6,303 matches
-
a fost decorat cu următoarele ordine: [[Categorie:Nașteri în 1886]] [[Categorie:Nașteri pe 25 aprilie]] [[Categorie:Decese în 1964]] [[Categorie:Decese pe 6 iunie]] [[Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]] [[Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României]]
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
1964]] [[Categorie:Decese pe 6 iunie]] [[Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]] [[Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României]]
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
altarului este decroșată , poligonală și are patru laturi. În partea de sud, biserica are o prispă cu 4 stâlpi, lată de aproximativ 1,26 m. Intrarea în biserică se găsește tot pe partea de sud, încadrată de un frumos portal decorat cu rozete și frânghii răsucite. În partea de sus, portalul este ornat cu o cruce sub care se află trecut cu cifre chirilice anul construcției bisericii, 1731. Ușa bisericii este făcută dintr-o singură bucată. În interior, așa-numita “biserică
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
militară în Marele Comandament de Război. Avansat colonel de artilerie, a fost numit la comanda Diviziei 1, cu comandamentul la Trenčín, care acoperea partea de vest a Slovaciei și mai mult de jumătate din Slovacia Centrală. În 1939 a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I și clasa II. Între 1 august și 27 noiembrie 1941 a fost la comanda diviziei motorizate care a luptat în Uniunea Sovietică. Ca urmare a realizărilor sale pe front și bravurii sale în război
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
urmare a realizărilor sale pe front și bravurii sale în război a fost avansat la gradul de general maior. În data de 7 august 1942, generalul maior Jozef Turanec, comandant al Divizei Rapide din Grupul de Armate A, a fost decorat cu "Crucea de Cavaler a Crucii de Fier" ("Ritterkreuz") germană. Au urmat apoi înaintări în grad: general de brigadă, general de divizie, general de corp de armată și, în final, general de armată. La 27 aprilie 1942, la comanda Diviziei
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
încăperii, teșituri ce practic formează a II-a și a IV-a față a absidei altarului au lungimea de aproximativ 0,65 m. Intrarea în biserică se face prin latura de vest, intrare ce este încadrată de un frumos portal decorat cu mici rozete care formează cruci atât în stânga cât și în dreapta intrării dar și deasupra ei, toate acestea pe fundalul decorat cu incizii ce dau impresia unor stele. Foaia ușii, formată din trei scânduri prinse în diagonale cu cuie, este
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
65 m. Intrarea în biserică se face prin latura de vest, intrare ce este încadrată de un frumos portal decorat cu mici rozete care formează cruci atât în stânga cât și în dreapta intrării dar și deasupra ei, toate acestea pe fundalul decorat cu incizii ce dau impresia unor stele. Foaia ușii, formată din trei scânduri prinse în diagonale cu cuie, este decorată spre colturi cu elemente metalice, mânerul, tot de metal fiind amplasat chiar în centrul ușii. Se remarcă pe latura de
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
cu mici rozete care formează cruci atât în stânga cât și în dreapta intrării dar și deasupra ei, toate acestea pe fundalul decorat cu incizii ce dau impresia unor stele. Foaia ușii, formată din trei scânduri prinse în diagonale cu cuie, este decorată spre colturi cu elemente metalice, mânerul, tot de metal fiind amplasat chiar în centrul ușii. Se remarcă pe latura de sud locul unei vechi intrări ce dădea tot în pronaos, azi această intrare fiind obturată cu lemne provenite de la vechea
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
pronaos în naos este ușor rotunjit, părțile laterale fiind demarcare în exterior cu un brâu de forma unei frânghii. Din același tip de decorație se formează, chiar deasupra intrării, o cruce cu brațul orizontal mult alungit. Părțile laterale mai sunt decorate cu câte o rozetă aflată pe un fundal de "stele" atât în registrul superior cât și în cel inferior. Peretele ce desparte pronaosul de naos este unul continuu, pe acesta regăsindu-se singurele urme din decorul pictat al bisericii. Cu
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
