5,219 matches
-
segment de teatru absurd din opera lui Cehov. Parcă n-ar semăna cu nici una din celelalte lucrări ale autorului. Toate personajele se manifestă ca și cum ar trăi în lumi paralele. Nu reușesc sub nici o formă să comunice între ele. Merciutkina - ființă bizară. E ciudat că vine la bancă; se face că-i proastă și umblă peste tot să adune bani. Foarte obosită și transpirată. S-a luptat cu toți să pătrundă. Intră ca o vâltoare. Milogeală. Să joc bolile. Respir ca un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o acțiune mai dur): „Ministrul american la Damasc s-a hoț)rât s) Încurajeze un coup d’état, pentru ca, În felul acesta, Siria s) se bucure de democrație”, scrie Kedourie. Acest lucru nu a fost considerat ca fiind ceva foarte bizar; și alți ambasadori și miniștri americani din lumea arab) erau total În favoarea unei revoluții „autentice” pentru a-i r)sturna pe vechii latifundiari, pe escrocii bogați și pe politicieni. „Ceea ce se dorea era o elit) care s)-i sprijine pe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cluj, la care Îl invitase fratele lui Mihai și care avea să-i schimbe viața. Era una dintre anecdotele sale favorite și, deși el o povestea cu multă admirație față de fratele său, mie și azi mi se pare o Întâmplare bizară și destul de crudă. Dar nu am avut curajul să i-o spun tatălui meu. Era anul 1916, Europa era zdruncinată de război, dar adolescentul Papago, care fusese cercetaș În primii ani, era convins că trebuie să ajungă la Paris să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În mișcare cu ajutorul Comediei Franceze, despre situația copiilor mei, care erau teferi la New York, adăpostiți În subsolurile școlilor private În care Învățau. Lecția acelei prime zile a anului a devenit pentru ei o sinistră istorie vie, de povestit nepoților. E bizar că avem nevoie de astfel de ocazii ca să devenim mai sensibili unii față de alții. Mă gândesc la septembrie 2001. Cum deodată, În fața unei tragedii de asemenea proporții, un oraș ca New York-ul a fost total schimbat În câteva secunde. Uimitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de bunăvoie, crezând naiv că numai „acasă“ se putea Împlini ca artist! În realitate, și-a dat seama curând că a nimerit În cea mai cruntă perioadă a terorii, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați doar să obțină cu orice preț caseta cu bani, ei Înșiși Harpagoni În devenire. În Avarul nostru nu mai era vorba despre o comedie cu un personaj comic, cam bizar și dezechilibrat, ci de o lume rece, o lume a interesului, a lăcomiei, care de fapt Îi caracteriza pe toți. Această lume se reflecta și În scenografia geometrică, rece, ca și În jocul de lumini, care crea un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a timpului liber cu legături amoroase și scriind versuri; problemele materiale mă lăsau indiferent și, În orice caz, pe fundalul prosperității noastre, nici o moștenire nu părea ceva deosebit; și totuși, privind Înapoi peste abisul transparent al anilor, mi se pare bizar și uneori neplăcut, când mă gândesc că, În scurtul an cât m-am aflat În posesia acelei averi proprii, am fost prea absorbit de plăcerile firești ale tinereții - o tinerețe care-și pierdea rapid entuziasmul ei inițial, neobișnuit - pentru a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu obișnuita consecință - cârje și capete bandajate. A, da! Mai era aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o cărare În amurg, șerpuind printr-una din acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
așa s-ar putea simți Într-o bună zi un entomolog, când tropăind alături de un botanist ce jubilează, deja fără cască pe cap, În mijlocul hidoasei flore a unei planete paralele, n-ar zări absolut nici o insectă; tot așa (ca o bizară dovadă a bizarului fapt că ori de câte ori este posibil, peisajul primei noastre copilării este folosit de un regizor econom drept decor, deja confecționat pentru visurile noastre de adulți), vârful dealului de pe țărmul mării dintr-un anumit coșmar periodic al meu, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
putea simți Într-o bună zi un entomolog, când tropăind alături de un botanist ce jubilează, deja fără cască pe cap, În mijlocul hidoasei flore a unei planete paralele, n-ar zări absolut nici o insectă; tot așa (ca o bizară dovadă a bizarului fapt că ori de câte ori este posibil, peisajul primei noastre copilării este folosit de un regizor econom drept decor, deja confecționat pentru visurile noastre de adulți), vârful dealului de pe țărmul mării dintr-un anumit coșmar periodic al meu, În care introduc clandestin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
