4,802 matches
-
conceptualist. Galeria Apollo din București își saltă, din cînd în cînd, firma peste nivelul simezelor improvizate, ale unor veleitari anonimi (centrali sau provinciali), oferind revelații. Una din acestea: personala de pictură a fostului ieșean Corneliu Vasilescu, de mulți ani naturalizat bucureștean. Pavel Șușară îi dedică (în România literară) o cronică excepțională. Reținem segmentul: "Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
invitații, același Enescu punea seratei diadema genială. Din nefericire, prea tînărul rege Mihai a avut parte de cu totul alte serate. Încîntătoare efigie a generației sale, copilul-rege a mai prins ceva din fastul discret al Peleșului. În schimb, impozantul palat bucureștean l-a confruntat cu seratele... protocolare ale tragicului moment postbelic. Asezonate cu kazaciocurile polkovnicilor invadatori și cu sîrbele proaspeților politruci autohtoni de-abia mascîndu-și epoleții sub tunicile de gală. Destinul pare să-i joace, și azi, demnului monarh feste pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu străzile vechilor orașe românești au mai totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul vine dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în care se răsfață inconfundabile clădiri de stil, trotuare cu promenade la patru ace, carosabile cu bizarele, dar frapant-elegantele pe-atunci Forduri. Alte imagini au valoare documentară: un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a celor trei în poziție retroactiv-fascistoidă.) A căror fotografie de grup de pe coperta supărătoarei cărți -, departe de a servi demonstrației, dimpotrivă, denotînd cordiala înțelegere a faimoasei triade juvenile, regăsită într-un Paris al senectuții celebre. Ce fascinanți au rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de arte a Cronicii pe fabulosul Comarnescu, argintul viu al criterioniștilor interbelici, al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În alt perimetru "natural", pe Valea Prahovei, îl puteam surprinde pe "boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce ulterior cunoșteau o riguroasă prelucrare în atelierul său bucureștean. În propriu-mi atelier din Armeană, pe perete, se află emblematic una din acestea, ca remember al unui timp cu care, probabil, nu ne vom mai întîlni. De ce? Din simplul motiv că lumea s-a schimbat. Numai într-o jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scutește de întrebările a căror franchețe i-au asigurat audiența. Ba, de la un punct, mi se pare că teleasta forțează nota, supunîndu-l pe foarte vîrstnicul său invitat la un fel de cvasiinterogatoriu privind compromisurile flagrante ale acestuia față de sangvinicul dictator bucureștean, în slujba căruia de pe o platformă arhiprosperă s-a pus cu jovialitate. Parcă îți e și milă de bătrînul aproape bradilalic, aproape gaga, supus bombardamentului filmat. Numai că acest om dintre aparate e Iosif Constantin Drăgan. E un spectacol uimitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocile Naționalului ieșean, una singură n-ar fi meritat uitată (deși actorul ce o deținea e de mult uitat), și anume vocea lui Veniaș. Cu ce vibrațe nobilă, ușor baritonală, își învăluia replicile! Dar vocea inconfundabilă a unui mare actor bucureștean, Critico! În Hoții de Schiller. Dar suprema performanță cea a fenomenalului Vraca! Singurele voci "subțiri", care ar fi putut irita auzul interbelicilor, dar n-au făcut-o, era vocea Regelui Carol al II-lea și cea a lui Iorga. Registrul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mult bătutul cîndva: bon pour l'Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume. Așa că nu sînt prea departe de V.: în patria pleinairismului fac arlechini, balerine și saxofoniști. (Pe care însă, strategic, nu i-am dus niciodată în personalele mele bucureștene...) Unde-i proverbiala talie a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin) au aerul că dintr-un moment în altul sînt gata să-și ia zborul: baloane pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strige. 24 august Printre figurile marcante care mi-au pigmentat anii începutului se află autorul Țării de piatră, de foc și de pămînt (1939), dar și al insurgentului Jurnal de sex (1929). În deceniul șapte, inconfundabilul personaj întreținea, în presa bucureșteană, un serial cu voiajele (optimiste) pe întinsurile patriei și, venind rîndul Iașilor, cel ce fusese desemnat/ primise sarcină să-l însoțească era junele pe post de desenator la unicul "organ" local. (Dacă nu cumva chiar junele insistase să-i revină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
