5,096 matches
-
o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o poezie lirică în care
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o poezie lirică în care starea afectivă câștigă un plus de semnificație prin utilizarea unui material artistic învecinat
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o poezie lirică în care starea afectivă câștigă un plus de semnificație prin utilizarea unui material artistic învecinat (dramaticul)», baladescul reprezentând «în fond, o stare lirică dramatică», «o stare perpetuă de conflict dra-matic», elementul dramatic fiind
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
dramatic fiind «de natură anecdotică», având «conflict cu semnificații poetice și nu dramatice (ca în cazul poeziei pur dramatice)...». În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca (Sebeș, 5 martie 1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: " studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Nicolae Balotă sublinia faptul că
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: " studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine - pe plan tematic - o narațiune, ci un lied scenic
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine - pe plan tematic - o narațiune, ci un lied scenic; poetul se închipuie "Un cneaz valah la porțile Sibiului", atât de vrăjit de coralul fecioarelor cetății, încât nu simte cum
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
lied scenic; poetul se închipuie "Un cneaz valah la porțile Sibiului", atât de vrăjit de coralul fecioarelor cetății, încât nu simte cum un dușman îl înjunghie; în alt poem ascultă un cântec misterios de orgă, transpus la 1707; într-o baladă studențească își bănuiește sfârșitul cântând moartea unui student inventator de visuri și practicant de alchimii erotice...» (Poezia, I, p. 392). Dar balada care „l-a impus“, care a rămas în memoria „cerchiștilor“ și a contemporanilor săi, îndeosebi, prin presentimentul thanatic
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
un dușman îl înjunghie; în alt poem ascultă un cântec misterios de orgă, transpus la 1707; într-o baladă studențească își bănuiește sfârșitul cântând moartea unui student inventator de visuri și practicant de alchimii erotice...» (Poezia, I, p. 392). Dar balada care „l-a impus“, care a rămas în memoria „cerchiștilor“ și a contemporanilor săi, îndeosebi, prin presentimentul thanatic de după „fantastica mască“ a eroului / autorului, este «Corydon»: "Sunt cel mai frumos din orașul acesta, / Pe străzile pline când ies n-am
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
noblețea". Marele câștig al poeziei românești datorat resurecției Cercului literar de la Sibiu, îndeosebi lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
atmosferă amicală, dar provocatoare, și este nevoie de mai mulți ani de exercițiu pentru a putea combina calitățile artistice necesare cu capacitatea de a în mod eficient. Literatura malteză este atestată de circa 200 de ani. Cu toate acestea, o baladă de dragoste recent descoperită sugerează o activitate literară în limba locală din perioada medievală. Malta a urmat tradiția literară romantică, culminând cu lucrările lui , poetul național al Maltei. Ulterior, scriitori ca și Karmenu Vassallo au încercat să se îndepărteze de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
din Regatul Unit cea mai apropiată de tendința imperialistă a vremii. Primul său roman, "The Light that Failed", a fost publicat în 1890. Probabil, cea mai celebră poezie a sa din această perioadă este "The Ballad of East and West" (Balada Orientului și a Occidentului) (care începe astfel " Oh, Orientul este Orient și Occidentul este Occident, și cele două nu se vor întâlni niciodată"). În 1892 s-a căsătorit cu Caroline Balestier; fratele ei, un scriitor american, a fost prietenul lui
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
cartea cu caracter enciclopedic "Me'am lo'ez" "מעם לועז"- (titlul în ebraică - însemnând aproximativ "De la alții adunate") a rabinului Yakov Kuli (Yaakov Kuli) din Istanbul, conținând povestiri - midrașim - și comentarii. Literatura laică în ladino a cuprins în principal romanse, balade populare transmise oral. De la finele secolului al 19-lea a început să se traducă în ladino și literatură străină, mai ales franceză. De asemenea s-au scris cărți în domeniul istoriei și popularizării științei, ca de pildă "Istoria evreilor" în
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
cea turcească.” În fapt aceste versuri nu reflectă însă și realitatea, întrucât nici numele familiei nu a fost stins, fiind continuat pentru încă un secol, cu atât mai puțin sângele. Martiriul constantinopolitan a fost fixat în mai multe specii literare (balada, vicleimul, colindul, drama folclorică). Balada culeasă de Vasile Alecsandri în secolul al XIX-lea începe cu versurile binecunoscute „Brâncovanul Constantin<br> Boier vechi și domn creștin,<br> De averi ce tot strângea<br> Sultanul se îngrijea” și sfârșește cu versurile
