9,252 matches
-
amețiseră. Se trezise moale, anihilată. Ar fi dormit săptămâni în șir, într-un pat mare, curat, într-o cameră largă, liniștită. Să nu se trezească decât după lungi intervale, într-o baie caldă, parfumată, cum fusese cea de după-amiază. Băuturi colorate, răcoritoare... Ușa se întredeschise, încet, încet. Mai erau totuși două minute. Venea cumva mai devreme ? Până acolo ajunsese, venea mai devreme ? Nu, un prăpădit, pășind șovăielnic, umil, în vârful picioarelor. Un slujbaș de la administrație. Venise încărcat de cutii de mărimi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ani prin Germania romantică. Posibil să nu aveți, însă, nevoie să ajungeți până acolo. — Personal, aș prefera grafica. Deși alb-negrul v-ar putea obosi, la un moment dat, ca o asceză prelungită. Pete de culoare, chiar și de creion colorat, ar fi, însă, admise și în desene. Desene în creion, în cărbune. În cretă, în peniță, cu pensula, oricum. Veți simți cu timpul nevoia picturii, în culori de apă sau ulei ? Aveți deplină libertate. V-am adus nu numai toate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la biroul său, schițează un semn scurt în aer, salut, spre vecin, fără a-l privi. Se așază, deschide sertarele, se înalță un dosar de hârtii și planșe, apar creioane colorate, manualul ingineresc. Dezbracă haina bej, cu fine carouri brune, s-a aplecat asupra foilor, muncește. Pe toate birourile : rigle de calcul, baghete, cifre, schițe, planșe. Paginile ziarului sportiv : comentariul rezultatelor. În fund, vocaliza impertinentă a tranzistorului. A.P. n-ar vrea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță blondă al casieriței. Își lunecă palma mică sub a sa. Cinefilul trece, ezitant, pragul sălii. O magazie înaltă, aproape goală, vreo zece spectatori. Abia are timp să se așeze, lumina se stinge. Spectatorii se ridică, plictisiți. Film
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
crede favorizat de această absență. Aude, alături, foșnetul mâinilor lui Lucian, care își desface pachetul de mâncare. Aliniază, încă o dată, teancul de profile, secțiunile, detaliile, schemele și tabelul. Un vraf de foi de calc și coli de hârtie milimetrică, desene colorate, note explicative, titluri și subtitluri. Spune-mi, ești supărat pe mine ? Vornicu îl privește. Încearcă să zâmbească, iese ceva trist, neputincios, derută și inadecvare. Surâsul unei jumătăți de gură, pe jumătate de obraz înroșit. Buzele încălecate, sucite. Nu, deloc. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îl cercetează pro vocator, imprudent. Lucian e cocoșat peste hârtii, cu rigla de calcul în mână. Gesturi puține, scurte. Răspunde rar și concis întrebărilor la telefon, în scurte convorbiri plictisite. Gongul îl prinde strângându-și hârtiile, planurile. Adună, grăbit, creioane colorate, rigla de calcul, se ridică în picioare. Peste chipul ermetic, pulberea oboselii ridează obrazul japonez. Aleargă, nerăbdător, spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
într-un troilebuz gol, decis să-și reia, încă în această duminică, vizitele de altădată la grădina zoologică, în care regăsise indiferența liniștitoare a simplității, înțelepciunea instinctelor, foamea, împerecherea urgentă, supunerea la marile cicluri, comunicarea imediată, cosmică. Își aminti solemnitatea colorată a păunilor lângă suferința unei perechi de elefanți care încerca, în zadarnice chinuri, să se împreuneze, foamea urșilor hrăniți cu saci de pâine, maimuța mută și buboasă. Grădina părea pustie. — A, n-ați mai fost de mult... Numai un bilet
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îndoit spre colțul mesei. Între degetele lungi, cu unghii retezate, rotește un creion galben, din care iese tija subțire, ascuțită a grafitului. Închide ochii, din nou îi deschide, privind furiș, parcă pentru a compara imaginile. Pielea obrazului era cândva proaspătă, colorată. Elasticitatea îngăduia mobilitatea liniilor, dar și o bruscă fixitate, de mare efect. Fruntea netedă, obrajii de mătase. Buzele palpitând continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o apuci, un contur fără contur, aproape rotund și deloc rotund, lunecos ; imposibil de prins. O zi bună de împărțit premii, fotografii, bilete de amor, cravate, invitații la concert sau meci sau hipodrom, diplome, cecuri, suvenire, coronițe, lenjerie proaspătă, creioane colorate, semințe, lozuri, papagali, rețete de musaca și gogoși, tichete de tren și de vapor, hanorace, discuri, decorații, ceasuri cu cuc și cucuvea, papuci, cărți de joc, brelocuri, repartiții, ventilatoare, biciclete, trotinete, piuneze, ochelari de soare și iar cecuri și diplome
