6,134 matches
-
lasă aceeași denumire de Todireni, numește un administrator, ridică în satul Victoria, pe lotul de după școală, o magazie din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu dimensiunele de circa 30 m /18 m /5 m. Mai târziu, oamenii din Victoria au botezat locul cu numele „dealul magazia”. Odată cu drumul de fier a căilor ferate române (CFR) se desvoltă serviciul de poștă care se ocupă cu trimiterea corespondenței scrise sau telegrafică, a banilor și coletelor, venind în ajutorul negustorilor ca și a locuitorilor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Ciupercă, alături de flota maritimă militară și cele 670 de avioane, cu un efectiv total de peste 325.000 de ostași se angajează alături de Armata a 11 a germană, sub comanda generaluluiu Eugen von Schobert și începe „războiul sfânt”, așa cum a fost botezat la acea vreme. Entuziasmul oștirii române de a elibera frații de sub jugul bolșevic a dus la eliberarea orașului Cernăuți la 5 iulie, iar a Chișinăului la 16 iulie 1941 cu jertfa a peste patru mii de morți, 12 mii răniți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
primărie, se înscrie în P.M.R. și cu timpul ajunge „viciu”, după cum se lăuda el. Pe lângă faptul că era incult, natura l-a înzestrat și cu o bâlbăială pronunțată, mai ales, când se supăra și din cauza defectului stâlcea cuvintele, sau le boteza după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă cu chiaburii, le explica importanța achitării cotelor și le spunea să nu-l aștepte pe „Hoțenvever”, vrând să spună pe Eisenhower. El le mai explica oamenilor, ca o scuză ”eu fiind
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
colindau la neamuri începând cu cei mai în vârstă, cu toate restricțiile impuse de partidul laic care lupta împotriva obiceiurilor ce datau de peste un mileniu și văzând că nu poate să-i convertească pe țărani, în loc de Moș Crăciun l-au botezat Moș Gerilă. La școală directorii, inspectorii și activiștii de partid țineau instructaje speciale cu cadrele didactice în privința educării elevilor. Și cu toate măsurile luate de partid, hlipicenarii n-au renunțat la obiceiuri, făcându-le și mai frumoase. Pe la amiaza zilei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cum au primit tinerii pământ la însurătoare drept zestre, ori prin moștenire. Cam toți hlipicenarii sunt credincioși și țin la obiceiurile învățate de la bunici și părinți. în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere. Ea avea grijă de scalda copilului nou născut, de pregătirea botezului și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
lasă aceeași denumire de Todireni, numește un administrator, ridică în satul Victoria, pe lotul de după școală, o magazie din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu dimensiunele de circa 30 m /18 m /5 m. Mai târziu, oamenii din Victoria au botezat locul cu numele „dealul magazia”. Odată cu drumul de fier a căilor ferate române (CFR) se desvoltă serviciul de poștă care se ocupă cu trimiterea corespondenței scrise sau telegrafică, a banilor și coletelor, venind în ajutorul negustorilor ca și a locuitorilor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Ciupercă, alături de flota maritimă militară și cele 670 de avioane, cu un efectiv total de peste 325.000 de ostași se angajează alături de Armata a 11 a germană, sub comanda generaluluiu Eugen von Schobert și începe „războiul sfânt”, așa cum a fost botezat la acea vreme. Entuziasmul oștirii române de a elibera frații de sub jugul bolșevic a dus la eliberarea orașului Cernăuți la 5 iulie, iar a Chișinăului la 16 iulie 1941 cu jertfa a peste patru mii de morți, 12 mii răniți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
primărie, se înscrie în P.M.R. și cu timpul ajunge „viciu”, după cum se lăuda el. Pe lângă faptul că era incult, natura l-a înzestrat și cu o bâlbăială pronunțată, mai ales, când se supăra și din cauza defectului stâlcea cuvintele, sau le boteza după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă cu chiaburii, le explica importanța achitării cotelor și le spunea să nu-l aștepte pe „Hoțenvever”, vrând să spună pe Eisenhower. El le mai explica oamenilor, ca o scuză ”eu fiind
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
