6,287 matches
-
Să mergi, să faci ce vor face toți și să-ți închizi ermetic toate portițele sufletului până ce va sosi pacea sau se va prăbuși lumea, sau până ce-ți va veni rândul și ție să mori și să scapi de toate chinurile! Apostol tresări și răspunse cu protestare în glas: ― Dar dacă eu nu vreau să mor!... Nu vreau, nu mai vreau!... Acuma trebuie să trăiesc! Acuma nu mai vreau să mor! Klapka tăcu o clipă și apoi zise cu un zâmbet
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
omului ca o visterie cu odăi multe, unele pline de comori, altele deșarte. Mulți oameni, cei mai mulți, trăiesc toată viața în cămăruțele cele goale și veșnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, și cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoșat ca și întunericul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești pe cele mai ascunse... Poate cea mai de preț nu ți-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l pune în palmă și de a-l purta, mândru și încrezător, ca pe un potir în văzul tuturor: ― Îmi dau seama prea bine că m-am schimbat... Cum să nu-mi dau seama, când schimbarea s-a săvârșit în chinuri, ca o nouă naștere?... Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta am dobândit adevăratele sentimente firești, cum ziceai tu... De-abia, Varga! Locotenentul de huzari se tulbură. Din tonul lui Bologa simți lămurit că se află în fața unui dușman. Îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un surâs nedumerit la ceilalți, așteptând acum de la ei salvarea din situația aceasta îngrozitoare. Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea să vorbească... murmură Apostol ușurat, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un coșmar; după două momente, mai adăugă, cu o privire îngrozită spre prizonierul care se uita
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dezvelindu-și fruntea. Eu ce vreau?... Nimic... adică mai nimic!... Întâi să te văd și apoi... să vorbim!... Mă așteptam însă, spun drept, la o primire mai... ― Iartă-mă, Alexandre, te rog! murmură Apostol îmblînzit brusc. Dacă ai ști câte chinuri îmi zdrențuiesc sufletul de când am venit acasă... ― Cine-i de vină, Apostole? întrebă notarul cu alt glas. Crezi că eu nu știu? Eu?... Crezi că se mișcă ceva aici fără știrea mea...? Dar tocmai de aceea trebuie să repari, Apostole
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
azi, mâine va fi rău... În clipa când Dumnezeu ar părăsi pe om, definitiv, fără speranță, lumea ar deveni o imensă mașină fără conducător, osândită să scârțâie infinit, fără rost, îngrozitor de fără rost... În asemenea lume viața ar fi un chin atât de cumplit, că nici o ființă simțitoare nu ar mai putea trăi!... Ar fi într-adevăr sfârșitul lumii... Gross îl privi cu dispreț, zâmbitor mai întîi, apoi cu mirare și în sfârșit izbucni adânc indignat: ― De mii de ani se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrut să mai spună ceva huzarului. Tocmai în fața spitalului își dădu seama că dorește să vadă neapărat pe Cervenko, ca și cum numai Cervenko ar fi în stare să-i dezvăluie taina liniștii adevărate și să-i dea un leac împotriva tuturor chinurilor sufletului. Spitalul improvizat în localul școalei avea două săli cu vreo treizeci de paturi. În cea dinspre uliță, într-un colț, zăcea căpitanul Cervenko. Un doctoraș cu obrajii pământii explică lui Bologa, înainte de a-l introduce, că Cervenko e de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am văzut pe Ilona și... m-am regăsit, mi-am regăsit iubirea... Altfel cum aș fi îndurat o noapte întreagă aici, singur?... Acuma mi-e sufletul liniștit... De ce să reîncep chinurile?... Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge, căci iubirea îmbărbătează deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu, viața și moartea. Iubirea cea mare e aici, în odăița aceasta... O respir în fiecare clipă... E în mine și în afară de mine, în tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tot: moartea... Îi venea să plângă mereu și nu putea. Se uită la ceas: patru după-amiază... "Și încă nu mi-au comunicat sentința... De ce nu vine pretorul?... Cel puțin să știu sinur... Adică de ce să știu?" Siguranța ar spori doar chinurile groazei. Mai bine așa. Orice întîrziere e un câștig, chiar de suferință. Apoi întîrzierea poate avea și motive bune. Adică de n-ar fi înțeles Curtea că e nevinovat? Ar fi fost poate mai bine să vorbească, să dovedească... Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înfipte în concret, în realitatea imediată, și nici un alt mediu nu l-ar fi putut schimba. Într-un asemenea om am început să cred, dar mă tem ca e deja prea tậrziu. Sufletul meu e obosit de atậta minciună și chin, de atậta perfidie și ignoranță, de plăceri efemere, dar mai ales de veșnice neplăceri. Lupta împotriva destinului, împotriva morții este dificilă, dar este măreață și Yon mă făcuse să înteleg într-o singură noapte tot ceea ce nu înțelesesem într-o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lui native, cu dorurile mele cele multe, la ce-aș mai trăi atunci? De aceea, îl caut mereu în noapte, îl caut prin ploaia de vise, ca să-mi ia din suferință. Zbuciumul meu e poate nefiresc, dar uneori el devine chin ceresc pentru că numai în privirile tale mă regăsesc pe mine, Yoane! Mi-ar fi plăcut să te chem tainic în nopțile mele pustii, pậnă cậnd moartea ne va despărți, pậnă cậnd iubirii i se va mai spune Iubire! Și totuși
