5,695 matches
-
Transilvania, asistă la adunarea populară de pe Câmpia Libertății de la Blaj, semnează, la Brașov, programul revoluționarilor moldoveni, iar la Paris se alătură luptei politice a emigrației românești, condusă de N. Bălcescu. În 1850 apare în România viitoare, organul revoluționarilor români emigrați, Cântarea României, reprezentând contribuția lui Alecu Russo la lupta de eliberare națională dusă de patrioții români după înăbușirea revoluției de la 1848. Întors în țară, la Iași, în 1851, Alecu Russo funcționează un timp ca avocat. Participă, în ultimii ani ai vieții
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
valoarea estetică și documentară a folclorului. Alecu Russo s-a făcut cunoscut și ca polemist împotriva exagerărilor curentului latinist. Dintre scrierile sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
cu tenul m)sliniu, stau așezați de-a lungul peretelui. Pe rezem)toarele pentru picioare ale pupitrului de citit al sinagogii le vezi picioarele Inc)lțate cu ciorapi. Tradiția cere că vinerea dup)-amiaz) s) se citeasc) cu glas tare Cântarea Cânt)rilor. Tocmai o recit) sau o psalmodiaz), cu o intonație neeuropean). Aceast) psalmodiere seam)n) cu recit)rile colective pe care le auzi când treci pe lang) școlile arabe. Ben-David cunoaște o sumedenie de lucruri despre viața evreilor din
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din Piața Universității și a mineriadei care i-a pus brutal capăt. Dar când se ajunge la momentul Împăcării finale, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii nu convin opoziției, pe motiv că seamănă, mi s-a explicat mai târziu, cu ceaușista Cântare a României. „Un Brâncuși folcloric, ce kitsch oribil!“, șușotea fina elită intelectuală. În fine, spectacolul de pe scenă se sfârșește, dar armonia nu coboară și În sală! Ies să salut publicul. Sunt primit cu ovații de unii, cu răceală de alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lasă! intervine Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă... Atâta bucurie au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vedea dacă s-a deschis floarea... Iubitul meu, ești în mine, precum și eu, sunt în tine". Ce zici? Splendid poem de dragoste. A fost scris acum două mii de ani, și nimic nu s-a schimbat. E din Biblie Cartea Sfântă -, "Cântarea cântărilor"... Ce-ți spuneam: "Dragostea-i de la Dumnezeu". El a binecuvântat dragostea din care se zămislește viața. Mama este Creația. Ce-ar fi Pământul, fără dragoste? Un astru mort, rătăcitor bezmetic în hăul unui Cosmos absurd. Dragostea e singura certitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dacă s-a deschis floarea... Iubitul meu, ești în mine, precum și eu, sunt în tine". Ce zici? Splendid poem de dragoste. A fost scris acum două mii de ani, și nimic nu s-a schimbat. E din Biblie Cartea Sfântă -, "Cântarea cântărilor"... Ce-ți spuneam: "Dragostea-i de la Dumnezeu". El a binecuvântat dragostea din care se zămislește viața. Mama este Creația. Ce-ar fi Pământul, fără dragoste? Un astru mort, rătăcitor bezmetic în hăul unui Cosmos absurd. Dragostea e singura certitudine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără nici un rost și, în lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cuvintele: "Ați ales libertatea, fetelor!" Bârsan, cu capul în piept, se retrage încet și pleacă. Ștefan se apropie de fereastră. Respiră adânc... Privește luminițele lumânărilor ca la Paști. La biserica Mirăuților, bat clopotele, rar, în dungă. De departe, răzbate zvonul cântărilor bisericești. Ștefan respiră adânc: Au scos moaștele Sfântului Ioan-Ocrotitorul. Se lasă greu Sfântul... Nu vrea să plece.... Doar el să mai ocrotească Suceava, spune cu o undă de ironie, cât despre noi... Să te grijești, îi poruncește lui Tăutu, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fără să facă nazuri, ca un om deschis, „popular” cu studenții și tovarășul secretar UTM pe facultate (așa cum ar fi trebuit să-i spun la ședința din sala „Dinamo”). S-au recitat versuri - Corina, cuceritoare, a ales un pasaj din Cântarea cântărilor -, s-au servit dulciuri, s-a discutat, s-a glumit. Consemnul de a se realiza, chiar și în chip artificial, o atmosferă de reconciliere: nimeni nu avea nimic de împărțit cu nimeni, fusese, pe cât posibil, respectat. Dincolo de paravanul acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să facă nazuri, ca un om deschis, „popular” cu studenții și tovarășul secretar UTM pe facultate (așa cum ar fi trebuit să-i spun la ședința din sala „Dinamo”). S-au recitat versuri - Corina, cuceritoare, a ales un pasaj din Cântarea cântărilor -, s-au servit dulciuri, s-a discutat, s-a glumit. Consemnul de a se realiza, chiar și în chip artificial, o atmosferă de reconciliere: nimeni nu avea nimic de împărțit cu nimeni, fusese, pe cât posibil, respectat. Dincolo de paravanul acestei „colegialități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în alb. Are un costumaș frumos, alb și sandale albe. După ce a făcut botezul, cu toată rânduiala lui, ne botează și pe noi simbolic, stropindu-ne pe creștet cu apă sfințită din Iordan. Apoi se cântă troparul Botezului și alte cântări duhovnicești. Majoritatea suntem cu picioarele până la genunchi în apă Iordanului. E plăcut. Apă e limpede că lacrima, se vede nisipul de sub ea și mulțimea peștilor colorați care se joacă în apă. Razele soarelui parcă se joacă și ele pe apă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
