5,779 matches
-
istorice. Ceea ce m-a impresionat a fost subtitlul acestui album: "Vivons heureux, sans en avoir l'air". Chiar așa, de ce nu? Nu fac românii acest lucru de când există ca popor, dar nu vor să o recunoască deschis? Citez din revista Dilema, un articol scris de un autor căruia nu i-am reținut numele: "Dacă la 14 ani nu crezi în civilizații extraterestre, nu vei mai crede niciodată apoi" (scris după ce am văzut la Marché aux Puces toată literatura SF a anilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la locul lor după ce trece un anumit timp de întrebuințare. Același fenomen care se petrece în parcurile pretențioase cu alei trasate cu rigla: de fiecare dată trecătorii aleg o altă cale de a traversa aleile acestuia, calea firească. Citit în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua" mea locuință, o garsonieră nenorocită și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se vede România de departe. Ceea ce mi se părea mie "oroare" în 1999 a devenit copilărie în 2005.) 11 septembrie 1999 Poate cea mai bună definiție a "fenomenului" produs de filmul Matrix a fost dată de Alex Leo Șerban în Dilema: "există viață după Matrix". Ulterior am citit comentarii ultrasavante în reviste de specialitate sau chiar în publicații de antropologie, care încercau să analizeze filmul "cult" al generației sfârșitului de deceniu. Esențialul a fost spus însă în această revistă, total necunoscută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la sfârșitul vieții: oameni care au încheiat conturile cu Occidentul, pe care îl cunosc, îl detestă și căruia nu-i vor aparține pe deplin, și propria țară, care nu le mai acceptă vocea profetică. Citat după ureche de cineva în Dilema, Georg Simmel spune că "socialismul este regele secret al intelectualilor". Și groparul acestora, de îndată ce ideea îmbrăcată în forme radicale ajunge la putere. Notiță scrisă după lectura unor articole extrem de inteligente, de "stânga", scrise de floarea cea mai fină a intelectualității
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la sine. Scriu ca un bătrân ranchiunos. "Cu o femeie nu poți face decât trei lucruri: s-o iubești, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură" Lawrence Durrell. 19 aprilie 2002 Am primit astăzi prin poștă revista Dilema, cu articolul meu "Scepticul identitar", referitor la integrarea în Europa și păstrarea identității naționale. Decid să-l disec pe îndelete acasă nu știu cum se face, dar îți dai de fiecare dată seama mai bine de imperfecțiunile scriiturii atunci când ceea ce ai vrut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi arătat străzile și în Rusia revoluționară sau în timpul răzmerițelor nebunilor din Evul Mediu o afirmare spontană, sălbatică și brutală a tot ceea ce societatea a refulat și marginalizat cu grijă înainte. Stăpânii de o noapte ai burghezei bătrâne numită Geneva. Dilema de a doua zi în ziarele elvețiene: trebuia să intervină poliția pentru a contracara "bucuria populară" care i-a deranjat pe "cetățenii obișnuiți"? (a se citi printe rânduri: pe albi). Titlul unui interviu din presa română, citit fugar, în diagonală
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
real până nu este validat în limba maternă. Oricâte limbi ai cunoaște, singura mea limbă a rămas limba maternă și limba idiș. În ele îmi fac procesele de conștiință." Interviu (?) realizat de dadaistul Eugen Istodor, purtând numele: "Moshe, regizor", în Dilema, numărul 484 din 2002. Cine o fi oare regizorul Moshe? Un geniu, un sfânt, un nebun, un impostor? nu se înțelege prea bine din interviu. Stilul Istodor. (Nu pot să nu mă gândesc în momentul în care transcriu aceste rânduri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne mai putem "autorepara". Corpul maurul, și-a făcut datoria, poate să moară. Ultimul citat din articolul lui Nicușor Dan, matematician român care a petrecut șase ani în Franța, la studii de doctorat. Este publicat în numărul tematic al revistei Dilema dedicat "Studenților români din străinătate". "Un ultim motiv pentru care m-am întors: Occidentul îți ia libertatea rătăcirii. Moment cu moment, sistemul