10,969 matches
-
pe sătean la înălțimea epocii lui" (împreună cu întreaga societate în care trăiește) (42, p. 48). După opinia sa, nici săteanul nu avea o atitudine dușmănoasă față de cultura evoluată a orașelor. Oricum, după cum s-a văzut din fragmentul citat mai sus, cultivarea patrimoniului rural urma să se facă în spirit critic; nu totul putea fi acceptat pentru simplul fapt că era o expresie a tradiției. Stanciu Stoian a preluat, în faza de început a activității sale teoretice, unele din ideile poporanismului, care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ajungă la un punct de vedere nou, pornind de la principiile pe care se întemeia școala activă. El are astfel meritul de a fi insistat, cu peste 50 de ani în urmă asupra necesității unei școli care să pună accentul pe cultivarea capacităților creatoare ale elevilor, dar printr-o activitate în care se îmbina spontaneitatea și efortul voluntar (73, pp. 25-72). * * * După această sumară prezentare, se poate afirma că ideea creării unei pedagogii românești în perioada interbelică nu a fost expresia unei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a) realizarea unei educații permanente, în sensul unei periodice împrospătări a cunoștințelor și b) accentuarea rolului educației în activitatea didactică ("educația să treacă înaintea instrucției"). De aici decurgeau, pentru el, anumite consecințe: renunțarea la concepția enciclopedică asupra conținutului învățămîntului și cultivarea unor însușiri ce se cer azi, dar mai ales se vor cere omului de mîine: calm, imaginație creatoare, inventivitate, spirit de echipă, entuziasm și simțul umanului (3, pp. 54-66). Revenind, peste puțini ani, asupra conceptului de educație permanentă, Gaston Berger
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așa de mult împotriva obligativității învățămîntului. O astfel de obligație se spune nu înseamnă altceva decît o știrbire a libertății individuale, o subordonare a copilului sau tînărului față de "cel mai important și anonim dintre patroni" școala (1, p. 86). Prin cultivarea altui mit al progresului etern elevul este stimulat să "consume" mereu tot mai multă știință, societatea este îndemnată să mărească bugetul școlar și să înmulțească anii de studiu. Creșterea "producției" școlare duce astfel la o creștere a "consumului" în planul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și să înmulțească anii de studiu. Creșterea "producției" școlare duce astfel la o creștere a "consumului" în planul educației. Instituțiile de învățămînt, prin obiective, organizare, conținut, tehnici de instruire alienează tînăra generație, pregătind-o astfel pentru o viață alienată. Prin cultivarea nevoii de a fi învățat, ea îl face pe tînăr, în primul rînd, dependent de instituție. Acesta nu va mai găsi în sine curajul de a crește și a se dezvolta în independență. În fața acestei situații, ce propune Ivan Illich
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
conținut (26, p. 114), contribuția ei la procesul devenirii umane. Existențialiștii au surprins una din slăbiciunile educației contemporane: goana după informație face să scadă preocupările pentru conștientizarea problematicii omului din lumea de azi, pentru valorificarea proceselor afective ale elevului în cultivarea sentimentului său de responsabilitate. Ei împing însă prea departe preocuparea lor pentru "autenticitate", neglijînd faptul că omul nu poate trăi numai filosofînd, că el este totuși homo faber, iar educația trebuie să țină seama de acest fapt esențial. Aceiași teoreticieni
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valoarea educativă a grupului școlar. De altfel, ei își manifestă opoziția față de orice forme educaționale colective. "Școlile și clasele tind totdeauna să egalizeze copilul; el devine pur și simplu unul printre ceilalți" (29, p. 219). Modul cel mai potrivit pentru "cultivarea eului propriu" este casa părintească unde poate pătrunde un profesor. Pentru existențialiști, condiția ideală a dezvoltării ființei umane o oferă educația cu preceptor; evident o "personalitate autentică", devotat copilului, fără preocupări metodice, dar capabil să stimuleze angajarea. Tipul ideal de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ideal de profesor este Socrate; el nu predă, ci întreabă, filosofează împreună cu discipolul său. Amîndoi constituie un "cuplu singular", nicăieri nemaiputînd fi întîlnit unul similar (30). Nu este, fără îndoială, lipsită de interes această insistență a filosof iei existențialiste pe cultivarea responsabilității, în scopul unei existențe autentice, angajate. Calea propusă pentru atingerea acestor obiective este departe de a fi una realistă. La sfîrșitul secolului XX nu putem întoarce spatele științei și tehnicii fără riscul da a ne reîntoarce cu cîteva secole