spus Apostolilor și tuturor celorlalți care erau cu ea. A dorit să fie toți Apostolii la înmormântarea ei. Și s-au adunat. Din toate părțile lumii au venit s-o petreacă, să-i cânte tropare de laudă. Multă jale și cântări duioase au fost la înmormântarea ei. Cor de îngeri în Cer și pe pamant au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut să răstoarne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în Duminică Floriilor până la Ierusalim. Traseul pe care il parcurg la procesiune este de vreo 5-6 km. Se adună popor mult la această procesiune. Vin persoane și de alte religii. Când ajung la Ierusalim se unesc cu toții în rugăciune, în cântări de Slavă, de Osana lui Dumnezeu. Se spune că-i foarte frumos și impresionant să vezi câți creștini iau parte și toți au crenguțe de finic, flori și ramuri de măslin. Toți cântă și văzduhul salța de bucurie. O, ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum tendențioasă în spiritul anilor ’50, dar, cum spuneam, foarte plauzibilă în datele ei istoricește obiective, nu e lipsită de putere emoțională și de o pregnantă reprezentare plastică. Am adus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
intră în obișnuința conducerilor teatrelor lirice montarea unor noi creații. Ar fi, credem, o preocupare nobilă din partea celor care patronează astăzi instituțiile, să le ceară anual câte o lucrare românească (nu după modelul dirijist al manifestărilor fanfaronarde și găunoase din Cântarea României, prin chinuitoarea muncă voluntară, ci prin crearea de condiții financiare sigure de montare). Ar putea fi stimulată, astfel, fantezia creatoare a compozitorilor, a regizorilor și a scenografilor, care pot intra într-o competiție națională plină de exigență, onorată și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Dorina Iușcă, remarcabili pedagogi. Am reținut acuratețea vocilor, frazarea îngrijită, dicția corectă și echilibrul sonor între voci, ca și repertoriul ales. Momentul folk, pregătit de prof. Lucian Moraru, emoționant și calitativ, a realizat legătura cu un reușit recital de poezie, Cântarea cântărilor, coordonat cu minuțiozitate de prof. dr. Lucia Munteanu. Diferențierea dintre epocile evocate prin costumație, deși sumară, dar adecvată, a întregit nota de seriozitate și competență profesională. De asemeni, suportul muzical din Concertele brandemburgice de J. S. Bach, discret și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Iușcă, remarcabili pedagogi. Am reținut acuratețea vocilor, frazarea îngrijită, dicția corectă și echilibrul sonor între voci, ca și repertoriul ales. Momentul folk, pregătit de prof. Lucian Moraru, emoționant și calitativ, a realizat legătura cu un reușit recital de poezie, Cântarea cântărilor, coordonat cu minuțiozitate de prof. dr. Lucia Munteanu. Diferențierea dintre epocile evocate prin costumație, deși sumară, dar adecvată, a întregit nota de seriozitate și competență profesională. De asemeni, suportul muzical din Concertele brandemburgice de J. S. Bach, discret și bine
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Concertele brandemburgice de J. S. Bach, discret și bine ales, s-a constituit într-un moment reușit de elevație spirituală. Corul Basileus al Seminarului Teologic Liceal Ortodox Sf. Vasile cel Mare, pregătit de preot prof. dr. Florin Bucescu, a prezentat Cântări psaltice autentice, unde au răsunat voci bărbătești frumoase, ce compuneau o remarcabilă partidă de bași, tineri. Trupele de teatru Act și As, coordonate succesiv de prof. Elena Mănucă, Eugenia Drișcu și Olimpia Țâru, au dat o altă pată de culoare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și încrederea câștigată încă de la prima întâlnire muzicală, atât cu soliștii, cât și cu orchestra, s-a constituit într-o garanție sigură în succesul de care s-a bucurat întreaga reprezentație, în fața publicului. Dacă de la prima repetiție s-a impus cântarea fără menajamente, aceasta a stabilit o notă de conduită pentru toți partenerii, obicei ce părea a fi uitat în ultimul timp. Și așa s-a sudat o echipă în care fiecare s-a întrecut pe sine și a reușit să
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ministrul sănătății. Vorbă să fie. La Colonești venise ca preot paroh un tânăr de curând hirotonit, Gheorghe Matran. Un bărbat înalt, subțire, frumos, cu părul negru și o bărbuță mică de tot. și cum eu, ca fost seminarist, știam bine cântările bisericești ne-am împrietenit și, mai mult de atât, la nevoie îi eram de-a dreapta la slujbe. La noi, la Slobozia Panu oficia într-o capelă fiindcă biserică nu aveam. și uite că într-o zi moare un locuitor, un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]