5,261 matches
-
un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii femeie. —Pe bune? a răspuns Nick neatent, încercând să-și desfacă papionul. De ce? Pentru că trebuie să te strecori în rochii ca asta, când tu, de fapt, nu-ți dorești să te îmbraci decât în pijamaua ta lăbărțată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu intenționat - nu ești rău. Dar ești aducător de nenoroc. Acolo unde mergi tu, Moartea merge odată cu tine. Vultur-în-Zbor a trebuit să-și încordeze mușchii pentru a-și împiedica mâna să-i tremure. Fără s-o știe, Livia Cramm repetase blestemul aruncat asupra nașterii și numelui său. Ea l-a privit și i-a zâmbit, vrând să-l liniștească. Dar ești foarte atrăgător, a spus cu vocea ei normală. Deggle a zâmbit și el. Dependența doamnei Cramm de Deggle creștea neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
schimbat numele pe care îl spunea oamenilor. Chipul lui arăta în așa fel și pielea lui arăta în așa fel încât în multe locuri trecea drept localnic. Și apoi chiar trecea mai departe, folosind în avantajul său ceea ce altădată fusese blestemul său. Schimbarea numelui îi era necesară dacă voia ca nemurirea lui să treacă neobservată. Și tot această nemurire îl făcea să se deplaseze mereu, în căutare de locuri unde să fie neștiut sau uitat. A omorât rebeli pentru un tiran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
erau de ajuns, ba chiar mai mult decât de ajuns, chiar și pentru un om care avea eternitatea la degetul mic. Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oameni sunt în general singuri, nu sunt iubiți de prea mulți, și sunt incapabili să-și facă prieteni, din moment ce a-ți face un prieten înseamnă să accepți felul de a gândi al celuilalt. Dar poate că nu-i chiar un blestem să fii singur. înțelepciunea se întâlnește foarte rar la cei din gloată. Și apoi, a adăugat ea, topindu-se toată în jurul lui, există momente când nici măcar asemenea oameni nu sunt complet singuri. Madame Iocasta ridică draperia de pe un orificiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ideea lui Iosif, prietenul său de pahar, care avea mare influență asupra lui), să mă vadă niște călugări (nu-i prea suporta pe preoți), să-mi citească, să stau În fum de tămâie, că poate așa voi fi dezlegat de blestemul cumplit care se abătuse asupra mea, de vraja malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prea idealiști. Că nu Își poate explica În ce fel un om atât de rațional, bun tactician și fin cunoscător al psihologiei umane poate fi, dintr-o dată, un individ atât de influențabil și de necugetat! Nu cumva fusese ajuns de blestemul lui Napoleon I, care se răsucea În mormânt, pătruns de ciudă și de ură că internaționaliștii aceștia i-au dărâmat, „În numele frăției” coloana Vendome, Înălțată În cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
extenuați. Goanță se văieta mereu că-l dor brațele, că nu se mai poate mișca de oboseală și de foame. Mormântul l-am făcut să arate ca și cum nici n-ar fi existat. Nu trebuia să afle nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mai locuiește acolo, că de fapt n-a mai locuit acolo de ani buni, dar bărbații au intrat oricum și au măsurat din ochi mobila, ceasul, ramele de argint pe care i le dăruisem pentru fotografiile copiilor. Scăpată de blestemul setei de apreciere a vlăstarului mai În vârstă, Julie a reușit să se mențină În afara zonei de impact a farmecului tatei și l-a ținut sub observație cea mai mare parte a timpului, cu un ochi rece, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, "Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă e astfel unde-i a mea zână Cu chipul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca ești poate o zee, Ca marmura de rece că treci pe lângă oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de patemi 35Și eu... eu îl voiu crede, în stare tot să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. Între-un poet nemernic, ce vorbele înnoadă Ca în cadență rară să sune trist din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este, alegerea-i ușoară. Pocnind în a lui haine, el place la neveste, Fecioara-nfiorată își