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în portbagajul mașinii: - Da’ țolicul nu-l pui?, am avut revelația anilor de studenție și am rămas stupefiată de ușurința cu care el catalogase acel obiect drept “țolic”, într-adevăr acesta fiind un preș vechi țesut de bunica din codele colorate, singurul pe care eu îl luasem cu mine de la “dezbaterea moștenirii”, în vederea unei eventuale pene de cauciuc la mașină. Periculos de inteligenți, unii dintre arabii care studiau în Romậnia, veniseră pe vremea “tovarășului” cu misiuni precise. Alții colaborau intens cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-l ducem la vecinu’, să-i cânte Copilu’ Minune... 13.06.2009 Nati Meir și Monica Columbeanu După femei și după tramvaie să nu alergi niciodată, Gore! Sandu Șpriț Îndreaptă dopul abia extras către chipul celui interpelat, apoi privește afișul colorat care stă pe masă. Au pus paharele și scumiera peste el, iar Nati Meir are În loc de cap sticla de Tămâioasă. Alături de el, zâmbind precum o Mona Lisă Second Hand, Monica Columbeanu. Literele mari le joacă pe sub ochi celor trei cheflii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din Iadul pavat cu intenții bune... Sandu Șpriț nu se lasă cu una cu două: Eu zic așa! Și zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor și un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afișe colorate, nu-i ridici mingi la fileu. Stai potolit și Îndemni electoratul să voteze după cum Îl taie capul. Nu vrea cu Mirciulică, atunci să voteze cu Trăienel și cu gașca. Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
meu! Bă, da’ ce femei erau alea... Doamne, dă-mi visu-napoi și pe urmă pot să citesc toată cartea lu’ antoan! 16.04.2010 Pe diverse teme Viață de artist, noaptea vesel, ziua trist! Soarele se tolănește leneș peste umbreluțele colorate care populează terasa, iar mesenii afișează expresii optimiste. Se apropie vara cu pași repezi Și totul pare privit dintr-o altă perspectivă, mult Îmbunătățită. Păi, da, Sandule, că noaptea e cu dansuri Și cu beuturi, dar ziua vine cu dureri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria - ți conștiință. Nostalgia - această formă retro de evadare. În materie de imagine, suntem extremiști. Ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații ridicole decât de nebuni. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate.. Pe săraci, nu ghioceii îi anunță că a sosit primăvara, ci urzicile. Inima este la cheremul sentimentelor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria-ți conștiință. Nostalgia această formă retro de evadare. În materie de imagine suntem extremiști, ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații radicale decât de nebuni. Principala misiune a hranei e să ajungă pentru toți. Are și valoarea pudoarea ei : se lasă greu descifrată. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poeta, scriitoarea, Care mă semnez pe o coală albă Din vise înșirate-n iarbă. Semnez pe o rază de soare, Uitată într-o lume care moare, Iar norii sunt grăbiți să mă primească Pe mine, scumpa împărăteasă. Semnez, semnez cărți colorate, Înghesuite în bibliotecă, Un gând mă alungă și mă bate Să mai rămân aici o clipă. PIERDEREA Am pierdut și ochii mei frumoși, Căci de atâta durere au preferat să rămână la tine, Și brațele mele gingașe te țin strâns
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