colindau la neamuri începând cu cei mai în vârstă, cu toate restricțiile impuse de partidul laic care lupta împotriva obiceiurilor ce datau de peste un mileniu și văzând că nu poate să-i convertească pe țărani, în loc de Moș Crăciun l-au botezat Moș Gerilă. La școală directorii, inspectorii și activiștii de partid țineau instructaje speciale cu cadrele didactice în privința educării elevilor. Și cu toate măsurile luate de partid, hlipicenarii n-au renunțat la obiceiuri, făcându-le și mai frumoase. Pe la amiaza zilei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de a dus-o la adresă. Tot el, cuprins probabil de cine știe ce teamă, a raportat fapta directorului nostru. Domnul Director, profesor eminent de franceză, diriginte și director toți opt ani cât am fost elevi, a fost o personalitate extraordinară, Ion Botezatu, elegant și frumos sufletește și trupește (ne saluta el când ne vedea cu o fată pe stradă), ne-a convocat și, într-un mod foarte politicos, a observat că, "deși sunteți voi președinți și consilieri", ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lucrat încă așa de bine cu vreunul dintre conducătorii Ministerelor la care am funcționat, cum am lucrat cu Dvs. în aceste patru luni”. I-am strâns mâna și am plecat mulțumit, mai ales că la acea dată generalul Antonescu ne botezase „borfași”. Iar după câteva zile, întâlnindu-mă pe stradă cu subdirectorul C. Râureanu, tot de la Contabilitate și de asemenea fără nicio afinitate ideologică cu noi, mi-a spus: „Dacă Mișcarea Legionară ar fi avut zece oameni ca Dvs. în ad
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
așa încât închisorile au continuat să geamă de legionari, întocmai ca pe vremurile de tristă aducere aminte ale lui Călinescu și Carol. „Noul” regim reprezenta o continuitate perfectă a aceluia dinainte de 13 Septembrie 1940, de data aceasta sub conducerea acelui trio botezat de un anonim cu duh: Conducătorul, Condu-cățeaua și Condu cățelul... La procesul „rebeliunii” am fost propus martor de Kico, pentru a arăta că era de fapt unul dintre membrii noi ai Mișcării și primise conducerea ziarului „Cuvântul” nu din pricina suprafeței
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
care gestiona o colonie agricolă la Bussolengo (Verona). Calabria a continuat să se intereseze de copil și l-a iubit ca pe un fiu. A căutat să-l ajute material și spiritual. Sfătuindu-se cu episcopul, a decis să-l boteze sub condiție și i-a dat un nume: Augusto Meneghini. Zece ani mai târziu, don Giovanni a prezentat la registratură adolescentul, ca să fie înscris regulamentar în registrele orașului. Ca martori au fost prezenți frații Fabbro. După o scurtă consultare. S-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de tot soiul. Și din acea mare de verde, se înalță în vânt spre cer împrăștiați obscurii chiparoșii. E o încântare de primăvară. Celor reîntorși din cruciade, acele locuri le apăreau ca niște amintiri îndepărtate al pământului Palestinei. Și au botezat acea colină cu tufari, străpunsă de grote și peșteri, cu numele de Betleem; iar colina din față, cu numele de Nazaret, unde au înălțat două biserici: una în cinstea Preasfintei Fecioare Maria și, mult mai sus, o bisericuță în cinstea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
școală elementară pentru cei mai mici. La amiază, prânzul. Meniul nu oferea multe alegeri: ciorbă cât voia fiecare și o pâinișoară. În zilele festive se scăpa și carne și un pahar de vin, dintr-acela care nu învârtea capul, fiind botezat cu apă. După prânz, asistența și implicarea în recreația băieților până la 14,00; apoi, iarăși muncă, până la orele 17,00. O altă oră de recreație și din nou în biserică cu toții pentru recitarea rozariului. Încă un timp de studiu pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acestui grup de femei generoase și eroice se consuma între rugăciune și muncă, într-o reculegere senină și veselie desăvârșită. Lunar don Calabria le ținea reculegerea spirituală, predicată în biserica de la San Zeno in Monte. Căsuța unde trăiau a fost botezată Micuța Casă de la Nazaret și pusă sub protecția Sfântului Preot de la Ars. Prin sosirea sorei Galbusera, don Calabria a stabilit obediențele (îndatoririle) pentru fiecare soră. Scria: «Vă rog foarte mult să înaintați în sfințirea voastră. Munciți toate, o singură inimă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sale divine». Vila Piccinati, așezată la marginile satului din Roncà (Verona), se află într-o poziție încântătoare, înconjurată de verde, atenuată de tăcere și pace. Un loc care se prestează în chip optimal pentru a deveni sediul noviciatului. A fost botezată imediat și pusă sub ocrotirea sfântului Iosif. Adesea, în timpul anilor în care a funcționat casa de noviciat, don Calabria mergea la Roncà pentru a se întreține cu novicii. Spunea că merge cu bucurie în mijlocul lor pentru «a se reîncărca» trupește
