6,215 matches
-
nume mai multe plante deopotrivă. Barba bradului e În același timp și a ursului, iar barba caprei, ca și a ursului denumesc și niște ciuperci comestibile cu aspect de măturoi: Clavaria; „numai“ patru specii! Și Încă una, dar pentru țap. Barba depășește și stadiul singular bărbătesc și pe acela de poreclă vegetală și animală, de specie deci, definind acea asociație de organisme care e biocenoza, adică elementul esențial pentru viața pe termen lung. Căci ce e altceva „barba“ vapoarelor, decât o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar pentru țap. Barba depășește și stadiul singular bărbătesc și pe acela de poreclă vegetală și animală, de specie deci, definind acea asociație de organisme care e biocenoza, adică elementul esențial pentru viața pe termen lung. Căci ce e altceva „barba“ vapoarelor, decât o biocenoză plimbăreață prin toate porturile lumii, dar și cumplit de vivace: alge, moluște, briozoare, câte și mai câte, acoperă nava pe dedesubt și o obligă, odată la jumătate de an, dacă nu vrea să-și consume combustibilul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin toate porturile lumii, dar și cumplit de vivace: alge, moluște, briozoare, câte și mai câte, acoperă nava pe dedesubt și o obligă, odată la jumătate de an, dacă nu vrea să-și consume combustibilul doar pentru a-și târî barba, să și-o radă... Eu mă mărginesc acum doar să mi-o tușinez și să tac. „Sâmbătă cu prieteni“, 14 martie 1998, ora 15,11 25. Nunta urzicilor Obosiți de albul iernii, om și animale deopotrivă, caută primăvara verdele; chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca Boehmeria nivea - ramia - și Urtica cannabina - iarăși aluzie la cânepă! - sau ca dudul, e drept, cot la cot cu viermele de mătase. Dar să ne Întoarcem la nuntă. Ca și noi, când odată cu maturitatea sexuală ne alegem cu o barbă ori cu sâni, și urzica se schimbă. O fi o reacție hormonală, ca la noi? Desigur! Și plantele au hormoni, deși Întrucâtva altfel. Dar mai au ceva, ce-și pot permite ca independente energetic ce sunt, nu ca noi: apa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate lecui de friguri, dar acum se mulțumește să-și miroase floarea - Narcissus poeticus - și foaia, tot plăcut mirositoare - Melissa officinalis. Tocmai a mâncat, pită - Carlina acaulis - bună și pentru bolile de stomac, și colăcei - Malva silvestris - și-și scarpină barba - Tradescantia - gândindu-se la preuteasă care a păcătuit lepădând folosindu-se - culmea! - chiar de „colăceii“ lui abia amintiți. Mai bine Îi dădea vecinei să scape de oftică. Las’ că are și el partea lui de vină, că n’o fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a depășit pe apă suta de kilometri pe oră, pe pământ 500, În aer viteza sunetului. Rămâne racheta și, Încetul cu Încetul, să depășească și viteza luminii. Nu mă grăbesc la asta, căci atunci nu voi mai fi eu, nici măcar barba după care m’ascund, ci doar spiritul de care nu-mi vine să mă despart Încă. Doar că nu Întotdeauna viteza e totul. Mai ales În Îndeletnicirile noastre de vânător chiar de semeni. Aici e important impulsul, adică viteza aplicată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar lăsând sămânță de vorbă pentru altă dată; și-mi etalez puțin blănița, pe masă, aceea din bucătărie ori chiar pe biroul lui Cristi, la căldura veiozei. Nu-i așa că e cu grijă netezită, nu ca a altora ori ca barba zbârlită a lui Cristi? Voi spuneți că-mi petrec 15% din timp cu toaleta doar din cochetărie. Pe dracu’! Nimeni nu-mi dă vitamine, iar carnea, care-mi place cel mai mult, nu prea are așa ceva. Dar una, vitamina D
