5,016 matches
-
după urma ei. În sfârșit, se pare că existența unei inegalități mai mari în unele societăți poate fi explicată în modul cel mai simplu prin nevoia de motivație. Acesta pare să fie adevărul pentru gradul ridicat al inegalității din SUA. Controversa dintre viziunea funcționalistă despre stratificare și cea a teoriei conflictului este la modă de decenii. Pentru a ajuta la depășirea acestei stări de lucruri, sociologul american Gerhard Lenski (1966) a propus o sinteză a celor două perspective. Lenski începe prin
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mult, asistăm la trecerea unor țări spre ceea ce se numește societate postindustrială. Societatea postin-dustrială este o societate dominată de producția bazată pe tehnologia înaltă și care alocă resurse mai mari pentru asigurarea serviciilor decât pentru producția industrială. Există o considerabilă controversă asupra acestor procese și cercetătorii din științele sociale sunt în dezacord chiar cu denumirile respective. Dar înainte de a explora aceste controverse, să rezumăm schimbările care s-au produs în ultimi 200 la 300 de ani. Potrivit istoriei economiei, revoluția industrială
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pe tehnologia înaltă și care alocă resurse mai mari pentru asigurarea serviciilor decât pentru producția industrială. Există o considerabilă controversă asupra acestor procese și cercetătorii din științele sociale sunt în dezacord chiar cu denumirile respective. Dar înainte de a explora aceste controverse, să rezumăm schimbările care s-au produs în ultimi 200 la 300 de ani. Potrivit istoriei economiei, revoluția industrială include câteva trăsături esențiale: * răspândirea aplicării științei moderne la procesele de producție caracteristice economiei de piață; * specializarea activității economice direct către
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub, 2000, pp. 177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor", se preface în criticism, găsindu-și "prelungirea ei "hipercritică"" în figurile dominante ale lui C.C. Giurescu și P.P. Panaitescu (Zub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial. Religia reprezintă pentru femeia Bisericii un fel de lux privat pe care și-l permite, un element care nu-i stârnea controverse, dar care nici nu spunea prea multe despre divinitate.501 Copilul este atras de frumusețea cântecului, dorește să îl învețe, deși nu îl înțelege. La fel ni se înfățișează și stareța: ignorantă în ceea ce privește esența, substanța religiei căreia i-a aderat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dezinvolți, viața unei sfinte, urmărind, cu siguranță, o finalitate moralizatoare. În afara povestirii spuse, cea de-a doua maică nu se evidențiază concret, rămâne doar un glas lipsit de o personalitate bine definită. Femeile în opera lui Geoffrey Chaucer reprezintă adevărate „controverse, pietre de încercare pentru personajele masculine și pentru cititorii care încearcă să le 502 Michael Calabrese, Performing the Prioress: "conscience" and responsibility in studies of Chaucer's Prioress's Tale, în „Texas Studies in Literature and Language”, spring 2002, vol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și fără limite independența. Donna demonicata este malefică doar prin nesupunere, prin dorința de a sparge rigidele bariere instaurate între genuri, de a dobândi un loc distinct alături de partenerul ei de viața. De aceea înspăimântă și uimește, intrigă și stârnește controverse. Nu are nicio urmă de regret, de pietate falsă, este sinceră și dezinvoltă, voluntară și inteligentă, iar „monstruozitatea” libertății afișate și a conceptelor de viață propovăduite tinde către firesc, către normal, către individualizarea feminină atât de dorită. 870 Georges Duby
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
situații asemănătoare, și diversele „instrumente” muzicale, de care se servesc cîntăreții: fluier, ceteruică (cînd te-aud); Buciumul (sună cu jale); Din cobuz de os... și atîtea altele. Alte lecturi semnalate de autorul cărții pot constitui motive de discuție și de controversă. Pe temeiul acestora s-ar putea scrie o nouă carte. De acum înainte, nici un editor al poeziei lui Eminescu nu va putea trece peste observațiile din cartea lui N. Georgescu. Este cazul să spunem, în final, că după cercetări de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
