărbați. El se asociază de obicei cu alte tumori aparținând sistemului APUD. Diagnosticul de feocromocitom poate fi primul element în favoarea prezenței unei neoplazii endocrine multiple (MEN vezi capitolul). Fiziopatologie Expresia
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
mici atenții. În scrisorile acestea, adresate, la senectute, femeilor, Sîrbu se dovedește, cum constată cu surprindere Viorica Guy Marica, un adevărat "anti-Gary"9, ușor sentimental, curtenitor, patern-protector. Și iată cum teribilul "Don Juan proletar și provincial" din tinerețe trăiește la bătrânețe fascinația unei iubiri curate, sublimate în spirit, după paradigma "Philemon și Baucis": "[...] deși am avut o viață donjuanică teribilă între 20-30 de ani ai mei, de fapt, nu am iubit niciodată [...]. Acum, de când trupul meu s-a eliberat de sex
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de necazuri și mizerii" (Theog., 112 sq., după traducerea lui Mazon). Ei nu munceau, căci pământul le oferea tot ceea ce aveau nevoie. Viața lor se desfășura în dansuri, sărbători și bucurii de tot felul. Ei nu cunoșteau nici bolile, nici bătrânețea, și când mureau, era ca și când ar fi căzut în somn (Munci, 113 sq.). Dar această epocă paradisiacă - căreia i se găsesc paralele în numeroase tradiții - a luat sfârșit prin căderea lui Cronos 15. Hesiod povestește, prin urmare, că oamenii rasei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin definiție, efemeră și încărcată de griji. Homer compară omul cu "frunzele rostogolite de vânt în țărână" (Iliada, 6,146 sq.). Comparația este reluată de poetul Mimnermos din Colophon (secolul VII) în lunga sa înșiruire a relelor: sărăcie, boli, doliu, bătrânețe etc. Nu există om căruia Zeus să nu-i trimită o mie de rele". Pentru contemporanul său, Simonide, oamenii sunt "făpturi de o zi", trăind ca vitele, "fără să știe din care parte le va trimite Zeus destinul"26.0
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
chinuri veșnice erau Ixion, Tantal, Sisif, pentru că îl jigniseră pe Zeus în persoană. Menelaos nu coborâse în Hades, ci fusese transportat în Elyseu, doar pentru că, însurându-se cu Elena, devenise nepotul lui 26 Poeții ionieni par îngroziți de sărăcie, boală, bătrânețe. Singurele consolări posibile: războiul și gloria, sau desfătările aduse de bogăție. 27 Teognis, 425-426; Pindar, fr. 157; Sofocle, Oedip la Colonna, 1219 sq. 28 Odiseea, II, 489-491. Cuvinte devenite celebre, dar care vor atrage, mai târziu, critica necruțătoare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pindar, "nimeni, nici pe pământ, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunată care ducea către jocurile hyperboreenilor" (Pyth., X, 29 sq.). Altfel spus, țara și locuitorii ei aparțineau geografiei mitice. Ei sunt o seminție sfântă, scutită de boli și bătrânețe. Tot Pindar (fr. 272, ed. Bowra) afirmă că hyperboreenii pot să trăiască o mie de ani; ei nu cunosc nici munca, nici luptele și își petrec vremea dansând și cântând din liră și din flaut. Bacchylide (HI, p. 58) spune
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și asta îmi părea bine”.2) Evident, fiecare din aprecierile virulente de mai sus e inspirată de o intensă antipatie, așadar exagerată. Bacovia nu se referă direct la „etatea” profesorilor săi, dar caracterizarea de „pedanți” duce cu gîndul și la bătrînețe. Cîțiva (Nicolae Corivan, Ioan Chiru, Ioan Pandele) trecuseră, într adevăr, de 50 de ani, totuși erau și destui tineri, chiar după standardele de atunci, mai coborîte decît cele de acum: D. Nanu (27 de ani în 1900), D. D. Pătrășcanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acordase de cîteva luni ,,Meritul Cultural’’ clasa I) prinsă în piept de Eugen Jebeleanu; Bacovia citindu-și de pe o foaie mototolită cuvîntul de mulțumire; Bacovia contemplat de Mihu Dragomir și, probabil, de întreaga asistență; Bacovia - cap mare, profil scobit de bătrînețe, privire nesigură, jenată, gît nefiresc de subțire, trup gîrbovit, brațe vlăguite. Secvența aceasta răsplătește curiozitatea noastră, a celor care, tineri sau mai puțin tineri, doream să știm cum arăta poetul. Toate componentele filmului sînt reușite și atent echilibrate: imaginea (Liviu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din sursele nefericirii lui Bacovia e ideea proastei întrebuințări a propriei vieți, altfel spus a ratării profesionale și sentimentale. Starea aceasta începe în anii imediat următori terminării facultății și se adîncește după 1920, cu crize care se repetă pînă la bătrînețe. într-o măsură mai mică sau mai mare, nostalgia de a fi util, la modul simplu, comun, o au numeroși poeți. O resimte, ca să încep cu un exemplu din epoca modernă, Baudelaire: „O, biet sihastru al lenei, cînd voi putea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție („Eu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simplu”), un om faimos („Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”). Afirmată la bătrînețe, această convingere are, desigur, rădăcini adînci în conștiința sa. Fără ea nu s-ar explica decepțiile, care-l încearcă ori de cîte ori nu e tratat în conformitate cu meritul. Ideea că-i „un fenomen” trebuie să-i vină, cred, din copilărie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ardea...” Cu toate astea, nimeni n-a scris, în legătură cu sine sau cu alții, „Iar creierul ardea ca flacăra de soare”, vers, dacă pot zice așa, de o putere atomică! Prima parte a poemului „Idei” e o foarte discretă pildă despre bătrînețe, ca zbatere între dorință și neputință. Simțurile sînt încă vii, dar lipsește energia care să le susțină: „Cîntec, deasupra cetății,/ îmbătrînire?!/ Eternității i-am zis:/ La muzica asta frumoasă,/ Sunt lipsuri/ în sîngele meu...” Deși ar vrea, Bacovia, fostul amator