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai multă vehemență de către o altă orientare pedagogică americană, devenită relativ puternică în a doua jumătate a secolului XX reconstrucționismul. Omul, își continuă raționamentul perenialiștii, este prin natura sa o ființă care gîndește; scopul educației nu poate fi altul decît cultivarea însușirii specific umane rațiunea. Școala trebuie, așadar, să ofere acel conținut care va permite dezvoltarea "minții". Orientarea practic-utilitaristă a școlilor progresiviste se opune naturii umane. Mai mult, din moment ce toți oamenii sînt înzestrați cu rațiune, iar educația urmărește tocmai dezvoltarea ei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trecutului, educația poate contribui la înfăptuirea unei noi ordini democratice (34, pp. 209-210). Școala formează tînăra generație pentru viitor înlesnindu-i identificarea cu idealurile permanente ale moștenirii culturale și prin proiectarea acestor permanențe potrivit cerințelor viitorului. În afara acestei insistențe pe cultivarea unui ideal, pe necesitatea angajării sociale a tinerei generații, reconstrucționismul nu se deosebește prea mult de progresivism; propune o programă de educație generală și integrată și o tehnică didactică orientată euristic. În general, teoria reconstrucționistă a educației situează pe primul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
gîndirea analitică în care procesul cunoașterii înaintează pas cu pas, pe baza unor informații mai bogate și a stăpînirii operațiilor logice implicate. Recunoscînd că psihologia nu deține decît puține cunoștințe sistematice privitoare la natura gîndirii intuitive, J. Bruner insistă pentru cultivarea în școală a curajului de a se opera cu acest tip de gîndire (prin problematizare, descoperire), urmînd ca soluția găsită să fie, ulterior, verificată pe cale analitică (15, p. 79). După cum s-a văzut mai sus, orice domeniu de cunoaștere poate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de învățare J. Bruner își construiește o teorie proprie care vizează, îndeosebi, învățarea, dar și structurarea conținutului învățămîntului; el tinde totodată să treacă dincolo de teoria învățării, propunînd elaborarea unei teorii a instruirii care ar trebui să cuprindă: a) modalități de cultivare a înclinației către învățare; b) criterii de structurare a unui "corp de cunoștințe"; c) determinarea ordinii celei mai eficiente pe care trebuie s-o prezinte acest corp; d) precizarea naturii și a ritmului recompenselor și pedepselor din cadrul procesului de învățare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și răspunsul pe care-l dă elevul. Ce se întîmplă între cele două momente scapă observării (faimoasa "cutie neagră" invocată de behaviorism). Continuînd, tradiția acestei psihologii, Skinner are în vedere numai instalarea unui anumit comportament; obiective foarte actuale dezvoltarea inteligenței, cultivarea originalității, a creativității sînt considerate ca nerealiste. A învăța comportamentul creator este o contradicție în termeni (16, p. 84); nu se poate învăța ceea ce urmează să aibă loc. Eforturile ce se fac pentru cultivarea creativității sacrifică predarea cunoștințelor: "Este mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
comportament; obiective foarte actuale dezvoltarea inteligenței, cultivarea originalității, a creativității sînt considerate ca nerealiste. A învăța comportamentul creator este o contradicție în termeni (16, p. 84); nu se poate învăța ceea ce urmează să aibă loc. Eforturile ce se fac pentru cultivarea creativității sacrifică predarea cunoștințelor: "Este mai înțelept, atîta timp cît nu știm mai multe despre creativitate, să ne menținem la scopuri mai realiste: să ne asigurăm că elevii stăpînesc în mod fundamental aporturile acumulate de cei care au gîndit înaintea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care au urmat, cercetările nu s-au finalizat cu manuale programate; au fost preluate însă unele principii ale programării și valorificate în alte cercetări sau în alte lucrări care au tratat problemele instruirii. În condițiile în care, pe plan mondial, cultivarea gîndirii creatoare devenise unul din obiectivele fundamentale ale școlii, cercetările românești privind tehnologia didactică urmăreau și ele, mai ales, stabilirea modalităților celor mai eficiente pentru atingerea acestui obiectiv. Chiar unele cercetări referitoare la instruirea programată erau efectuate din perspectiva educării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
naturii și funcțiilor instruirii morale, mai ales la nivelul vîrstelor școlare mici și mijlocii, este astfel menită să clarifice aspecte substanțiale ale relațiilor dintre conduita și conștiința morală, acordîndu-se atenție funcției orientative a informării cognitive morale. Se apreciază că pentru cultivarea atitudinii este necesară o instruire morală activă, în procesul căreia se provoacă stări conflictuale între vechea conduită și aceea proiectată de noua informație. Ocupîndu-se de educația morală la vîrsta școlară mică, DUMITRU SALADE apreciază că una din determinantele fundamentale ale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să se interiorizeze și să devină criterii proprii), se realizează concordanța între aspirații și conduită (27, p. 288). Un alt cercetător al problemelor de educație morală MARIN CĂLIN analizează educația morală din perspectiva implicațiilor pe care le are asupra ei cultivarea ideii de datorie morală la preadolescenți. Se apreciază că relația dintre datorie și învățămînt (muncă) constituie un reper esențial în formarea morală a personalității preadolescenților, întrucît ea are semnificația unui proces de interiorizare a cerințelor necesității morale și ale umanismului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prezentarea și "înregistrarea" sensului datoriei ca valoare morală; b) "interiorizarea" sensului datoriei pe baza ,,receptării" și a "aprecierii" informației despre datorie; c) "răspunsul comportamental" ca expresie a exersării conduitei ca o datorie morală, susținută de ,,participarea" și "angajarea personală". Procesul cultivării datoritei morale vizează, așadar, cele trei planuri ale psihicului uman: cognitiv, afectiv și volitiv (28, pp. 170-173). După cum se vede, contribuțiile în acest domeniu al educației imorale sînt mai reduse; vorbe, lozinci s-au scris foarte multe, dar ele nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
