17,484 matches
-
totul e În regulă. Iubitule, vino cât poți de repede... număr deja minutele. În dimineața următoare, când se trezi și se uită pe fereastră, Manhattanul era acoperit cu un strat gros de zăpadă splendidă, imaculată; prima zăpadă de când plecase pe Coasta de Vest, cu o lună În urmă. Matthew o sună foarte devreme. — Bună dimineața... tocmai m-am cazat la Mandarin Oriental, am luat micul dejun cu mama și cu sora mea. Mă gândeam să ne vedem mai devreme, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că Algorii râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei care-i dăduseră viață. Ultimele case din sat rămăseseră în urmă. Găsit lătră de mulțumire văzând cum apare în susul coastei acoperișul olăriei, dudul negru, coama unui perete lateral al cuptorului. Cunoscătorii spun că a călători e foarte important pentru formarea spiritului, cu toate acestea nu e nevoie să fii o lumină a intelectului ca să pricepi că spiritele, oricât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de stații de transmisie-recepție care-și comunicau reciproc puterile și direcțiile fluidelor, umorile și tensiunile curenților. „Eu zic că au identificat zăcămintele de argint din Lumea Nouă, au provocat erupții, apoi, controlând Curentul Golfului, au făcut să curgă minereul pe coastele portugheze. Tomar era centrul de triaj, Pădurea Orientului era principalul grânar. Iată originea bogățiilor lor. Dar astea erau doar firimituri. Ei au Înțeles că, pentru a exploata din plin secretul lor, ar fi trebuit să aștepte o dezvoltare tehnologică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi fost, ceea ce nu era viață. Dar pe 10 iunie trebuie să se fi Întâmplat ceva care-l zguduise. Însemnările privitoare la asta sunt confuze, Încerc aici doar niște conjecturi. Deci Lorenza Îi ceruse s-o Însoțească cu mașina pe Coastă, unde trebuia să treacă pe la o prietenă să ia nu știu ce, un document, un act de notariat, o prostie ce putea fi expediată prin poștă. Belbo consimțise, străfulgerat de ideea de a petrece o duminică la mare cu ea. Ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
le Înșiruia fără ghilimele, ca și cum ar fi transcris pe viu pentru a nu lăsa să se piardă o serie de epifanii. Merseseră cu mașina până unde se putea, apoi continuaseră drumul pe acele cărări obișnuite În Liguria, de-a lungul coastei, pline de flori și inaccesibile, și găsiseră restaurantul. Dar, abia așezați, pe masa vecină cu a lor văzuseră un cartonaș care o rezerva pentru „dr. Agliè“. Ia te uită ce coincidență, trebuie să-și fi spus Belbo. O coincidență neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
celebrul editor Manuzio din Milano. Belbo căzuse În capcană și-i spusese că el era magna pars la Manuzio, acum doctorul voia ca el și Lorenza să rămână la cină, Lorenza se agita și-i dădea lovituri cu cotul În coaste lui Belbo, așa, acum o să ajungem În ziare, amanții diabolici, nu puteai să taci din gură? Soarele continua să ardă drept În creștet, În timp ce clopotul bătea de vecernie (suntem În Ultima Thule, comenta Belbo printre dinți, e soare timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
viața. Însă chiar luni după-amiază se Întâmplase să vină la birou Agliè, răspândind În jur miros de apă de colonie exotică, surâzător, ca să-i predea niște manuscrise ce trebuiau respinse și spunând că le citise În timpul unui splendid weekend pe Coastă. Belbo fusese cuprins din nou de ranchiună. Și hotărâse să-și bată joc de el și să-l facă să Întrezărească piatra magică, heliotropul. Așa Încât, cu aerul lui Buffalmacco al lui Boccaccio, Îi dăduse de Înțeles că de mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era de-ajuns un fulger, o privire Într-o scăpărare de lumină, ca să Înțeleg. Nu mă lăsam Înșelat. ...Motorul lui Froment: o structură verticală cu bază romboidală, care Închidea, ca un mulaj anatomic de ceară ce-și dă la vedere coastele artificiale, o serie de bobine și ce-or mai fi fost, baterii, distributoare, cum dracu’ le mai ziceau manualele de școală, acționate de o curea de transmisie care se cupla cu un pinion prin intermediul unei roți