frauduloasă. Într-o zi, ne-a invitat pe toți, mândru, să testăm cu mașina noastră un nou tip de pavaj girat de el, alcătuit (din câte pot desluși din acea ciudată licărire prin perdeaua Întunecată a timpului) dintr-o țesătură bizară de dungi metalice. Rezultatul a fost o pană de cauciuc. S-a consolat Însă achiziționând altă noutate: proiectul unui obiect căruia el Îi spunea „electroplan“, care arăta ca un vechi Blériot, dar avea - și citez din nou - un motor „voltaic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a cumpărat-o dintr-un anticariat În timpul vizitei lui În Rusia, În 1961. Este un volum de 316 pagini care conține nouăsprezece lucrări. Într-una din acestea („Crime pasionale“, scrisă În 1902), tata discută, destul de profetic Într-un sens oarecum bizar, cazuri (din Londra) de fetițe aflate à l’âge le plus tendre (vnejneișem vozraste), adică de la opt la doisprezece ani, care erau sacrificate unor desfrânați („slastoliubtsam“). În același eseu manifestă o atitudine foarte liberală și „modernă“ față de diverse practici anormale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oferită În silă de majordom i-a satisfăcut pe cei câțiva luptători de stradă Înarmați până-n dinți care au intrat pe fereastră În 1917. După ce Revoluția Sovietică ne-a silit să părăsim St. Petersburg-ul, biblioteca aceea s-a dezintegrat, dar bizare rămășițe ale ei au apărut mereu În străinătate. După vreo doisprezece ani, la Berlin, am luat de pe un stand de cărți un asemenea obiect abandonat, cu ex libris-ul tatei. Într-un mod adecvat situației, aceasta s-a dovedit a fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oră (o viteză uluitoare În 1912, dacă ne gândim cât de mult a crescut viteza În zilele noastre): Într-adevăr, Însăși esența libertății din timpul verii - când scăpam de școală și de oraș - rămâne asociată În mintea mea cu uruitul bizar al motorului degajat prin toba de eșapament pe șoseaua lungă și pustie. Când, În cel de-al doilea an al Primului Război Mondial, Pirogov a fost mobilizat, el a fost Înlocuit cu Țiganov, un tip cu pielea măslinie și ochi sălbatici, fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu lateral. Ani de zile el a reprezentat tipul cel mai banal de „servitor credincios“, dotat cu un umor și o Înțelepciune bizare, cu impresionantul lui obicei de a-și netezi mustața cu două degete, de la dreapta spre stânga, degajând permanent un miros de pește prăjit: acesta provenea din misterioasa lui reședință de la subsol, unde avea o nevastă obeză și doi gemeni - un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu un ac strălucitor. Din motive evidente, am hotărât că numele ei este Louise. Noaptea stăteam treaz imaginându-mi tot felul de situații romantice și mă gândeam la talia ei de salcie și la gâtul ei alb, stingherit de un bizar disconfort pe care-l asociasem Înainte doar cu chiloții care mă jenau. Într-o după-amiază, am zărit-o În holul ringului, unde cel mai chipeș dintre instructori, un ticălos sclivisit gen Calhoun, o ținea de Încheietura mâinii și o interoga
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și agitată provocată de cucerirea câtorva orașe de către Albi, a readus, Într-o versiune vulgarizată, bucuriile anilor de pace. Localurile făceau afaceri minunate. Toate genurile de teatru prosperau. Într-o dimineață, pe un drum de munte, am Întâlnit brusc un bizar cavaler, Înveșmântat Într-un costum cerchez, cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
etapa mea antitetică și În mod deosebit viața mea În Europa continentală după ce mi-am Încheiat studiile la Cambridge În 1922. Privind Înapoi spre acei ani de exil, mă văd pe mine și alte mii de ruși, ducând o existență bizară, dar nicidecum neplăcută, În lipsuri materiale și bogăție intelectuală, printre străini absolut nesemnificativi, germani și francezi fantomatici În ale căror mari orașe mai mult sau mai puțin iluzorii, noi, emigranții, se Întâmpla să locuim. Acești indigeni erau pentru ochiul minții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
precizia lui sclipitoare, de figurile lui de stil funcționale și alte asemenea lucruri. Cititorii ruși care fuseseră educați În franchețea robustă a realismului rus și taxaseră cacealmalele impostorilor decadenți, au fost impresionați de unghiurile pe care propozițiile lui clare, dar bizar de Înșelătoare, le așezau ca pe niște oglinzi În fața noastră și de faptul că realitatea din cărțile lui se revărsa În figurile lui de stil, pe care un critic le-a comparat cu „ferestre ce dau spre o lume Învecinată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alei pe sub crengi Împletite, grătare de lemn care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără nici un rost și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mărășești, cu o colegă de an, evreică, cu care până atunci nu stătusem aproape deloc de vorbă și care, de pe poziții de clasă, ca să zic așa, încerca să-mi demonstreze, cu argumente, că dreptatea nu era de partea mea. O bizară plimbare ideologică! Unchiul, pe atunci ministru, deci membru al guvernului, după cum ținea să mi-o reamintească, îmi reproșa situația în care l-am pus, lipsa de maturitate, de „realism”. Cu toată funcția lui, sau tocmai din cauza ei, nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]