colonelul îi zări prin ușa larg deschisă și exclamă, - Ia te uită profesore, te-ai îndrăgostit! Iar voi terminați cu prostiile și nu mai pierdeți timpul! Coșul din WC, la început cu două prezervative folosite s-a umplut cu altele colorate, cu crampoane... arome sau gusturi coloniale, exotice și fluturași zburători. Când fetele au plecat acasă cea cu ochi adânci a aruncat fără ezitare bilețelul cu litere și cifre buchisite la coș intuind o concluzie ratată. Profesorul o înșelase și cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și trăiește după capul ei. Parcă ar vrea să experimenteze tot ce i-a fost interzis, ca un copil căruia îi spui să nu bage obiecte în gură și îl găsești cu gura plină de lame, șurubelnițe, scaieți și creioane colorate și chimice cu care în prealabil s-a vopsit cu ele pe toată fața. Așa și Monica. Ți-am spus că era o fată directă, poate cea mai directă din câte am cunoscut. Atunci la Poiană, nu a fost nevoie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în fața mea nu era nevoie de justificări, Patrik era, la rândul lui, un escroc care tocmai îl bobina pe unul pe care-l înțepase. Am aflat la plecare cum. Din toată grămada rămăseseră doar pantofi desperecheați, sau rupți de la căutările coloraților. Știi cum arată găina care scormonește în băligar? Așa arătau și ăștia care căutau câte un pantof desperecheat în maldărul din țarc. Acum mai erau doar câțiva nemulțumiți, întorși din sat cu câte un pantof desperecheat în mână. Nu-mi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
seama că nu pot să mă duc în pantaloni scurți la întîlnirea de mâine. Băteam ca nebunul în ușa lui Patrik, deși era ora 2 noaptea. Când mi-a deschis ușa, pe lângă picioarele lui de cocostârc a țâșnit un puști colorat. Nu avea nici 12 ani. Apucasem să-i spun că nu am costum sau măcar pantaloni lungi când mi-a căzut cerul în cap. A început să-mi tremure bărbia. Omul care ne ajuta era pedofil. Nu se potrivea cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna târziu, la venirea înghețului, m-am încălțat cu opinci noi și obiele colorate. Îmbrăcat cu hăinuțe groase din pănură țesută în casă, cu căciulă de miel și cu picioarele încotoșmănite în obiele călduroase și opinci, luptam voinicește cu troienele în drumul până la școală. Îmi plăcea ca, împreună cu ceilalți copii, să mă zbengui prin
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Tonola. 19 Alegeam în voiajele noastre de nuntă ale unei nuntiri imposibile trasee marginale și ciudate, străduțe care azi nu mai există (așa cum nu mai există în mintea mea înrăită loc pentru dragoste), cu case roz, cu marchize de geam colorat, cu leandri înfloriți, cu curți, cu pisicuțe răsucindu-se-n iarbă. Ne opream să zgândărim păianjenii grași, atârnând între trandafiri, ne încîlceam prin fundături uitate de Dumnezeu, cu construcții spectrale, cu gorgone sprijinind ferestre oarbe, cu lei de piatră și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de pe linia lui 89, ștrandurile, Editura Cartea Românească și monstruoasele culoare înghețate ale Casei Scânteii, un București intelectual, sofisticat și răsucit ca un profiterol într-o cupă de argint. Refulasem Triunghiul originar și rețeaua de alunițe emoționale, căci acum, aerisit, colorat, în straturi de cuarț suprapuse, organizat în două emisfere despărțite de corpul calos al Dâmboviței, aveam în sfârșit un București al meu, un oraș personal, pe măsura mea, în al cărui centru nu mai erau nici mama, nici amanta, ci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oglinjoară cât palma; clopoțelul aurit pe care l-am scăpat într-o baltă și nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate. M-am sucit și m-am răsucit pe străduțe labirintice, am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
melodia "Nu mai fi rea, Sanda", despre un puști ce visează să devină arhitect, și construiam și noi castele și cetăți din jocul "Arco". Era o cutie de placaj în care, când glisai capacul, găseai, frumos așezate, bucățele de lemn colorat: trei conuri albastre, un con roșu, două punți, două coloane strunjite și o mulțime de paralelipipeduri albe, roșii și verzi. Sora mea făcea din ele frumoase locuințe simetrice, încununate de țuguiuri. Eu i le dărâmam, ca s-o văd cum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]