7,752 matches
-
zi de școală, a fost singurul copil neînsoțit. Tata era la serviciu. S-a simțit părăsită, a venit acasă și a plâns mult fără să o vadă nimeni. Doar Lățosul, un câine mare și negru îi știa zbuciumul sufletului. Din depărtare, un fluierat prelung anunța sosirea trenului. Oare ce cuvinte îi va spune mamei când o va revedea? De data aceasta nu-și va mai ascunde lacrimile, va plânge mult fără să-i pese că o vede lumea. Câțiva navetiști au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pot păstra concentrarea, având oribilul sentiment că mă învârteam în cerc. Deseori cădeam și simțeam nisipul rece pe firavami piele, dar mă ridicam și, fără să știu de ce, continuam să merg. După mult timp de mers, am văzut la mare depărtare o siluetă. Era un copil care stătea cu spatele la mine jucându-se în nisip. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din poveste. Un bărbat și o femeie, probabil domnul și doamna Filip. În brațele lor, Violetta se-ncălzește și deschide ochii. Un fulg i se topește pe o geană sau poate o lacrimă îi apare în colțul ochiului stâng. În depărtare, alb și liniște, iar undeva, într-un mic orășel de munte, o bătrânică tocmai ia de pe foc ibricul cu ciocolată caldă. Cine știe?! Poate va avea oaspeți dragi... Grigoraș Bianca-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,, Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frunză mânată de vânt pe potecile goale, să fug fără oprire peste stânci și peste pietre, să mă opresc brusc în inima ta și să stau ceasuri întregi. Să privesc stelele, într-o noapte cu lună plină. Să aud din depărtare cum o mică vrăbiuță rupe o creangă. Să aud vântul rupând glorioasa tăcere a nopții. Uite! O stea căzătoare! Îmi doresc să se oprească timpul, să fie o veșnicie acum! Să fim doar noi două departe de toți și de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
haine groase. Privesc pe geamul autobuzului și mă gândesc la cât de puțin mai e până ce va ninge. Deja-mi imaginam fulgii coborând din cer ca o mantie peste pământ și zâmbetele celor mici. Școala era la vreo trei metri depărtare de casa unde locuiam, așa că am pornit într-acolo. Clasa era pustie, ca în orice altă zi. Am intrat. M-am așezat în bancă și i-am așteptat pe ei, pe colegi. Orele de curs au trecut rapid, iar bârfe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel mare. Bună să vă fie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă trezi din somn, al doilea îmi îngheță sufletul. M-am ridicat de pe placă și am scrutat plaja cu privirea. Un alt țipăt mă făcu sfâșietor să mi îndrept privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o depărtare considerabilă de țărm, un băiat înconjurat de apă și de sânge. Primul cuvânt care-mi ieșise de pe buze îmi făcu părul măciucă și îmi dădu fiori pe șira spinării: rechin. Am alergat într-acolo. La mal m-am aruncat în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
loc pe fânul moale unde se așază pentru a privi stelele care încă nu plecaseră la culcare. Liniștea este întreruptă din când în când de scârțâitul roților de car, de geamătul boilor și de cântatul cocoșilor care se aud în depărtare. Diii, Joian! Deși îl văzuse de mii de ori, Ion stă cu ochii ațintiți la bolta cerului. Era de un albastru închis, iar cele câteva stele rămase păreau niște perle galbene ce șopteau între ele asemenea copiilor din căruță. Tată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveam impresia că nu mai are vreme să mai și vadă pe unde trece. Cu lăcomie voia să-și ia marea cu el. Frumos, am admirat intenția sa de a strânge marea într-un album. Un copil, privea prin binoclu depărtarea. Mi-am imaginat că citise mai multe despre ea, pentru că, din când în când, cerea explicații părinților. Era foarte implicat. M-au uimit părinții care-i ofereau alte și alte amănunte, astfel încât, pentru el, plimbarea aceasta mi s-a părut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a îmbarcat. Altcineva scria într-un