dințate... Oare la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca pe-o iluzie optică, o fluorescență a vreunuia dintre ecranele lui puse vraiște, dar era de-ajuns să mă mișc puțin din loc, că ecranele Își schimbau formatul, luna nu mai era, se dusese să se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune. Tesseract. Cub tetradimensional. Acum vedeam printr-o arcadă o lumină mișcătoare, chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele unei nervuri, așteptam să le văd reapărând În celălalt pătrățel, dar nu mai erau. Turnul avea o sută de ferestre, toate mobile, și fiecare dădea spre un segment diferit al spațiului-timp. Coastele lui nu marcau pliuri euclidiene, ci frângeau țesătura cosmică, rabatau catastrofe, răsfoiau pagini din lumi paralele. Cine spusese că turla asta de Notre-Dame-de-la-Brocante servea „à suspendre Paris au plafond de l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alături de mine, și la comandă suni pentru Drepți! Apoi, tot la comandă, pe loc repaus. E ușor, nu?“ Foarte ușor. Numai că Belbo nu mai sunase niciodată nici drepți, nici pe loc repaus. Ținea trompeta cu brațul drept Îndoit, pe lângă coaste, cu capătul ușor Îndreptat În jos, cum ții o carabină, și așteptase, cu capul sus, pântecul supt și pieptul În afară. Terzi tocmai rostea un discurs sec, cu fraze foarte scurte. Jacopo credea că pentru a emite sunetul trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stă În a nu fi, decât un moment, care-i și ultimul. După el, Alții o iau de la capăt. Iar odată cu acești alții, diabolicii, tot căutând abisuri unde s-ar ascunde secretul care e Însăși nebunia lor. De-a lungul coastelor muntelui Bricco se Întind, rânduri-rânduri, podgoriile. Le știu, am mai văzut unele la fel altădată. Nici o Doctrină a Numerelor n-a putut spune vreodată dacă cresc În urcuș sau În coborâș. Pe mijlocul rândurilor, dar trebuie să umbli pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
voce tare. Copilăria iese la iveală. E bine. Maggie zîmbește. — EVZTLUCRȚICRZVZT! Wakefield așteaptă ca zgomotul să se potolească de la sine. Acum au Încredere În el. Cred că știu cu ce se mănîncă chestia asta. Unii dintre tipii ăștia vin de pe Coasta de Vest: și-au Împărtășit sentimentele, s-au ținut de mîini, au stat În saună Împreună, au făcut terapie prin artă, au urlat la lună În stațiuni scumpe. În copilăria lor există focuri de tabără și cîntări În cor. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu toiagul ăla și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu toiagul ăla și și-a făcut un fluier dintr-un oscior de la picior, o pălărie din coarne, o cămeșă din blană și o custură dintr-o coastă. Într-o noapte a cîntat din fluier pînă cînd a adormit cu coarnele pe cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
campusului Companiei, Sherrill Îi trece pe lista de intrări și se Înghesuie cu toții Într-un microbuz al Companiei pictat În culori vesele. Acesta trage În fața unei case care arată ca una din operele lui Frank Lloyd Wright, construită pe o coastă Înzăpezită. — Fără aparate foto, Îi previne Neva. Totul e Încă În stadiul de experiment. Wakefield ridică din umeri. Niciodată nu l-au pasionat aparatele foto. Carnetele lui de notițe, Însă, sînt Înfiorător de precise, de cele mai multe ori. Sherrill ezită un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe tatăl tău, Susan. Este un caz grav de ceea ce eu numesc PMS etnic. Cred că sună mai bine decît "poftă de sînge". Un lift special Îi duce la postul de observație de sub arcele butante ale clădirii. Wakefield stă sub coasta unui astfel de arc și Își ține răsuflarea. În jurul lor, zgîrie-norii orașului, ca o rasă de uriași, se Îndoaie sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea semenilor. Din arcul sub care stă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai ales vizuale: cerul nopții În New Mexico, o imensitate luminată de stele care l-a amețit; o rupere de nori la marginea Denverului, transformînd șoseaua Într-un rîu Învolburat care a luat pe sus mașinile mai mici, aruncîndu-le pe coastele muntelui, dar care nici n-a clintit-o pe OhMy; o gigantică pălărie de cowboy deasupra unei stații de benzină din Texas de unde și-a luat jerky și bere; o lumină care Înmuia totul În jur, În deșert, În zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