formațiunile care au întovărășit îndeaproape propaganda. Dacă nu s-au putut salva prin calitatea intrinsecă a picturii, au decăzut în piese artizanale, cărora le-au lipit titluri zornăitoare. Un pictor onorabil ca Bunescu, după ce, înaintea războiului, pictase extrem de consistente "colțuri" bucureștene, s-a dezlănțuit, în anii ascensiunii comunismului, în peisaje false, care nici brumă din măiestria veche nu mai păstraseră. Parcul circului se numea unul din ele cu blocuri-calup, în care cu greu îl mai puteai regăsi pe vechiul artist. Începuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui amic drag în atelierul din Armeană, George Bălăiță, dibuind cîndva, în aceiași ani '70, prin bolgiile provinciei, dar dînd marea lovitură bucureșteană și plasîndu-se definitiv în rigurosul top al romanului românesc actual; ce plăcut-mirată regăsire a vechiului prieten, aureolat suprem acum! • nimic nu poate egala troturarul nocturn, în sus, spre eminescianul Copou, sau spre cupola astrologică a lui Stere, de pe Sărărie; promenadele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Stahi (inimitabil!) cu exactități și prețiozități de-a dreptul uimitoare, au găsit imediat amatori bucureșteni înstăriți, destinîndu-și-le, evident, recentelor lor vile mai mult sau mai puțin riscate arhitectural. Cum, așijderi, oricît ar mai produce alt asemenea industrios de data asta bucureștean multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în jenantă platitudine, dacă aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niște tineri artiști care și-au găsit fiecare locul în artă potrivit principiilor în care cred. Nu-l cunosc pe tînărul O. ("amabil și respectuos"), care și-a cumpărat o limuzină din vînzarea tablourilor sale unor (cum sugerați) îmbogățiți amatori bucureșteni, dar mă întreb: dvs., pictorii de renume, cui vă vindeți tablourile? Poate unor amatori mai rafinați, dar tot bogați, dacă ar fi să ne luăm numai după prețurile afișate la magazinul de specialitate. Dacă pictura este mijlocul dvs. de existență
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ar fi de analizat (de psihanalizat chiar) ce anume determină o mutație de o asemenea casanță. Să iau însă lucrurile așa cum sînt, acordîndu-i prioritate, poftim, comodității. Și să văd și alte cazuri de asemenea apostazii. Plecat la drum (drumul boemei bucureștene de joasă marcă Fănuș Neagu), Dinescu își consolidase de june un statut inconfundabil. Prin sevă lirică, înainte de toate. Dar și prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze angajarea politică în disidența anticomunistă, apoi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care să se cheme, sovietic, Dinamo, Steaua?! Cîți naivi n-am fost, imediat după '89, crezînd că, odată dispărînd sistemul, vor dispărea și cele două oribile denumiri! Reluîndu-le locul nume frumoase care, slavă domnului, au ornat atît de sonor fotbalul bucureștean interbelic. Ripensia! Ce rezonanță, nu? Da' de unde: dictatura epoleților albaștri n-a cedat nici o santimă din vechiul tupeu. Ținînd cu dinții la gloriosul istoric al cluburilor fojgăind de securime. Nicăieri, în jur, țipenie de etichetă moscovită. Doar un Dinamo Kiev
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1936 scoate la Mediaș, împreună cu poetul Gheorghe Munteanu, revista ,,Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național, cantonat cam desuet într-un ,,pașoptism” declarativ. Publicistul creionează portretul scriitorului ,,din provincie”, dezavantajat de poziția geografică și de inaccesibilitatea la viața culturală bucureșteană. Transplantat destul de timpuriu în Transilvania, S. rămâne veșnicul nostalgic al Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând cu prisosință în versuri, puțin diferite de la un volum la altul. Chiar în primul, De pe dealuri uitate (1937), trăirile se concentrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