carnețel. Probabil, era scriitor. L-am urmărit cu mare atenție și interes. După cum era, cu părul alb, lung, cu o pălărie mare, cred că era un om al cărții. Privea dus pe gânduri în depărtare, apoi nota ceva. Unele fraze erau mai scurte, altele mai lungi, după cum ceea ce vedea chema amintirile tinereții sale. Uneori, închidea ochii și fredona un cântec. Cine știe ce-și amintea? O pictoriță schița un desen, acesteia nu-i mai trebuia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trebuia aparatul foto. Chiar m-a impresionat sârguința ei, deși nu am văzut lucrarea. Oameni diferiți, feluri diverse de a se bucura de libertate și de mare... Din vreme în vreme, se auzea sirena vaporului care-și anunța prezența în depărtări. Era la orizont un vapor mare, nu ca ,,Steaua Albastră”. Cine știe de unde venea și încotro se îndrepta? Cine știe ce făceau pasagerii de pe el, erau fericiți, călătoreau de plăcere ori erau obligați s-o facă? Un pescăruș s-a așezat pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Statuia Doamnei Sennuwy. Elen Grabiner, Amy Hoffman, Renee Loth și Marla Zarrow - membrele grupului meu de creație literară - mi-au oferit trei ani de încurajări, de lectură atentă, sfaturi bune și o prietenie care m-a susținut. Colegii mei din depărtări Eddy Myers și Valerie Monroe m-au ținut de mână (mai ales prin E-mail), înainte, în timpul și după. Mulțumiri lui Larry Kushner care mi-a făcut cunoștință cu Midrash. Pentru diversele lor contribuții, mulțumiri lui Iriss Bass, profesorului Mark Brettler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
liniștite în luni, iar trecerea timpului era marcată doar de nașteri, majoritatea fericite. Am aflat că o licoare făcută din roiba roșie care creștea în grădina mea ușura nașterea de cele mai multe ori, iar Meryt și cu mine eram chemate la depărtări tot mai mari. O dată, a fost trimisă o barcă ca să ne ducă în orașul On, unde concubina favorită a unui preot era pe moarte. Am găsit o fată mult prea tânără pentru a fi mamă, țipând de groază, singură într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi vorbit pînă la urmă. Moartea lui era regretabilă, dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui vor dispărea și totul va fi ca mai Înainte. Yves deschise fereastra largă ce dădea spre terasă și Își admiră, În depărtare, vila agățată de un promontoriu stîncos. Linii pure, fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un imn Înălțat mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă de șovăială, arse mărturisirea fiului ei. În timp ce foile se răsuceau În flăcări, avu sentimentul că-l răstignește. Toată noaptea, bărcile de pescuit brăzdaseră cei o sută cincizeci de kilometri de coastă, unele dintre ele ajungînd la mai multe mile depărtare de țărm, cu năvoadele tîrÎte În partea din spate a bărcilor rîcÎind adîncimile fundului pe care nu izbuteau să-l sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ryan o Înșfăcă de mijloc și, cu toată puterea, o azvîrli peste bord, cît mai departe cu putință de barcă. Dispăru o clipă sub apă. CÎnd ieși la suprafață, abia avu timp să vadă vedeta care, la vreo zece metri depărtare, Înainta cu viteză scăzută. Cu o detonație surdă, o minge de foc ieși din cockpit odată cu Ryan. Îngrozită, Îl văzu luînd foc, agitîndu-se cu disperare, apoi prăbușindu-se pe punte, dispărînd din cîmpul ei vizual. Urlă, Încercă să Înoate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Împreună, iar În ajunul plecării lui Bruno cinară la un restaurant din Saint-Georges-de-Didonne, specializat În fructe de mare. Aerul era calm și cald, flacăra lumânării ce lumina masa aproape că nu tremura. La picioarele lor se Întindea estuarul Girondei, În depărtare se zărea capul Grave. Când privesc luna strălucind deasupra mării, spuse Bruno, Înțeleg mai clar ca oricând că nu avem nimic, dar absolut nimic În comun cu lumea aceasta. — Chiar trebuie să pleci? — Da, trebuie să stau două săptămâni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nici