7,296 matches
-
știi tu? (Continuă să încălzească pasărea în palme.) HAMALUL (Plin de milă pentru pasăre și călător.): N-are zile, domnule. Dacă n-are zile, ce vreți să-i mai faceți? Mai bine i-ați rupe gâtul, să nu se mai chinuiască... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întristat și îngrețoșat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
face așa ceva... altfel ar dormi noaptea... în odăile lor... Suntem cu toții blestemați, suntem atât de răi și de blestemați! Își ascunde capul în palme, se chircește.) Dumnezeu e nedrept. Noi, toți, trebuia să fim călători prin ploaie... De aceea ne chinuim așa... De aceea...! Noi am ajuns prea târziu, ne-m născut cu o secundă prea târziu... Asta e... (Rămâne chircit.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Frământat de o idee.) N-am știut. N-am știut nimic. Dar poate că mai e timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nouă ne-a fost milă și am vrut să te trezim și Bruno te-a stropit cu apă și Grubi a încercat să-ți ridice pleoapa și să te facă să tușești ca să te scoli și să nu te mai chinui așa de urât. Și tu i-ai înjurat prin somn și ai urlat toată noaptea prin somn, ca un câine ai urlat și noi am stat lângă tine și ne era milă de tine și n-am știut cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
picioare ruine urâte ca niște dinți stricați, prin care mișună un popor flămând. Într-o curte ca de pușcărie stau trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și să țipe din nou, răsucindu-se cu mațele pe afară în proțapurile de oțel. Undeva se aude o sirenă și luminile roșii ale unui ceas electronic anunță ora exactă. Fă, dă-te mai încolo să-ți gâcesc de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
De câte ori mergeau băieții la bere și io nu, că io strângeam banu’, să iau Dacie! Fi-r-ar mă-sa a dracu’ cu Dacia lor cu tot! Mă doare-n pulă! Mă piș pe voi! Ptiu! Aoleu ce mă doare! De ce mă chinui așa, de ce? ’Mnezeii mă-sii! Ți-am dat și duminicile și zilele de lucru, și cu ce m-am ales? Ce mi-ai dat tu în schimb? Mă piș pe tine, Dumnezeu de căcat! Tu-vă muma voastră de americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
celălalt tărâm! Brusc avu aceeași senzație de zid și țevi de apă caldă din fundul cămării de pe hol, după ce în sfârșit o golise de tot. Adio, trecut blând al omenirii. Rochia are un fermoar lung la spate și ea se chinuie să-l închidă. Acum că s-a hotărât să plece, se grăbește: pe cât de nerăbdătoare aștepta întoarcerea iubitului, pe atât e de grăbită să dispară înainte să se întoarcă el. În sfârșit, izbutește. Repede își trage ciorapii, își pune pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Victoria. Dezleagă-mă de el pentru vecie. Dă-mi verigheta, zice părintele. Victoria și-o scoate ușor de pe inelarul subțiat. Alte femei, la vârsta ei, se îngrașă. Alți preoți, deși chemați, nu aleg. Să nu asuprești și să nu-ți chinuiești aproapele, murmură părintele, n-ai respectat porunca asta a vieții, Sofronie. Sparge-o, îi spune el Victoriei și-i întinde verigheta. Victoria o aruncă pe lespezile din naos și inelul se crapă în două. Acum te despart de bărbatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă ar fi fost un bebeluș. Vezi? i se adresă Noth toantei. Nu voia cu tot dinadinsul s-o chinuiască. Încerca s-o facă, în ciuda prostiei ei, o ființă omenească mai cizelată, mai utilă. — Vezi? repetă el cu seriozitate, cu solicitudine, rugător. Așa se umblă cu obiectele de preț. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE MICUȚA RESI NOTH... M-am dus în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o veste nemaipomenită, că îl va face tată! Urlase la ea până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca sigur. Așa impertinență, oricât te-ar chinui amorul și setea neostoită de pițiroanca ei (și ce margaretă, înfoiată, nesătulă și nestropită desfăcea profesoara!) nu se poate admite. El, tată?! Să recunoască copilul ei?! El, care crescuse ca vai de capul lui, tocmai pentru că nu fusese recunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i dea de înțeles că l-a furat sorbul acela din Baltă, care venea în Ghiolul Negru de la Lintițau și aranja evenimentele cu Chiru, despre care vorbea toată lumea, cu respect, mister și folclor. Îi era milă de ea, cum se chinuia că nu mai știa ce să creadă, cum se distrusese de dorul profesorașului. De milă o tot lălăia cu ea. Dar și mila are limitele ei. Nu-i poți spune chiar totul unei femei care-ți dă fagurele, doar, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dus-o și pe veterinară în deal, la cimitir“, gândea popa așteptând să se potolească toate și să-l cheme să-i arate filmulețul acela. Se plictise de așteptare. Dar nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la fredonare peste drum, la clubul popii! ...Acum, privindu-l pe insul din fața sa, care continua să horcăie și să se agite, popa Băncilă izbucni cu năduf: - Vezi că ți-am venit de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori cruce. Îngâna chiar și un imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai pomenesc de deturnarea fondurilor pentru învățământ sau sănătate și, mai ales, de jumulirea zilnică a fabricilor și combinatelor.