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
oraș și sat, un prezent nemișcat, etern. Uneori viitorul îmi pare amorf, vidat de sens, iar trecutul îmi apare de cậte ori încerc să cercetez viitorul. Tu vii și pleci, iar eu aștept și iar aștept și așteptarea mea e chin lung, bolnăvicios, iar fericirea pentru mine nu există. De ce oare timpul e atật de rău cu noi ? De ce oare timpul așterne peste frumoasele noastre amintiri acea cenușă întunecată și ne face să fim mereu triști? Lovite de ascuțisul tăios al
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
are rost sămi mai dăruiesc inima vreunui bărbat, devenisem precum îngerii, lipsită de pasiuni efemere, de obsesia sexului... Mă gậndeam că, după moarte, toți oamenii devin îngeri în ceruri, și că Yon este acum iubit de unul dintre ei, dar chinurile lui, nopțile apăsate greu de durerea așteptării, mi se păreau inutile, zbateri tậrzii prin genunea marii treceri. De aceea, mi se părea foarte important ca noi, oamenii, să fim atật de apropiați unul de celălalt aici, pe pămậnt. Eram încă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dând din cap. Sandule, eu când văd ce scrie aici Într-o limbă de circulație internațională pe care nici nu o cunosc Înțeleg doar partea cu of, pe cuvântul meu. E de of și de dor, de jale și de chin... Oooof, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale... Gicu bate din palme. Lasă că poate câștigăm În seara asta eurovisionul la anu’ ne-am scos, ne batem pe burtă ca belferii și organizăm sindrofia cu Oprescu-n pol pozișăn
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
când văd ce scrie aici Într-o limbă de circulație internațională pe care nici nu o cunosc Înțeleg doar partea cu of, pe cuvântul meu. E de of și de dor, de jale și de chin... Oooof, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale... Gicu bate din palme. Lasă că poate câștigăm În seara asta eurovisionul la anu’ ne-am scos, ne batem pe burtă ca belferii și organizăm sindrofia cu Oprescu-n pol pozișăn. Adică-n cap de formație
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vrei să insinuezi că nu bei? Nu te-ai Îmbătat tu alaltăieri - Îl Împunge pe Gore cu degetul În piept de a trebuit să te susținem În drum spre bloc, noi fiind aproape la fel de beți? Îți dai seama la ce chinuri ne-ai supus? Nu ai strigat tu bau, bau, bau la baba de la trei, de-a dat hoașca ochii peste cap Și a poposit direct În curtea bisericii, era să dea popa cu pejoul peste ea?! Că Și-a luat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bozgorii și bâzâie pe la ue? Da` tot stat unitar rămânem, aci-mi place mie cel mai mult, de parlament mi se rupe, poa` să stea numa-ntr-o debara, ce, unidebaral nu merge??? 14.07.2011 Of, ce dor, ce chin, ce jale... Iar a venit fondu`, Sandule! O să plătim de-o să ne usture, luăm bani de la ăștia ca și cum nu ar trebui să-i mai dăm Înapoi, ne-am tâmpit de tot. Gore, dragă, mie Îmi place de tine, dar până la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Are momentele lui de grație. Mai merge o bere, Gore? Dacă pui și-un rom În ea, Gicule! Și-o muzichie mai veselă! Să uit de fondul monetar și de ținutul secuiesc... Din boxe răsună melodia of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale... Iar Gore se Întristează din nou: O să mergem cu căciulile În mâini pe la porțile europene, fraților! Hai să bem mai repede, până nu ne confiscă ăștia și berea din halbe! 23.07. 2010 Istoria dintre
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-ași
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O, nație iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voiu să te văd, iubito! nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soartă aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! {EminescuOpIV 66} FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și caut în ochi-ți cerești Și-n veci nu mă satur și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voiu să te văd, iubito! nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soartă aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! {EminescuOpIV 66} FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și caut în ochi-ți cerești Și-n veci nu mă satur și-n veci aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alăturea - Și sărutarea ta - oh, spune, spune Cu ce s-aseamăn dulcea-acea minune! {EminescuOpIV 68} De n-ai fi tu ce-ar folosi viața, Speranțele-i, și binele-i și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi - ce L-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceriu înnot, Prin ele trece melancolic luna - O gură dă-mi iubito - și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
LĂUTARULUI Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieți-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe fruntea ei coroană pune, mare, De diamante, umede, topite În strălucirea lor cea înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în ureche: - "Voiu îndulci tot chinul, tot amarul Cu care-n lume ei te-au adăpat - Căci te iubesc, sărmanul meu copil". Și Odin își deschise ochii albaștri Și mari, râzând cu ei - iar zeii Lin șoșoteau între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]