un zgomot. Era aproape amiază; atmosfera era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere, merse la fereastră. Se vedea la mai mulți kilometri, până la pantele acoperite de brazi. În depărtare, Între culmile Înzăpezite, se zărea scânteierea albăstruie a unui lac. Aerul era blând și plin de miresme; era o superbă dimineață de primăvară. Uitase de cât timp era acolo, iar gândurile lui, detașate de trup, pluteau senine printre culmi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cenușa să-i fie Împrăștiată În grădina casei părintești; dorința Îi fu Îndeplinită. Soarele Începea să asfințească. Era o pulbere - o pulbere aproape albă. Se depuse ușor, ca un văl, peste pământul dintre tufele de trandafiri. În clipa aceea, În depărtare, se auzi semnalul de la barieră. Michel Își aminti după-amiezile În care - avea cincisprezece ani - Annabelle venea să-l aștepte la gară și se strângea la pieptul lui. Privi pământul, soarele, trandafirii; covorul elastic al ierbii. Era de neînțeles. Asistența era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reidentificate și numite Într-o asemenea ontologie sunt funcțiile de undă și, prin intermediul lor, vectorii de stare - de unde posibilitatea analogică de a reda un sens fraternității, simpatiei și iubirii. Mergeau pe drumul spre Ballyconneely; oceanul scânteia la picioarele lor. În depărtare, la orizont, soarele asfințea peste Atlantic. Din ce În ce mai des, Walcott avea impresia că gândirea lui Djerzinski rătăcește pe căi obscure, chiar mistice. Walcott rămânea adeptul unui instrumentalism radical; produs al unei tradiții pragmatice anglo-saxone, marcat de asemeni de lucrările cercului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mese. Maxim’s e un restaurant destul de cool, tot numai parchet Wenge din lemn masiv, mese de inox și lumini de atmosferă. E un loc foarte căutat de avocați, mama are chiar un cont deschis aici. La o masă din depărtare se află doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși avocați specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de vizitatori ai Grădinii zoologice din Londra, ies din gară și mă uit în jur. Stau în picioare lângă o gară mică-mică de țară, cu un pub numit The Bell over the road. Drumul șerpuiește în ambele direcții și în depărtare se văd câmpuri. Pe marginea drumului se află un autobuz, în care se suie toți pasagerii din tren. Mama de la zoo s-a întors și îmi face semn. Vino aici, spune săritoare. Unde vrei să ajungi, la Gloucester ? La gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dă pace. O ultimă bucățică a puzzle-ului care încă lipsește din creierul meu. O să-mi aduc aminte despre ce e vorba în câteva clipe. Îmi lipesc fruntea de geamul rece și liniștitor, și mă uit la un bărbat din depărtare, care își plimbă câinele. Poate că lucrurile încă mai pot fi salvate. Poate că nu e chiar așa de rău cum am crezut. Oare chiar așa a zis Guy, că am rămas fără serviciu? Va trebui să-l sun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul mărginit de sălcii. Mai sus pe drum se vede pub-ul pe care l-am remarcat în prima noapte, cu fațada ornată cu coșuri de flori. În depărtare, se aude tropot de cai. Nu există absolut nimic care să facă notă discordantă. Totul e calm și blând și pare că există aici de sute de ani. — Samantha ? Nathaniel a observat, în cele din urmă, că am rămas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întreb ce fel de contract comercial. După căldura cu iz de bere din pub, noaptea de vară e proaspătă și răcoroasă. În clipa în care pornim agale aud în fața mea râsetele celor care au plecat înaintea noastră și, undeva în depărtare, o mașină care demarează. Nu există felinare stradale ; singurele surse de lumină sunt luna plină și ferestrele caselor, cu draperiile trase. — Te-ai simțit bine ? Nathaniel pare ușor neliniștit. N-am vrut să stăm chiar toată noaptea... — Mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]