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
versuri nu reflectă însă și realitatea, întrucât nici numele familiei nu a fost stins, fiind continuat pentru încă un secol, cu atât mai puțin sângele. Martiriul constantinopolitan a fost fixat în mai multe specii literare (balada, vicleimul, colindul, drama folclorică). Balada culeasă de Vasile Alecsandri în secolul al XIX-lea începe cu versurile binecunoscute „Brâncovanul Constantin<br> Boier vechi și domn creștin,<br> De averi ce tot strângea<br> Sultanul se îngrijea” și sfârșește cu versurile: „Brâncovene Constantin,<br> Ghiaur vechi
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Cartea mareelor", cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, Alfabet poetic, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală. A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu Stanca) estetica baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre membrii de seamă ai Cercului Literar
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală. A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu Stanca) estetica baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre membrii de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul "Viața" în 1942. Alte volume publicate: "Omul cu compasul
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători. Ediții "princeps" 1. "Poesii poporale din Bucovina. Balade române culese și corese de ...", Editor I. V. Adrian, Imprimeria Botoșani, 1869, 112 p. 2. "Poesii poporale române", "adunate și întocmite de"..., Tom I, Tipografia lui G. Piotrovschi, Cernăuți, 1873, VI+223 p. 3. "Poesii poporale române", "adunate și întocmite
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
Petre Florea, Colecția "Mytos", Editura "Saeculum I.O"., București, 2002, 368 p. 52. "Legendele Maicii Domnului", ediție îngrijită de Ileana Benga și Bogdan Neagota, postfață de Rosa Del Conte, Editura "ECCO", Cluj-Napoca, 2003, 344 p. 53. "Poesii poporale din Bucovina. Balade române culese și corese de...", ediție în facsimil îngrijită de Aura Brădățan, Editura "Lidana", Suceava, 2007, 109+III p. 54. "Sărbătorile la români", vol. I-II-III, ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura "Saeculum I.O"., București, 2011, 367 + 335
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între el și poeta Otilia Cazimir. În 1916 debutează editorial cu două volume: "Balade vesele" și "Parodii originale". La Iași încearcă să-și termine studiile de filozofie dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în captivitate până în 1918
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
revista "Însemnări literare", până la reapariția "Vieții românești" (1920), al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă și în "Povestirile vânătorești", în care tovarășul de pușcă și de undiță este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”. Volumele sale ("Balade vesele și triste", "Migdale amare", "Scrisori fără adresă", "Pirin - Planina") se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 "Premiul Național de Poezie". În anul 1934 începe în "Revista fundațiilor regale", publicarea
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
Demostene Botez, la Iași. Este frapantă discrepanța dintre entuziasmul unanim cu care a fost primită opera lui Topîrceanu și poziția rece și denigrantă a criticilor vremii. Eugen Lovinescu, pornind de la premiza că umorul nu poate genera „marea poezie”, a redus "Baladele" și "Parodiile" la superficiale tablouri de natură, la ușoare strofe de spirit al unui „autor de cronici rimate”, „un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru modernism, în special simbolismul, curentul decadent cel mai
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
interviu, Tuomas Holopainen a spus că noul album va avea multe în comun cu ultimul album (Once). De exemplu, formația va păstra oarecum cântecele puternice (ca „Nemo”, „Wish I Had an Angel” și „Planet Hell”), dar vor fi și câteva balade. Noul album include mulți muzicieni invitați și părți orchestrale - în același interviu, Tuomas a spus că ei au înregistrat Once cu 18 oameni în cor, care nu erau suficienți.
Nightwish () [Corola-website/Science/297540_a_298869]
-
ianuarie 1890. Versiunea reprodusă în "Convorbiri literare", București, nr. 12, 1 martie 1890, va cunoaște o formă mai accentuată decât cea din "Tribuna" și mai apropiată de cea pe care poetul o va publica în toate edițiile antume ale volumului "Balade și idile". Poetul însuși va vorbi despre perioada petrecută la Sibiu ca despre "„cei mai rodnici”" ani ai săi. Acum își orientează scrisul spre idilă și trece treptat de la simple versificări pe teme folclorice la creații originale. În paginile "Tribunei
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]