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru construirea unei case de țară. Au elaborat un plan unei mari ferme de țară iar biserica apărea ca un grajd. Apăru astfel o construcție rustică, care nu avea nicicum aspectul unui Institut sever. Iar poporul de rând l-a botezat imediat cu numele de «collegino» (colegiu micuț). Era 9 ianuarie 1943. Vremuri eroice, ritmate de semnele miraculoase ale Divinei Providențe. Casa s-a însuflețit repede cu un mic internat și cu un numeros externat, pentru băieții școlilor elementare. Mulți băieți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bine cu Cancelarul. Nici unuia, nici celuilalt nu le plăcea să acționeze în profunzime. Dimpotrivă, Arhiducele Moștenitor îl aprecia puțin pe Goluchowski și activitatea sa diplomatică; vienezii povesteau că măgărușul pe care copii lui Franz Ferdinand se exersau la echitație fusese botezat de tatăl lor cu prenumele Agénor. Acest Franz Ferdinand, victimă a atentatului de la Sarajevo, nu este cunoscut cum trebuie și este prea devreme ca să vorbim despre el cu echitate, în perfectă cunoștință de cauză. Mi se pare că cele spuse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Viena și Petersburg. Pe vremea cînd Stambulov care juca pe cartea austriacă, domnind prin Ferdinand, acesta semna o nouă Constituție care-i permitea moștenitorului tronului să fie catolic (iar primul născut, Boris, rezultat din căsătoria cu prințesa de Bourbon-Parma, era botezat în această religie). După asasinarea lui Stambulov, accident normal în viața politică bulgară, și în timp ce văduva acestuia oferea privirii vizitatorilor, pe căminul din salon, un borcan cu alcool ce conținea mîinile defunctului ei soț, tăiate cu sălbăticie Ferdinand, printr-o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vreo surpriză pitorească. Grădina publică era o bogăție de trandafiri. Cu excepția statuii lui Alexandru al II-lea, "Țarul Rusiei eliberator", catedrala Sf. Alexandru, pe atunci în construcție, din donații rusești masă impozantă atît de lipsită de armonia liniilor, încît fusese botezată "cămila culcată" și, în sfîrșit, a unei foste moschei, transformată în muzeu de antichități, Sofia nu oferea alte monumente vechi de valoare, iar Palatul regal nu era decît rezidență de guvernator turc, modernizată și mărită, dar lipsită de grandoare. Ne-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
după exemplul fronturilor din Franța, Galiția și Polonia. Opinia publică italiană, dezamăgită în visurile sale de glorie cucerită rapid, a trebuit să se mulțumească cu comunicatele semnate de Cadorna, niște relatări monotone despre hărțuieli de avanposturi și despre starea vremii, botezate de ziarul Pasquino de la Roma drept "buletin meteorologic cotidian". Așadar italienii, ca și ceilalți aliați, au avut parte de acest odios război al tranșeelor. Dar nimeni, în străinătate, nu și-a dat destul de bine seama ce însemna tranșeea pe frontul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ei deschidea o școală de dans la St. Moritz (Engadine). Se non e vero... În afara dificultăților ce derivau astfel din coexistența cu un stat în stat, guvernul italian avea de făcut față acțiunilor celor care formau ceea ce încă nu fusese botezat coloana a cincea. Activitatea lor găsea teren favorabil pe măsură ce războiul se prelungea la infinit, aducînd pierderi enorme (numai brigada sardă, reputată pentru avîntul ei, a fost refăcută de șase ori, totalizînd 15.000 de morți), fără ca opinia publică să aibă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și unul roșu pentru cea fierbinte... Mai tîrziu, generalul Berthelot a fost transferat la Guvernul militar al Strasbourgului. Cetățean de onoare, proprietar al unui castel și al unei ferme model, cadou din partea guvernului român, în Banat, în inima unui sat botezat cu numele său și unde copiii, la școală, învățau franțuzește încît la cules cîntau cîntece din Bourgogne, bravul și voluminosul general păstra față de România sentimente de o afecțiune deosebită. Afecțiune atît de mare, încît la gara din Strasbourg se putea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
așa cum se întîmpla și cazul meu. La începutul carierei mele, este aproape sigur că domnul Brătianu avusese ca scop, făcînd să acționeze farmecul său personal amestec de inteligență cultivată și de atitudini apatice de creol (un adversar din parlament îl botezase "odalisca obosită...") să atragă pe lîngă el și în cadrul partidului liberal tineri, debutanți în viață. În glumă fusese acuzat că forma "trustul nepoților de domnitori": Brîncoveanu 192, Emanuel Bibescu 193, Gheorghe Bibescu 194 ascultaseră de apelurile sale angajante și intraseră
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]