directă propunere pe care a auzit-o Wakefield vreodată. Și cea mai completă biografie care poate fi rezumată În cîteva cuvinte. Cu siguranță, Sandina este un membru muncitor al clasei leneșe. După degustare, urmează BMW-ul Sandinei În jos pe coastă, către oraș. Parchează În fața unei băcănii. — Am nevoie de cîteva chestii, Îi explică ea și Wakefield o urmează Înăuntru. Magazinul nu este ce se aștepta; sînt acolo saci de cafea columbiană și costaricană, cutii de lemn cu amarantus peruvian, cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din ce În ce mai tare. — Distracția europeană nu este niciodată suficient de aproape de capitulare continuă ea, În timp ce-i mîngîie delicat Învîrtoșeala. Este un soi de pauză disperată Între războaie, o scutire de la inevitabilul dat al sorții. Deci așa arată distracția americană, În stilul Coastei de Vest. Zace Într-un rîu de senzualitate, trupul Îi e ca o lăută sau o vioară, iar bule de șampanie se joacă pe deasupra capului său, desprins parcă din desene animate. MÎna Sandinei mîngîie, alintă, iar mîinile sale se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
balconului magnific ce dă spre golf. O navă de pescuit japoneză plutește leneș pe Întinderea albastră; cer și mare sînt mîngîiate de soarele care răsare; un vîrf de munte acoperit de nea seamănă cu Muntele Fuji. Păduri dese urcă pe coaste pînă la linia zăpezilor. Ici-colo, fuioare de fum plutesc, ca niște semne de Întrebare, deasupra copacilor. La un alt balcon, un bărbat pîntecos cu un șort albastru cu ancore roșii se luptă cu o lansetă. Soția lui, la fel de rotundă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
problemă reală, se prea poate să Îți pierzi uzul rațiunii din cauza patriei natale, dar aici, În țara comerțului liber, a globalizării, a virtualității, care-i rostul? Dar este plătit să asculte, așa că-și mușcă limba. Redbone Își plimbă degetele de-alungul Coastei de Vest. — Ce vezi? — Coasta de Vest, Oceanul Pacific? — Asta este ce vezi tu și amicii tăi, căcăcioși liberali și globaliști. Ce crezi că au văzut japonezii În Al Doilea Război Mondial? — America de Nord, Încearcă Wakefield — Corect, prietene. Statele Unite. Los Angeles, San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să Îți pierzi uzul rațiunii din cauza patriei natale, dar aici, În țara comerțului liber, a globalizării, a virtualității, care-i rostul? Dar este plătit să asculte, așa că-și mușcă limba. Redbone Își plimbă degetele de-alungul Coastei de Vest. — Ce vezi? — Coasta de Vest, Oceanul Pacific? — Asta este ce vezi tu și amicii tăi, căcăcioși liberali și globaliști. Ce crezi că au văzut japonezii În Al Doilea Război Mondial? — America de Nord, Încearcă Wakefield — Corect, prietene. Statele Unite. Los Angeles, San Francisco, Portland, Seattle, toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
globaliști. Ce crezi că au văzut japonezii În Al Doilea Război Mondial? — America de Nord, Încearcă Wakefield — Corect, prietene. Statele Unite. Los Angeles, San Francisco, Portland, Seattle, toate cele dintre ele. Amicul tău, cum Îl cheamă, ăla cu imperiul În ciberspațiu, nu vede coasta asta. Ei, ia ghicește ce văd eu? Nu așteaptă răspuns. Eu văd o frontieră amenințată. Eu văd cum ne văd ei. O oaie mare și grasă, fără cîine lîngă ea, fără cioban. Și eu văd Pacificul, dar e oceanul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei. O oaie mare și grasă, fără cîine lîngă ea, fără cioban. Și eu văd Pacificul, dar e oceanul nostru, nu al lor. Pierdem asta În favoarea unui concept idiot de lume fără granițe și ajungem hrană pentru pești. Redbone arată Coasta de Est și frontiera mexicană: — Tot ce este Înlăuntrul acestor linii este Patria Americană. În afară sînt rechini și lupi care se strîng În haită să ucidă. SÎntem grași, sîntem adormiți, sîntem niște miei. Știi cum ne văd ei? Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]