5,380 matches
-
un cancer, până când în cele din urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest om de afaceri atât de șters - poate chiar spre propria lui ruină și spre nenorocirea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest om de afaceri atât de șters - poate chiar spre propria lui ruină și spre nenorocirea celor care depindeau de el. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o născocire a nevoii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Câteva zile am colindat Bucureștiul în lung și-n lat în căutarea unei camere. Nu era vorba de o cameră obișnuită (îmi repugna așa ceva), ci de un cuib cald, intim, în care faptul iubirii să afle condiții cât xnai optime. Am găsit-o pe strada Triumfului, cu trudă puțină și noroc mult. Era o odăiță așa cum dorisem, cu mobilă nouă, scoarțe, tablouri și, mai ales, perdele care făceau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pleacă în provincie chemat de o telegramă apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns într-o mașină de piață. După ceasuri grele de așteptare, în sfârșit a apărut grăbită, deschise poarta și se făcu nevăzută în casă. Bărbatul năvăli în cuibul îndrăgostiților și cinci gloanțe de revolver curmară viața rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam) osândea cu înverșunare pe soția infidelă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de acolo nu-i dăduseră de hac. L-am așteptat la gară. M-a strâns în brațe și mi-a vorbit atât de prietenos ca și când n-am fi fost niciodată certați. M-a mișcat gestul lui. L-am condus la cuibul nostru unde ne aștepta Mihaela cu masa pusă. Tata era un fel de arbitru al eleganței, aș zice un Petronius contemporan, scrupulos în arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la Iași. E locotenent într-un regiment de acolo. Casa e de vânzare. Da? De vînzare? Cine s-ar fi așteptat la așa ceva? Ar trebui s-o luăm noi. Asta le-ar întrece pe toate: casa lui Coleșiu, proprietatea noastră. Cuibul acela unde ne-au rămas atâtea amintiri scumpe. De ce nu? Sîntem cumpărătorii cei mai îndrituiți. O parte din noi sălășluiește încă acolo... Mă rog ― cât costă? Moștenitorul pretindea 700.000, bani peșin. Hm, cam scump. Face, firește, dar să lase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după câteva zile de tratative ajunse la înțelegere. Moștenitorul căruia îi crăpa buza după bani, reteză din preț și ne vându casa cu o jumătate de milion, așa cum voia tata. Dacă ar fi stăruit o obținea poate mai ieftin. Așadar, cuibul unde ne adăpostisem dragostea, în care avusesem pe Mihaela și unde trăisem cele mai senine zile, era de acum al nostru. Ale noastre, curtea, grădina, teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite până în zori. Mihaela spusese odată: " Ah, dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
neîncetat. Înregistram rece, automat, prin ferestruica mașinii, mișcarea vie și pestriță a străzii fără să recunosc locurile pe unde treceam. Am tresărit de neliniște. Ajunsesem. Da, trebuia să ajung o-dată! Mi-a apărut în fața ochilor casa tupilată în verdeață, cuibul dragostei noastre defuncte... Fără să vreau, vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cândva pașii la poarta aceea, azi blestemată, îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. Apoi amintirile începeau a se trezi, una după
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chema, a crescut mare și pe zi ce trecea, era din ce în ce mai frumoasă, dar alintată peste măsură. Cât era ziua de mare, împreună cu alți copii, Viorela alerga pe câmpii, pe dealuri, prin lunci și prin păduri, după păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele pe unde trecea apoi le arunca, copacilor în care se urca rupea fără milă ramurile acestora. În tot ceea ce făcea, punea o răutate de nemăsurat. Într-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tuturor florilor din lume și în numele plantelor, fiica ta va fi pedepsită la moarte prin sufocare. -Dar nu te gândești că este doar o fetiță? -Răul trebuie stârpit de la rădăcină. Niciodată nu s-a gândit când a spart ouăle din cuibul păsărilor. Fetița ta este o rea, a cauzat moarte multor flori rupându-le și distrugând atâtea plante de aceea s-a hotărât să fie pedepsită în mod exemplar pentru copiii din lume. -Ce este de făcut? Te rog, spune ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
voie bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau rândunelele din cuiburi aciuate sub streșinile caselor gospodarilor din sat. Numai peștii și libelulele din iazurile de pe vale, se războiau din cauza capturilor de pureci. Și uite așa, nu-i nevoie de o pală mare, că focul poate lua proporții și dintr-o scânteie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la marginea ei, vei găsi o colibă și o iapă cu șase mânji mititei. Și merse crăiasa, merse până luna peste pământ se întinsese, plantele dormitau, copacii pe razele blânde umbra își desenau, animale peste tot mișunau iar păsările pe la cuiburi sporovăiau. După un somn profund, crăiasa a fost întâmpinată cu zâmbete molatice de flori și foșnet viu al pădurii. Își aținti urechile după tufișuri, când un cocoș dădu semnalul să anunțe că peste bătătură este stăpân și nu are chef
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