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare, Ostași în floarea Vârstei și tinere fecioare... Și[-s] chiote, blesteme din inimă, rărunchi. 20Prin porțile cetății curgeau pân în genunchi Șiroaele de sânge... pe pruncii cei de țâță Ii aruncau în flăcări, să nu rămîe viță Și urmă de Troada... Și dând în vistierie Grămezile de aur răpeau cu lăcomie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dorm cum Doarme-un chaos pătruns de sine însuși, Ca cel ce-n visu-i plânge, dar nu-și aude plînsu-și Ș-a doua zi nu știe nimic de acel vis. Vai de acel ce ochii în lume i-a deschis! Blestem mișcării prime, al vieții primul colț. De-asupră-i se-ndoiră a cerurilor bolți, Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere, A cărei haină-i farmec, cuprinsul e durere. O genii, ce cu umbra pământul îl sfințiți Trecând atât de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bună "Și măsurată pe un pic de vreme, "Să aibă ziua soare, noaptea lună! Căci de ar fi încoronat de steme "Sau pe pământul gol de și-ar așterne Tot viață și tot moarte-o să se cheme. "Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, ne-nțeleapto! "Tu-i ceri durerea unei vieți eterne. {EminescuOpIV 454} " Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o! "Plinită e dorința ta nebună. "Și ziua neagră peste el așteapt-o. Căci i s-a dat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele sub ființa Dumnezeu - te visase ca să seci cel mai nobil sânge din vinele omenirii - ca să sugi ca un vânt cald și ommorîtor, ce neacă or-ce simțire din inimă - or-ce idee din cap. Iată poesia lui împlinită - iată cum își închipue
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văd în cântec bătrânesc Icoanele ce-n sufletu-i, ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe tronu-mi de mărire Rînjia cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnia ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea în urma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la timp de către Dorița ori Didița, solicita să fie luat merchea de către fata ce dorea să fie lăsată cu gândurile ei Însorite și Îndreptate cu precădere către Niță. Niță? Și copilul, aflat În plină noapte, nu putu să-și rețină blestemul față de ticălosul care a nefericit-o pe cea care i-a dăruit oleandrul cel cu flori roz-siclam: Arde-l-ar focu’ de drac, cu care bine mai seamănă și să-l ducă unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Hristos, care erau zoroastrieni, călăuziți de stea. Cimitirul Martirilor, cocoțat pe un vârf precum o căciulă pe un creștet pleșuv. Morții întru Islam contau mult mai mult decât templul octogonal, cu trei caturi și cupolă turtită - o cutie a blestemelor pentru mulți. Nu-l dărâmă, că le e frică, le spusese Baroun, încruntând din sprâncene ca un uliu deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem. Dar sunt câteva zeci la fel de frumoase! zisese bunicu-său. Nu făcea să se încontreze de față cu mușteriii, însă Omar se îndârji iar: „Nu îl da, că îl vreau!“. Tată-său se schimbase la față, dar găsise, totuși, puterea să mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sinchisește de un asemenea adevăr. ― Greșești. Inchiziția ne amenință tocmai fiindcă simte în dragostea noastră de viață o primejdie pentru atotputernicia ei. ― Înainte de a-l sui pe rug, lui Giordano Bruno i-au legat limba ca să-l împiedice să profereze blesteme. Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
câte un cîntec! Ușor de zis când duceai la subsuoară numai un arcuș colo și o știucă de vioară, dar ia să-l fi văzut pe puriul de Neacșu cărând nu armonica lui de-o ținea pe-un șold, ci blestemul, cum îi zicea Dumitru instrumentului, care știa ce știa pentru că îl trăgeau și pe el curelele țambalului, îi mâncaseră oasele de atâta cărat. Nu lăsau o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și nu, că-l așteaptă nevasta, să-i aducă parale de ciuguleală. 334 - Mă, vă mai dăm trei sute de lei dacă ne mai cântați până diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ani un bărbat În fața oglinzii, fie ea reală sau imaginară. Să Începem Însă cu Începutul și să ne reamintim mitul care dă numele acestui mod de a fi. Narcis narcotizat tc "Narcis narcotizat " Tânărul și frumosul Narcis Îndrăgostit (prin blestem) de propriu-i chip (sau, scrie Pausanias, de cel al surorii sale gemene, dispărută de timpuriu) Împlinește profeția lui Tiresias. Refuzând dragostea nimfei Echo, dar (spun câteva legende beoțiene) nepăsător deopotrivă la farmecele Înfocatului Amenias, cauzând moartea acestora, Narcis e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
moduri distincte. Unul ar aparține vanitoșilor pur și simplu, celor care se beatifică În cultul propriului eu, amorțiți În autoadorare, oarecum pasivi, acceptând firesc faptul de a fi altfel. Percepută fie ca „esență superioară”, dăruită de zei, fie, dimpotrivă, ca blestem divin, ca stigmat, această diferență apare ca un dat natural, asumat și trăit În consecință fără efort. Independent de voința vanitoșilor, Însemnele distincției lor sunt atât de puternice, Încât ceilalți Îi recunosc ca atare. Dandy-ul, În schimb, profesând, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]