Perindelele" se termină odată cu naosul, pronaosul fiind mai lat decât naosul, ocupând și locul prispei. Ca lungime, pronaosul are o lungime de 575 cm. Intrarea se face prin partea de vest a bisericii, în axul bisericii. Ușa bisericii, este frumos decorată cu ținte vechi din fier. Biserica femeilor este despărțită de biserica bărbaților printr-un perete de grinzi, prevăzut cu spații petru a facilita accesul portal sculptat și pictat, din păcate pictura este foarte deteriorată. Pronaosul este podit iar naosul este
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
de biserica bărbaților printr-un perete de grinzi, prevăzut cu spații petru a facilita accesul portal sculptat și pictat, din păcate pictura este foarte deteriorată. Pronaosul este podit iar naosul este acoperit de o boltă semicilindrică unde putem remarca arc-dubloul decorat cu motivul funiei precum și cu rozete, colorat în roșu, galben și albastru. Meștergrinda întersectează arc-dubloul împărțind bolta naosului în patru casete, fiecare dintre acestea fiind decorate cu medalioane pictate. Din pictură se mai pot observa în altar câteva fragmente pictate
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
fragmente pictate ce înfățișează Sfinții Părinți. Iconostasul este împodobit în partea de jos cu icoanele Sf. Gheorghe și a Sf. Dimitrie. Iconostasul, unde încă se mai pot distinge figurile apostolilor este ornamentat cu icoane mărginite de ștergare albe din pânză, decorate cu cusături roșii,negre și cipcă. Intrarea în podul bisericii se face prin pronaos, astfel avându-se acces atât la clopote cât și la balconul care se găsește deasupra unei părți a naosului. În partea sudică a altarului se află
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
comunica cu perindelele. Aceste ultime modificări se presupune că au avut loc în anul 1818, atunci când biserica a fost zugrăvită, după această dată perindelele pierzându-și rolul de "loc de detenție". Biserica este acoperită cu țiglă iar vârful turnului este decorat cu un inel, inel întâlnit și la alte biserici din zonă ( Rieni, Valea de Jos, Mierag, Lazuri de Beiuș ș.a. ) Vechea biserică de lemn din Totoreni este singura care păstrează amintirea pendelelor. Prispa aparentă, situată pe partea de sud a
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
singur, în prelungire, atât pentru naos și pronaos, cât și pentru altar. Biserica este acoperită cu sindrilă. Deasupra pronaosului se află clopotnița bisericii. Turnul are o galerie deschisă, fiind acoperit cu un coif cu baza pătrată. În interior, pronaosul este decorat cu picturi ce reprezintă pilda celor cinci „fete nebune” și celor cinci „fete înțelepte”. Pronaosul este podit, existând un mic orificiu destinat tragerii clopotelor. Trecerea între naos și pronaos se face printr-un portal interior, frumos decorat cu sculpturi și
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
interior, pronaosul este decorat cu picturi ce reprezintă pilda celor cinci „fete nebune” și celor cinci „fete înțelepte”. Pronaosul este podit, existând un mic orificiu destinat tragerii clopotelor. Trecerea între naos și pronaos se face printr-un portal interior, frumos decorat cu sculpturi și acesta. În zidul despărțitor s-au practicat obișnuitele orificii prin scoaterea din perete a câtorva grinzi, facilitând astfel accesul femeilor la slujbă. Naosul are o boltă semicirculară, pictată, remarcându-se arc-dubloul, fără ornamente sculptate, doar pictate; aceeași
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
accesul femeilor la slujbă. Naosul are o boltă semicirculară, pictată, remarcându-se arc-dubloul, fără ornamente sculptate, doar pictate; aceeași situație întâlnindu-se și la biserica de lemn din Valea Crișului. Sunt pictați cei patru evangheliști pe bolta bisericii. Corul, este decorat cu o pictură ce îl reprezintă pe Sfântul Prooroc Ilie. Iconostasul, este împodobit cu picturi ce reprezintă cei 12 apostoli, în partea superioară a acestuia aflându-se o icoană de o formă mai puțin întâlnită, ovală, reprezentându-l pe Isus
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
întâlnit îndeosebi la ucrainieni. Biserica are un aspect auster, deși nu-i lipsesc unele elemente decorative la intrări și la consolele de sub streșini. De remarcat portalul de intrare în biserică, trilobat în partea superioară, tăiat mai înalt în ax și decorat cu rozete și alte motive filigranate în jurul golului intrării. Temelia și soclul acestei biserici sunt din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul inițial din draniță care deteriorându-se a fost înlocuit cu tablă. Pridvorul de formă pătrată cu
Biserica de lemn din Corjăuți () [Corola-website/Science/312425_a_313754]
-