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuie demonstrat: cea mai bună soluție e aceea naturală, care vine și se reglează de la sine. E eficientă, de neclintit și ne scutește de grija - enormă - a reglajelor, comenzilor și monitorizării rezultatului. Într’un cuvânt, ca’n vorba românească: „ai barbă, să ai și foarfece; sau pieptene“. Dacă ne place orașul, să fim destul de civilizați ca să-l locuim. Nu de altele, dar altminteri vom păți ca Romulus Augustulus... - Miau! Nu știu de ce, dar Înțelepciunea sau generozitatea ta Îmi pare un reflex
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și o iau de la capăt, cu un nou b... 1. Barbarie Nu știu ce Înțeles or fi dat romanii cuvântului „barbar“ prin care defineau, coborând o barieră, pe aceia care trăiau dincolo de hotarele imperiului. Înclin să cred că era vorba doar de barba lor, antiteza cea mai evidentă a spânoșeniei sudice. De aceea nu mă rușinez, bucurându-mă că microfonul nu mă vede... Acum, barbaria are doar o conotație comportamentală. Și, cum nimic nu poate fi creat de novo, ci doar transformat, câștigarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ales dacă se află În conflict. Comportamentul hunului era ceva normal pentru el, În relația cu ceilalți ai lui; pentru europeanul atacat, era barbar... Și Încă ceva: măcar etimologic, barbar poate fi numai bărbatul, component al singurei specii care poartă barbă... Pare paradoxal dar, ca orice lucru din lumea asta, barbaria se diversifică și evoluează, avansând de la material spre spiritual, prin forme specifice. Se diversifică: barbarie e și a ucide un om - sensul inițial -, dar și a „corecta“ ceea ce există, un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e mai crudă: „dedesubt“, celulele continuă să trăiască, pe cont propriu, câtă vreme au la dispoziție energie și nu sunt Încă inhibate de proprii produși de catabolism. Așa ajungeți să vă Îngropați morții de vii, iar În copârșeu le crește barba, unghiile, părul... multă vreme. Natura a avut grijă și de asta: vînatul nu trebuie să sufere inutil. Și așa... dacă am prins vrabia și mi-am asigurat-o cu mușcătura jugularei, urmează suferința până moare. Și atunci, eu Îi ofer
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Gulia, de lângă mănăstirea Proboda. Nedumerită, m-am dus și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care mi-a luat mânuță și m-a dus în fața unei icoane vechi, pictată în ulei, cu Maica Domnului. Analizând-o cum știu eu mai bine, am găsit o mâzgălitură pe spatele acesteia. Nici pe aceea n-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
gânduri și în fapte, blând viteaz și cumpătat, CARP i se spunea pe nume și era așa bogat, Cât veliții, vistierii, socotind și socotind Multele comori și scule, și de aur și de argint, Ajungeau cu pleoape grele și cu bărbile albind, Însă lunga socotire niciodată isprăvind... Dar averea cea mai mare,fala și nădejdea sa, Cea cu care craiul încă cel mai tare se mândrea, Îi erau, fără-ndoială, chiar cei zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
îi praf se nchiedică. Dacă-aș fi făcut-o ieu Ți-aș fi tras-o la ghilău. Da-o făcut-o maică-sa, I dat una cu sapa Șî i-o strămbat schinarea. * Busuioc crescut în iarbă, Urâtu-i badiu cu barbă, Gura-i pute, barba-mpunge, De urât îmi poate-ajunge ! * Mândra-i albă ca de domn Și se leagănă de somn. Mândra-i albă ca o floare, Doarme ca calu-n pchicioare ! * Io, de când m-am însuratu’ Tot pe paie m-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Dacă-aș fi făcut-o ieu Ți-aș fi tras-o la ghilău. Da-o făcut-o maică-sa, I dat una cu sapa Șî i-o strămbat schinarea. * Busuioc crescut în iarbă, Urâtu-i badiu cu barbă, Gura-i pute, barba-mpunge, De urât îmi poate-ajunge ! * Mândra-i albă ca de domn Și se leagănă de somn. Mândra-i albă ca o floare, Doarme ca calu-n pchicioare ! * Io, de când m-am însuratu’ Tot pe paie m-am culcatu’ Tot în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