11 Ca persoane profund îmbibate de cultura clasică, așa cum era ea receptată în tradiția vieneză, se interesau de tot ce era nou în literatură, muzică, arte frumoase, arhitectură, în disciplinele umaniste și în dezbaterile de idei. Nu le puteau scăpa controversele iscate de acea critică a culturii întreprinsă de Karl Kraus în revista lui Die Fackel, de cartea lui Otto Weininger Sex și caracter, de psihanaliza lui Sigmund Freud, ca și de ecourile creației lui Robert Musil, Hugo von Hofmannsthal, Rainer
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de fapt, lipsită de sens și constă doar din episoade care sunt de prisosă Fiți fericit dacă nu înțelegeți ceea ce scriu aici.“51 Sunt indicii ale celei mai profunde depresii. Într-o lucrare publicată în 1973, care a stârnit numeroase controverse și proteste, filozoful american William W. Bartley vede în starea sufletească sumbră a lui Wittgenstein din această perioadă în primul rând expresia sentimentului de vinovăție și dezgust față de sine pe care el l-ar fi resimțit după ce ar fi frecventat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tot ceea ce poate fi gândit este făcută „dinăuntru“. Concluzia lui McGuiness este că „ontologia lui Wittgenstein ia naștere într un mod particular din prezentarea pe care o dă el simbolismului“34. Întrebarea „Ce este ontologia Tractatus-ului?“ se află în centrul controverselor dintre interpreții lucrării. Ea reprezintă terenul confruntării dintre o interpretare realistă și una antirealistă. Ambele interpretări au fost susținute cu argumente plauzibile. Amândouă se confruntă, totodată, cu dificultăți greu de depășit. Examinarea lor arată cât de dificil este să se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
situații dintre cele mai familiare. Rezultatele la care ajungem printr-o asemenea muncă vor putea fi cu greu contestate. Pentru cel care practică filozofia în acest fel nu există „teze filozofice“, adică „descoperiri“, idei noi care pot suscita discuții și controverse. „Dacă gramatica este făcută clară, înaintându-se în pași foarte mici, demers în care fiecare pas este cu totul de la sine înțeles, nu poate lua naștere în genere nici o discuție. Disputa ia naștere întotdeauna deoarece se sare peste anumiți pași
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în genere nici o discuție. Disputa ia naștere întotdeauna deoarece se sare peste anumiți pași sau aceștia nu sunt exprimați în mod clar, astfel încât ia naștere impresia că ceea ce s-a formulat este doar o afirmație, care poate deveni obiect de controversă. Am scris odată că singura metodă corectă a filozofiei ar consta în a nu spune nimic și a-l lăsa pe celălalt să afirme ceva. Acesta este punctul de vedere pe care mă situez acum. Ceea ce celălalt nu poate este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care o dăm banilor, atunci întrebări de tipul „Ce este propoziția?“, „Ce este timpul?“, „Ce este binele?“, întrebările care abundă în cărțile de filozofie, vor înceta să fie pentru noi întrebări importante. Odată cu aceasta, toate acele confuzii, dileme, încurcături și controverse pe care le provoacă încercările persistente ale filozofilor de a găsi răspunsul presupus corect la asemenea întrebări vor dispărea. Căci în viața curentă, în activitățile obișnuite ale oamenilor, folosirea cuvintelor este clară. Nu există motive pentru a pune întrebări de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția cunoașterii noastre despre fapte, nici reguli general acceptate ale folosirii expresiilor nu ne pot oferi indicații. O soluție propriu-zisă nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Multe însemnări ale lui Wittgenstein, începând cu cele care au fost publicate sub titlurile Gramatică filozofică, Caietul albastru, Caietul brun și continuând cu Cercetările filozofice, sugerează că acele încurcături și înfundături ale gândirii care pot fi identificate în dezbaterile și controversele filozofilor sunt cauzate de incapacitatea acestora de a lua în considerare și de a examina alternative față de un anumit mod de a privi spre o problemă, de a ține seama de marea varietate a situațiilor în care sunt folosite acele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se cer aranjate sistematic prin teze și argumente clar formulate în sprijinul lor.“58 O expresie instructivă a acestei tentații poate fi socotită o bine-cunoscută carte a lui Saul Kripke, care a stârnit și continuă să stârnească multe discuții și controverse.59 Spre deosebire de Hintikka, Kripke este pe deplin conștient că relația dintre propria lui interpretare filozofică și acele paragrafe din Cercetări care au inspirat-o nu este ușor de caracterizat într-un mod care să nu lase loc pentru interpretări nedorite
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