După aproximativ trei decenii de la formularea diverselor opinii putem aprecia cu mai multă obiectivitate tendințele de dezvoltare ale școlii și pedagogiei în viitoarele două decenii. Se cere, mai întîi, clarificată o chestiune de principiu: școala viitoare va pune accentul pe cultivarea capacității de adaptare la schimbare sau pe educarea atitudinii critice față de această schimbare? Evident că răspunsul depinde de profilul societății în care își va desfășura activitatea școala respectivă. O serie de teoreticieni, cărora ne raliem, consideră că școala trebuie să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și al XIX-lea au promovat cu prioritate ideea dezvoltării rațiunii; secolul XX a reacționat prin numeroase tendințe antiintelectualiste (psihanaliza, personalismul, existențialismul, non-directivismul ș.a.). Realizările din domeniul științei și tehnicii impun, în continuare, dezvoltarea rațiunii, fără a se neglija însă cultivarea sensibilității. Oamenii speră că în viitor vor exista condiții mai bune pentru antrenarea și dezvoltarea tuturor posibilităților și resurselor ființei umane. În problema relațiilor dintre dezvoltare și informare, așa cum a rezultat din prezentarea diverselor teorii, se înclină masiv către un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Elmandjra și M. Malița trăsăturile de bază ale învățării inovatoare: anticiparea și participarea. "Anticiparea", fiind orientarea opusă adaptării, pregătește pentru întîmpinarea evenimentelor neprevăzute, prin elaborarea unor alternative viitoare de îndelungată perspectivă; "participarea" implică conștientizarea drepturilor și responsabilităților de către fiecare ins, cultivarea capacităților de cooperare, comunicare, și empatie (7, pp. 30-31). Învățarea inovatoare creează, fără îndoială, condiții favorabile dezvoltării capacităților umane. Sînt necesare însă un anumit conținut și tehnici de instruire corespunzătoare unei astfel de învățări. În ceea ce privește conținutul învățămîntului în condițiile renunțării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dacă școala viitorului va promova un învățămînt directiv sau nondirectiv, sînt indicii care permit să se răspundă că se va menține directivismul, dar un directivism destul de flexibil, pentru a nu intra în conflict cu unul din obiectivele principale ale școlii: cultivarea creativității; se vor valorifica, pentru aceasta, multiplele modalități de cultivare a independenței elevilor. Cum va fi posibilă o largă introducere și extindere în școală a tuturor acestor elemente noi? Printr-o formare a viitorilor profesori în spiritul noilor tendințe promovate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sînt indicii care permit să se răspundă că se va menține directivismul, dar un directivism destul de flexibil, pentru a nu intra în conflict cu unul din obiectivele principale ale școlii: cultivarea creativității; se vor valorifica, pentru aceasta, multiplele modalități de cultivare a independenței elevilor. Cum va fi posibilă o largă introducere și extindere în școală a tuturor acestor elemente noi? Printr-o formare a viitorilor profesori în spiritul noilor tendințe promovate de pedagogia ultimelor decenii; profesorii sînt factorii cei mai importanți
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
confunda atât evoluția sa istorică, cât și manifestările ei contemporane mai subtile. În consecință, vom reveni asupra ținutei onorabile mai târziu. Mai întâi totuși, deoarece aria principală unde condițiile politice în Regatul Unit oferă un teren ce poate fi fertil cultivării corupției la nivel înalt constă în păstrarea secretului profesional, vom începe printr-o scurtă notă explicativă. Notă asupra confidențialității funcționarii publici se află într-o relație de responsabilitate față de patru surse: ministerele lor, superiorii departamentului și ai agenției, Parlamentul și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Lucrări Publice (Doig 1984: 182-185). Afacerea Poulson a fost mai semnificativă, deoarece a fost mai puțin localizată, mai complexă și considerabil mai subtilă 21. John Poulson era un arhitect necalificat din Yorkshire, un metodist devotat și un francmason ale cărui cultivare și exploatare a contactelor cu diferite autorități locale încă din anii 1950 au creat o rețea de corupție probabil de neegalat în Marea Britanie. A cuprins secretarul Afacerilor Interne (Reginald Maudling), trei membri ai Parlamentului (Herbert Butcher, Albert Roberts și John
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]