murit la Suceava în 1987), nimeni altul decât fostul casier al Comitetului, s-a aflat că Nicolae Iorga a venit de două ori la Ipotești pentru ridicarea bisericii; prima oară când începuse construcția, iar a doua oară la inaugurare. Cu barba mare, pălărie pe cap, Iorga a întins bastonul spre tânărul Silveanu de atunci, întrebându-l: Dumneata ești învățătorul satului? Da, dom' Profesor. Am să te rog să ajuți cu copiii la ridicarea bisericii. Lucrul acesta s-a și întâmplat, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sau din impulsuri naturale, destui dintre frații și surorile Ralucăi au îmbrățișat această cale; unii au făcut-o cu mai multă credință, alții călcând pe alăturea. Astfel, Costache Iurașcu intra în monahism cu numele Calinic, undeva pe lângă mănăstirea Vorona; cu barba neîngrijită și răzvrătit cu pravila, se pierdea într-ale băuturii și devenea argățos 10, ca după aceea să-i pară rău și să se simtă rușinat. Fevronia era și ea maică la Agafton, intrată în cin la 1828. Nu fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă. Trecea stânjenul și mai bine, îmbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a tâlhar decât a popă, dar ce are a face? Cele mai [mari] merite ale părintelui erau că se prinsese a fi prost și bețiv. Tată-său fusese porcar la sat și, fiindcă băiatul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars lumina unei vieți bogate. Mă voi așeza sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele lor... și-n palme-le-mi întoarse spre izvorul etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei 57
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni 241. Pendularea aceasta între aducerea trecutului în prezent, dar și reversul, a întoarcerii personajului în trecut, este constantă pe întreg parcursul operei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o coloare nedescriptibilă . Păreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lacrimi mari, dar nu știam de ce... Veni noaptea ...[...] mama sta tot întinsă, tot nemișcată, tot galbenă. A treia zi o au dus-o oamenii la o casă de lemn cu o cruce deasupra la biserică; un om bătrân cu o barbă albă, îmbrăcat în haină lungă și vopsită fel de fel, cânta încet și pe nas, apoi a pus-o într-o groapă, au aruncat țărână deasupra ei de-au acoperit-o314. În nedumerirea lui, copilul părea că aude glasul ei cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cicălitor și sever cu băieții lui.317 Corneliu Botez ni-l portretizează după surse absolut credibile ca fiind un bărbat înalt la stat, foarte robust, gras, cu ochii verzui albaștri, nas acvilin, fața rumenă și rotundă, cu mustăți și puțină barbă rotunjită de jur împrejur, la bătrânețecu părul alb, nepleșuv; cu portul și exteriorul bine îngrijit 318. Atrage atenția faptul că era vorbăreț și plin de spirit mușcător, dar mai ales că Avea un glas sonor, muzical și se exprima în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arestarea compozitorului și trimiterea lui imediată în judecată, dar Andricu s-a ales, până la urmă, doar cu excluderea din Academie și din Uniunea Compozitorilor. Norocos a fost și Lucian Pintilie, "demascat" tot în anul de grație 1959, pentru că "umblă cu barbă, deși nu-i stă bine", "este îngâmfat la maximum", "nu-și salută colegii", dar, mai ales, pentru că ar fi tratat cu superficialitate emisiunea Tv din 7 noiembrie, așa că se propunea scoaterea lui din Televiziune. Și cum un picior în fund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aceea, am căzut la Facultatea de Filozofie, că am venit să încerc marea cu degetul, adică să dau toate diferențele la Seminarul Teologic și să plec la Facultatea de la Sibiu, să mă fac preot. Acest om înțelept, arhimandritul Melchisedec, cu barba sa brumărie și lungă până la brâu, cu ochii mici și vioi ca doi bumbi de cicoare, strălucind sub coama sprâncenelor sale mari și stufoase, m-a surprins într-o noapte scriind și-am avut cu el o mai lungă convorbire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]