umilitatea periferiei și a atelierului, imaginile înregistrate aveau efecte și reverberații magice, declanșând starea lirică. Privirea îi cade pe concretul imediat, descris conștiincios, dar tern, în ciclurile Rurale și Urbane, unde sunt prezente imagini ale Bărăganului natal sau ale suburbiei bucureștene. În Tablouri și cântece din călătoria mea (1938), Slove desculțe (1939), Daruri pentru cocioabe (1944) S. continuă să schițeze diferite scene, unele și din natură, adesea în alcătuiri destul de expresive, deși nu foarte originale, repetând în exces câteva figuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
, publicație apărută la București, neregulat, din 1 ianuarie 1883 până în februarie 1898. Personaj extravagant, poate nu întreg la minte, obișnuit al cafenelelor bucureștene, călătorit în străinătate și cu oarecare cultură, Petru Albulescu-Albastru, „director proprietar, redactor, administrator, perceptor și casier”, a scris aproape singur cele optzeci și opt de numere ale periodicului, pe care îl subintitula „conservator, liber, albastru, risipitor, socialist, popular, avar, original
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290313_a_291642]
-
dr. Ursulescu. Ca un fapt divers, amintim că un epitrop din conducerea Epitropiei a sancționat acest raport cu fraza "Metoda D-lui Lister nu este științifică", semnând însă indescifrabil. Vizita lui Thodory (ca și alte vizite ale oficialităților, mai ales bucureștene) iritase puțin. Ne întrebăm dacă realitatea corespundea descrierii făcute atât de plastic de Liteanu sau notării lapidare despre faptul că Theodory rămăsese mulțumit? Este probabil că în cele trei luni, sub impulsul Epitropiei și cu concursul doctorului Ursulescu, direct interesat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
microscopice a măduvei spinării, câteva noi localizări", publicat cu d-na Parhon în Presa medicală română în 1902. Printre cercetările de neurologie publicate de C. I. Parhon, se remarcă lucrările dedicate localizărilor motorii. Cele mai multe sunt efectuate în colaborare cu autori bucureșteni, aparținând perioadei de tinerețe a lui C. I. Parhon. Au colaborat la aceste lucrări M. Popescu, M. Goldstein, Gr. Nădejde, Gh. Marinescu, I. Minea și Constanța Parhon. În cadrul Școlii de la Socola, împreună cu Maria Briese, a publicat un singur studiu în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de diferențe de nivel profesional și prestigiu social. Este cazul relației dintre ingineri și muncitori. O serie de dificultăți în această relație s-au dovedit a proveni din stereotipurile reciproce distorsionate. Astfel, într-o cercetare realizată la o mare întreprindere bucureșteană au fost puse în evidență diferențe de percepție reciprocă de tipul următor: inginerii îi percep pe muncitori ca fiind motivați mai extrinsec decât se percep muncitorii înșiși; maiștrii, a căror distanță profesională și socială de muncitori este mai mică, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și pref. Mihai Gafița, București, 1973, 26-32, 154-162, 166, 240-245; Cridim (Cristea N. Dimitrescu), în N. Crevedia, Epigramiști români de ieri și de azi, București, 1975, 57-59; Piru, Ist. lit., 186-187; Petre Oprea, Cronicari și critici de artă în presa bucureșteană a anilor 1911-1916, RMZ, 1985, 8, 1986, 2; Șerban Cioculescu, Dialoguri literare, București, 1987, 300. R.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
nu a fost vina ei. Ar fi de neuitat pentru generația noastră dacă nu ar Încerca un management al imaginii sociologiei românești la Înălțimea tradițiilor incontestabile pe care le avem. Zoltan Rostas: Se Înmulțesc semnele - mai ales În publicistica culturală bucureșteană - care justifică afirmația conform căreia, dacă anii ’90 au adus redescoperirea lui Eliade, Cioran, Noica și a Întregii generații a eseiștilor anilor ’30, deceniul Început la răscruce de milenii va fi dominat de Dimitrie Gusti și sociologii din Școala sa
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
altor culturi” are, ca o viguroasă (deși nu suficientă) contrapondere, dezvoltarea unor tradiții naționale de cercetare bioantropologică și etnofolclorică. Un exemplu onorant În această privință este Școala românească de antropologie fizică Întemeiată de profesorul Francisc Rainer și perpetuată În institutul bucureștean creat de acesta În 1940. V. Godina compară ,,tradiția românească” interbelică de antropologie biologică și numele lui Rainer cu tradiția poloneză de antropologie socială, Întemeiată de Bronislaw Malinowski, În vreme ce G. Geană amintește ,,cadrul instituțional” și ,,adăpostul” pe care bioantropologia le-
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]