“ Doctorul făcu o pauză. Nu atât de efect oratoric, cât de durere. Junghiul acela din umărul drept venise iar să-l chinuie. Gemu scrâșnit, încercând totuși să zâmbească, de parcă atunci îi mai venise o altă idee, aceea pe care tot o căuta să-i întărească afirmațiile. „Fiindcă sunt în sală și mulți tineri, după cum constat entuziast, le pot spune că, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bani, fără cheile agenției CEC și fără prospectul biroului de voiaj care organiza excursiile în Portugalia. Șocat de întâmplare, făcuse infarct în trenul care îl aducea dezorientat de nenoroc acasă. Omul de la ghișeu o văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe grozave. Inochenta îl privi în absentă și continuă: - Și cu socrii. Ei erau mai altfel, veneau din altă lume. Ei erau intimi cu alde Lahovari, Polizu, Capșa, Blarenberg. Nume de mare respect la istorie...Poate ați auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
manoperă, domnule. Chiar așa și este. Chirul i-a trimis. Are niște planuri... Ușa se deschise și doi bărbați scunzi, în costume negre, se proțăpiră în prag. O văzură pe femeia aceea și înaintară spre ea. Înălțată pe vârfuri, se chinuia să semneze formularul de anunț. Nu mai apucă. Unul dintre bărbați, cel înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, uns din belșug cu untură de rechin, apucă femeia de ceafă și o trase după el spre calorifer. Ea dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pupic și se aruncă în mașină. - Fierbe gazolina în ea, surâse femeia. Clocotește, ce mai. Vai de capul tău! Urmărise tot schimbul de semne dintre cei doi și aproape i se făcu milă de băiatul ei, chiar și așa cum o chinuia, că nu o lăsa să plece din casă. - Deșteaptă Gina asta, contină femeia. A știut că nu e momentul să se mai apropie. Doar dă târcoale, dar nu vine să asculte ce am să-i spun. Isteață și cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vrut să-l dezmeticească. - Știi tu toate astea câte le-am făcut cu morala aia de tremuram toată numai pentru tine? Mă trezeam noaptea și veneam la patul tău și te priveam și-mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii ăștia, nu destul îi lași pă securiștii ăștia de la partid să ne belească, cum le vine lor cheful, ce-are copiii ăștia nevinovați de trăiește și crește ca niște gândaci?“ Venea tac’tu și mă luam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce că mă ține-n casă să nu dau ochii cu ăia. Că... Hohoti. Mai trase o dușcă. - Dar acuma m-am lămurit. A venit Tomnea cu ăia, să dea ei cu foc și pucioasă peste toți care l-au chinuit de l-au alungat. Așa i-a ieșit și Andromandei. Să vezi ce-o să mai vedem noi! - Rozi, suspină Valentina, nu mai fi speriată, dragă. E-așa de frumoasă viața și tu.... Nici nu-ți dai seama ce sentiment am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia din ială. Milică l-a chemat urgent la Prefectură și mai întârzie. Telefonăm maestrului Pârțângău de la tine că... O găsi în dormitor, chircită lângă șifonierul cu ușile larg deschise. Goală, strângea la piept o pălărie crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu sunt albi, transparenți și serafimici? Îngerul dacă e să vină, oricum, n-are cum să vă avertizeze că, gata, e ceasul închiderii. El vă dă speranțe, e cu mesaje de încredere, nu de tristețe. Sunteți la depresie, poate vă chinuie și popa ăla cu cădelnițarea de care ziceați că-l aveți în gazdă pă etaj. Se transmit emoțiile de depresie. Mai molepsitoare ca gripa. A umplut tot orașul popa cu povestea lui. A ajuns lumea de vede din ăia peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vă dă actele?! Și Jambirică, de stă acolo la post, atunci de ce v-a luftat ai lui Brandaburlea, de-a încâlcit ițele. Nu de la ei stați acu la carantină? Chiosea gemu ușor, încercând să-și schimbe poziția. Începuse să-l chinuie un junghi în noadă. Se gândea ce să-i mai spună lui Vergilică, să priceapă că Tomnea plecase, atunci când plecase, cu sarcini precise. Nu știa nici el prea bine cum de se întâmplase asta. În orice caz fusese pe linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
demult, da tot am amânat, de pe o zi pe alta. Vezi la calendarul vostru ce sfânt cade în ziua de azi și spune-i când te rogi că asta-i pomana mea de sufletul lui de sfânt. Că i-a chinuit și p-ăștia până să-i facă sfânt, ca pe martirii noștri de i-a dat lupta cu comunismul care l-am dărâmat.“ Îl conduse pînă la ușă. La despărțire oftă: „De fapt, dacă stai să te gândești mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
leșinuri, mă duceam chiar și mai dormeam la ea în câte-o noapte, că se speria dacă bea singură și amândouă dacă eram împreună, mai făceam o cafea, mai o alună și trecea noaptea mai ușor și nu o mai chinuia singurătatea, că fiu-su venea acasă dimineața când plecam eu, povestea Rozica că aflase de la o ghicitoare la care mergea, eu nu am practicat gestul ăsta, chiar dacă m-a invitat și pă mine, la Andromanda îi zicea ghicitoarei, sora mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]