slujbă în semn de mulțumire zeiței Uriteea, pentru sporul pe care l-am primit în dar la secerat. Înainte de coborârea sfântului soare, la achindii va ține ședințele de ghicit și ascultare. Mai târziu, după ce păsările cerului se vor ogoi la cuiburi, trebuie să vadă pe cei betegi la adăpostul de îmbăiere cu buruieni. Mă întreb dacă nu cumva, mintea mea umblă tranca leuca, pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce altceva, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din copilărie, parcă-l văd și-n acest moment, mă scotea din ceața care mă înconjura. Mereu puși pe șotii, câtu-i ziulica de mare, colindam pe văi și dealuri împreună, după șerpi și șopârle, gândaci și greieri, păsări și după cuiburile acestora, escaladam copaci și locuri din păduri greu accesibile. Atât unul, cât și celălalt, aveam în sânge inoculată povața din leagăn de către părinți, că este bine să vedem și să știm de toate dar să nu stricăm pentru a pricinui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aici. După ce ies de la serviciu, de la Bacău, îmi vine să zbor numai să ajung aici cât mai repede, unde zic eu că este raiul... după care și-a reluat activitatea, scuzându-se... Te rog să mă scuzi, mai am câteva cuiburi de roșii pe care trebuie să le ud acum, de dimineață. După ce soarele își întețește razele nu trebuie să le mai ud că le omor. Localitatea este așezată pe o vale plină de verdeață și mulți copaci fructiferi, câmpie înspre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a realității. Enro se încruntă. - Thorson a fost asasinat de succesorul său? întrebă. - Nu avem nici o dovadă, zise Rour, văzând că Ugell nu răspundea. Mareșalul Thorson a fost ucis în cursul unui atac pe care-l conducea personal împotriva unui cuib de rezistență pe planeta Pământ. Enro explodă. - Tâmpitul! I-auzi, să conducă personal un atac! Se stăpâni cu greu. - Cu toate astea, domnilor, sunt foarte fericit că am auzit această dare de seamă. Concordă, cu anumite informații culese ulterior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
roșie, roșie ca focul scos pe gâtlej de dragonii tăi adolescenți din munți, te întorci pe o parte și privești la apa roșie transparentă a lacului kanas, zărești în ea pe iubitul tău alergător, îl ghicești pășind prin întuneric către cuibul pregătit de tine. broaștele-spion trag cu urechea și te privesc printre tulpinile de bambus, însă tu ai noroc și de data asta. nouă în al treilea loc: aluneci în nămol, ești prinsă în nămoluri mișcătoare, nu trebuie să te miști
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care se vede pe cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți - un fulger cât muntele, născut din senin, sau un zefir împrăștiind furtunile care scutură oceanele ca pe un covor, într-o clipită - lipsa remușcărilor, eleganța acțiunilor cu care apretezi cuibul tău, îndârjirea așteptării tale sunt vestitoarele norocului tău. șase în al treilea loc: nu stai lângă durerile tale, te îndepărtezi de ele, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie și stă pe labele din spate când
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
furnicile albe au acoperit ca un strat protector toate ființele dragi ție, care la rândul lor te înconjură pe tine. nouă în al cincilea loc: nu îți e frică de vecinii tăi, nici măcar de vecinul din dedesubtul grădinii tale suspendate, cuibul tău înfășoară în crengi verzi stratul furnicilor albe chitinoase, care acoperă ființele dragi ție, care te înconjură pe tine. cârtițele-oribil dansatoare, dacă nu ar fi oarbe, ar vedea numai un glob uriaș de pom de crăciun, albui verzuliu, ridicat sus
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fiecare fir de nisip să aibă sufleu de jur împrejur, asta va da rezistență maximă mușuroiului, furnicile albe vor avea o cetate redutabilă. nouă deasupra: cu mersul tău elastic, cu pașii tăi fini, dai roată întregii grădini suspendate, mergi de jur împrejurul cuibului tău, pe care îl pregătești pentru sosirea suflețelului tău drag. înveți să fii atentă la fiecare pas pe care îl faci, să fii atentă la norocul tău. tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, pășește în urma ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din nou peste dudul-înalt-cu-dude-mari-de-aur din care când o dudă cade pe jos se transformă în taur. nouă deasupra: se aud incantațiile zeiței chuang-mu, ca un dăngănit departe, ca niște valuri spărgându-se pe corali, ca strigătul berzelor către puii din cuib, ca scârțâitul zăpezii sub pași. incantațiile și focurile mici, de vreascuri crude, ale zeiței chuang-mu îl aduc pe prințul tău cu o mie de pași mai aproape de cuibul dragostei tale. în amor să fim prieteni, ma chère et tendre minunea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
niște valuri spărgându-se pe corali, ca strigătul berzelor către puii din cuib, ca scârțâitul zăpezii sub pași. incantațiile și focurile mici, de vreascuri crude, ale zeiței chuang-mu îl aduc pe prințul tău cu o mie de pași mai aproape de cuibul dragostei tale. în amor să fim prieteni, ma chère et tendre minunea mea, eu sunt prietenul tău. cum să nu îți dăruiești prietenia unei minuni, spune-mi? luo na, tu ești cartea schimbărilor mele i ching-ul meu primul anotimp de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]