umane, al instaurării unei ordini sociale inspirate de idealurile libertății și dreptății, de dezvoltarea și afirmarea gândirii raționale. Expresia cea mai înaltă a gândirii raționale o reprezenta, pentru el, spiritul care animă cercetarea științifică și, în genere, acele discuții și controverse în care nu contează decât probele și argumentele. Într-o formulare negativă, perspectiva raționalistului era pentru Russell cea care refuză să admită că înclinații, dorințe și gusturi proprii nu numai unor indivizi, ci chiar unor comunități cuprinzătoare ar oferi cheia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
În Galeria Umberto, spectacolul e și mai uimitor. Aici, grupuri de bărbați se adună să discute afaceri și politică și s-ar părea să schimbe între ei gesturi. Conversația este întotdeauna entuziastă, iar gestica animată. Pe măsură ce punctele de vedere și controversele zboară care încotro, mâinile se rotesc și împung aerul, lăsând tot felul de semne criptice în toate direcțiile. Pentru un străin, scena arată ca un balet cu o coregrafie specială a mâinilor sau ca o adunare a dirijorilor făcând repetiție
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nimic mai de folos pentru suflet decît amintirea faptului că ești o gînganie neînsemnată În timp și spațiu, a cărei forță stă doar În Înțelegerea acestei lipse de importanță”. Viața ne pune, Într-adevăr, În fața unor tipologii interesante: unii duc controversele doar din trufie, alții pentru a Înțelege tot mai bine un lucru; unii se Împotrivesc prin violență, alții prin iubire; unii se roagă În public, alții În singurătate; unii Își trăiesc viața pur și simplu, alți se pregătesc continuu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru prinț, care ar fi avut toate motivele să se teamă de furia poporului, scrisoarea nu a fost făcută publică decât la câțiva ani după ce Iacob a părăsit Scoția. Atunci abia a fost tipărită de către cardinalul de Bellarmine, pe fondul controversei privind jurământul de credință, iar autenticitatea ei nu a fost niciodată negată de către autorul regal.“ Astfel, prin intermediul lucrărilor apocrife putem înțelege de ce regele adoptase o atitudine permisivă față de crypto catolici. Probabil există multe voci care ar judeca și acuza decizia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu erau de acord cu înscăunarea sa, a circulat o glumă „Rex fuit Elizabeth: nunc est regina Jacobus “. (Elisabeta a fost rege; acuma Iacob este regină, n.n) într-adevăr, această parte întunecată a vieții regelui Iacob a stârnit multe controverse în rândurile istoricilor, biografilor și literaților. La vârsta de treisprezece ani, tânărul rege l-a cunoscut pe vărul său de gradul doi, Esme Stuart d' Aubigny. Chiar dacă nobilul francez avea treizeci și șapte de ani, era căsătorit și era tatăl
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sale. Fiind o zi rece de iarna, regele a cerut haine groase, pentru ca posibilele frisoane, cauzate de temperaturile scăzute, să nu fie interpretate ca un acces de frică sau slăbiciune. Călăul a purtat o mască, acest gest dând naștere unor controverse privind identitatea sa, dat pentru că Richard Brandon, gâdele Londrei, a refuzat cu înverșunare să ducă la îndeplinire această sarcină. În anul 1813 a avut loc exhumarea regelui Carol și s-a ajuns la concluzia că execuția a fost efectuată de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bucurau și scrisorile apocrife galante, care povesteau mai ales comploturile de alcov. Cele mai cunoscute scrisori au fost cuprinse în doua volume. În primul, intitulat Les Lettres Sinceres d`un gentilhomme francois, sunt descrise aceste scrisori apocrife ca fiind o controversă politico-religioasă. Autorul adaugă că domnul care a scris aceste scrisori nu este dezamăgit de faptul că ele au văzut lumina tiparului, ci doar trist pentru că, în zelul lor de a le publica, prietenii săi nu i-au mai acordat timpul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ideologice. De exemplu, manualele de istorie redactate În timpul regimului comunist au falsificat multe evenimente din istoria națională, prezentându-le deformat, În funcție de imperativele propagandistice ale regimului. După 1989, când a apărut posibilitatea unor manuale alternative, acestea au generat ample dezbateri și controverse În presa românească. 10. Eseul Este un „studiu de proporții restrânse asupra unor teme filosofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema” (DEX). Eseul se caracterizează printr-un grad ridicat de originalitate, prin lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]