în timpul comunismului în România, chiar în aceeași perioadă în care tenorul român era la apogeul carierei. În anul 2010, Vasile Moldoveanu a făcut apel la decizia de condamnare cu închisoarea și a fost achitat definitiv. În anul 2012, a fost decorat cu ordinul “Steaua României” în grad de Comandor, una dintre cele mai vechi și mai înalte distincții din România. În prezent, Vasile Moldoveanu locuiește la Monte Carlo și se dedică orelor de master class cu tineri interpreți, în special din
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
și Maica Domnului. De o parte și de alta au fost zugrăvite scene din ciclul Hristologic și cel Marial (Sf.Maria, Sf.Duh, Bunavestire, Nașterea lui Iisus, Botezul Domnului) o atenție deosebită fiind acordată Patimilor. Pronaosul, adăugat ulterior, nu este decorat. Pictura murală a bisericii se datorează zugravului Dumitru Ispas din Gilău, care lucrează aici în colaborare cu fiul său Ștefan. Maestrului Ispas i se datorează decorul pictat al multor biserici de lemn din bazinul Someșului Mic sau din părțile sălăjene
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
proiecte realizate la studioul "Moldova-film". Ca o recunoaștere a meritelor sale, Valeriu Gagiu a primit titlurile de Maestru emerit al artei din R.S.S.M. (1984), membru de onoare al Academiei Internaționale de Film "Nika" din Rusia. De asemenea, el a fost decorat cu Ordinul "Steagul Roșu al Muncii" și cu Ordinul Republicii (1998), Este laureat al Premiului Național al Republicii Moldova (1998), Artist al Poporului Republicii Moldova - (2010). Valeriu Gagiu a decedat la data de 21 decembrie 2010, în orașul Chișinău la vârsta de
Valeriu Gagiu () [Corola-website/Science/312901_a_314230]
-
au descoperit pe 17 septembrie că germanii s-au retras pe toată lungimea frontului și comandanții aliați au luat hotărârea a doua zi să se reia înaintarea spre nord a Armatei a V-a. Generalul Mark W. Clark a fost decorat cu Distinguished Service Cross, al doilea ordin ca importantă acordat pentru bravură soldaților americani. Generalul se distinsese prin organizarea debarcării și defensivei din capetele de pod și prin participarea la lupte în primele linii. Istoricul Carlo D'Este consideră însă
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
familia de preoți Florianu s-au remarcat preoții greco-catolici Leonte Opriș și Ioan Moldovan. Racovița a dat armatei austro-ungare o serie de locotenenți, căpitani și un general, Dionisie Florianu. În primul război mondial pentru faptele lor de vitejie, au fost decorați cu medalia „Ferdinand I” Bălan Gheorghe, Timar Gheorghe, Stoica David, Aleman Gheorghe, Murărescu Vasile, Brudar Lazăr, Suciu Chirilă și Popa Victor. Ca o continuitate, după un secol, a interesului acordat de către oamenii satului învățământului, merită de a fi menționat profesorul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Dobrogea și mai apoi prin Giurgiu, Făgăraș, Sfântu Gheorghe, Câmpina, Sibiu, Timișoara și Cluj. Între anii 1944 - 1945, ca locotenent-colonel s-a aflat la comanda Regimentului 11 Dorobanți, participând la războiul al doilea mondial. Pentru faptele de arme a fost decorat cu ordinele „Mihai Viteazu” și „Coroana României”, precum și cu alte decorații sovietice și cehoslovace. Ca pensionar a trăit la Cluj unde a și decedat la data de 5 septembrie 1966, el fiind înmormântat la Racovița. A fost căsătorit cu o
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
de artilerie din Viena unde a primit gradul de cadet la data de 1 noiembrie 1873. Cu gradul de locotenent a participat la campania din Dalmația din 1878 în cadrul Batalionului de artilerie și fortificații nr.12, după care a fost decorat și avansat la gradul de locotenent-major. Dionisie Măierean a rămas în cadrele armatei austro-ungare până în anul 1884, după care s-a stabilit la Sibiu, unde a avut funcții cum ar fi „"diurnist notariale"”, „geometru” și cea de „ajutor de inginer
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a defășurat activitatea profesională ca învățător-director la școala primară din Ucea de Jos de unde se transferă în 1922 în aceeași funcție la Arpașu de Jos. Pentru activitatea sa desfășurată în Corpul voluntarilor ardeleni și bucovineni, sublocotenentul Gheorghe Bobanga a fost decorat în 1932 cu medalia „Ferdinand I, cu spade”. Gheorghe Murărescu (n. 1830 - d. 1892) a fost fiul grănicerului Grigore Murărescu, cel care a stat la originea neamului Grigolașilor racoviceni. Gheorghe Murărescu a fost trimis de comandamentul Regimentului I de Graniță
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]