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el oboseala l-a secătuit devreme. Versurile citate par să rezume un buletin medical în care se constată „predominanța limfei” (ca la eroul lui Huysmans din À rebours) în detrimentul altor elemente. Așadar, deficitul de putere îi impune să fie rezervat. Bătrînețea, lasă să se înțeleagă poetul, e constrîngătoare, se confruntă cu o dublă limită, teama de viitor și nostalgia după tinerețe: „îngeri, deasupra cetății,/ Emotive,/ Despre ceva mai nou?// Telegraf,/ Telefon din sfere.../ Sunt lipsuri/ în sîngele meu”. Am spus „nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al lui Chopin”). Nu i neg cîtuși de puțin sensibilitatea și înclinația. Nu pot totuși să mi-l imaginez ca virtuoz, capabil de un largo intens, de un molto vivace avîntat, scăpărător. De ce? Nu cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință, dacă pot să zic așa, un arcuș pe strune, monoton; se îngîna, în singurătate, gîndindu-se aiurea ori la sine, ca-n „Toamna murind”, în care penultimul vers e „îmi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trebuit să fie: Și judecătorii, întrebând-o pe micuță cu cine vrea să stea, aceasta a ales singura figură pe care o cunoaște: doica. Care s-a căsătorit apoi cu Muc cel Mare și toți au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți". Mai puțin Moni. Și noi. To be continued, spre exasperarea noastră. 18 martie 2011 Cum o problemă de familie m-a împiedicat să fiu, așa cum scrie pe afiș, moderatorul lansării la Iași a celui mai proaspăt roman semnat de Dan
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mințile și conștiințele. Acest om obișnuit, care cară după sine complexele lumii vechi și nostalgiile organice ale unor vremuri aurorale în care munca decerebrată îi aducea cel puțin satisfacția unei vieți terne, dar lipsită de griji fundamentale, e din ce în ce mai rar. Bătrânețea lui e astăzi tristă și, într-un fel poate nemeritat, devastatoare. Cu pensia ridicolă, cu lumea în care a crezut complet ruinată, cu o speranță de viață abia pâlpâind în sistemul sanitar desfigurat al prezentului, se mai refugiază trist, din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cea mică, domnească. Armata cu care Ștefan a obținut strălucita biruință de la Vaslui era o armată instruită și disciplinată. Exista o formă de organizare a celor care erau datori cu serviciul militar, de la Sfântul Gheorghe până la Sfântul Dumitru și până la bătrânețe, nu ca în apusul Europei, 40 de zile pe an, pe ținuturi pe unde era steagul cu vătafii sau stegarii, care răspundeau de instrucția militară. Încă din timpul lui Alexandru cel Bun unele sate se dădeau cu mențiuni speciale, așa cum
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
impus de munca lui trudnică. Se pare că Moromete sparge limitele fiziologice ale vârstei. Să nu uităm Însă că avem În față un personaj care reface un trecut pe momente importante. În ultima parte a celui de al doilea volum, bătrânețea și boala, apărute ca urmare a unei inadaptări la noile condiții sociale, Îl slăbesc din punct de vedere fizic. Rămâne cu spiritul treaz, dar simte dureri insuportabile În picioare, probabil manifestări ale unor crize reumatice, În funcție de vreme, bună sau rea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că nuvela sugerează „o alegorie a morții sau a drumului către moarte.” Personajele din acest spațiu misterios „trag după ele grele umbre mitologice: baba (Cerberul), vizitiul (luntrașul Charon), fetele (Parcele), după Eugen Simion. Nuvela prezintă asemănări cu basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte” din folclor. De altfel tema a mai fost valorificată În „Tinerețe fără tinerețe”, apărută În 1939. Bordeiul „țigăncilor” este o lume atemporală și aspațială, o ieșire din „profan” și intrarea Într-un teritoriu mitic. Eroul, după ce
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în 2011, insistă pe senzația de libertate resimțită la sfârșitul romanului: Nu mă interesează ce a făcut ziaristul după ce se termină povestea din această carte, nici cât și-a mai păstrat iepurele, deși aș vrea să cred că până la adânci bătrâneți, îmi este suficient că aventurile lor mi-au dat un teribil sentiment de libertate"823. Ioan Suciu, pe blog-ul personal 824, își pune întrebarea: În ce măsură poți să fii liber în lumea asta plină de obligații?", iar răspunsul la aceasta e
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în "Columna", nr. 17, mai 2003, p. 9. Eminescu, Mihai, Dionis-parka (Sărmanul Dionis - fragment), traducere de Leena Hoffrén și Minni Määttänen, în "Columna", nr. 19, martie 2008, p. 12. Ispirescu, Petre, Nuoruus ilman vanhuutta ja elämä vailla kuolemaa (Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte), traducere de Katja Vuokko, în "Columna", nr. 17, mai 2003, p. 12. Labiș, Nicolae, Kauriin kuolema (Moartea căprioarei), Elämäkerta (Biografie) și Viimeinen laulu (Ultimul cântec), traducere de Pirjo Raiskila, în "Columna", nr. 6, nov. 1985, pp.
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]