te așază la locul tău și căderile sunt tot timpul mici, suportabile. Dacă o să mă ratez (și este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un fenomen din ce în ce mai restrâns, un derapaj tenebros, la granița obscurantismului religios. Americanul care merge la Bagdad se simte acolo ca pe Lună. El vede în localnici o altă specie, un fel de dihănii "medievale" cu care dialogul este exclus". (în Dilema). Nu știu de ce, am impresia că a scris acest text pe când se afla în străinătate. Scrie despre secularizare așa cum ar scrie un etnolog, iar România îi furnizează substanța necesară pentru a se distanța de obiectul de studiu. Reinhold Niebuhr, teolog
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul Paris, în Dilema Veche, decembrie 2008.) Pasaj adăugat ulterior 2. În luna februarie 2007, pe când eram cercetător asociat la EHESS-Paris, am descris pentru revista Dilema Veche unul dintre locurile care-mi sunt cele mai dragi în Paris, situat nu departe de hotelul în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul Paris, în Dilema Veche, decembrie 2008.) Pasaj adăugat ulterior 2. În luna februarie 2007, pe când eram cercetător asociat la EHESS-Paris, am descris pentru revista Dilema Veche unul dintre locurile care-mi sunt cele mai dragi în Paris, situat nu departe de hotelul în care locuiam. Iată-l reprodus mai jos: "Rue du Faubourg Saint-Denis, Paris. Cabine telefonice: marea majoritate au proprietari magrebini sau indo-pakistanezi. Investitie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cântărețul din trompet nu par însă prea impresionați de chemarea la luptă. La umbra porții arc de triumf Saint-Denis, construită în 1672 de către Francois Blondel pentru a celebra victoriile militare de pe Rin ale Regelui Soare, viața cartierului Saint-Denis continuă liniștită." (Dilema Veche, martie 2007). Întoarcere în Canada. Sala de mese a Pavilionului Parent din campusul Universității Laval este un univers aparte. Potrivit statisticilor oficiale, aici s-ar întâlni nici mai mult nici mai puțin de 80 de naționalități diferite. Numai pavilionul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
2005, București Reîntoarcerea în România, după luni bune petrecute în Canada și Elveția, moment pe care îl așteptam de multă vreme. Teamă amestecată cu speranță. Primele impresii sunt pe măsură, provocate de "sindromul aterizării", după cum denumește un amic de la revista Dilema Veche această stare specială. Țara pare a fi căzut pradă unui liberalism sălbatic, cu iz balcanic. Toată lumea nu visează decât să se îmbogățească rapid, fără măsură și fără umbră de etică. Ura de sine a românilor, veșnic nemulțumiți de ceva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ca tot omul, am avut la rândul meu perioade faste și perioade nefaste. Răul se compensează cu binele, și viceversa. Pe undeva, se stabilește un echilibru mai mult sau mai puțin precar. Am scris odată, într-un material apărut în Dilema veche, ceva care-mi place - iarăși mă autocitez -: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune. Numai că cele rele nu sunt lavabile, iar cele bune nu sunt adunabile.“ Mi-ar fi plăcut să mă nasc... Întrebarea asta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
secol atât de tulbure și care a trecut prin câteva convulsii enorme, printre care un război, să nu fie - sau să nu fi fost - ispitit de scrierea memoriilor? Țin minte că într-un articol intitulat „ Fețele fericirii“ și publicat în Dilema veche, scriați la un moment dat: „Ce cosmetician iscusit e memoria. Cum se pricepe ea să aureoleze banalul.“ Chiar și așa, la treizeci și ceva de ani, fotbalistul David Beckham are deja câteva autobiografii (scrise, firește, de alții). Și nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bucur că m-ați luat pe mine. Presupun că v-a impresionat aerul meu vulnerabil. A.R. De ce nu „aerul duhovnicesc“? Doamna Si mona Sora, la a cărei părere țin foarte mult, m-a anun țat, în tr-o notă din Dilema veche, că mi așteaptă me moriile. Doamna Ecaterina Oproiu, o admirabilă jurnalistă din trecut, pe care voi, cei de astăzi, pro babil că nu o mai cunoașteți... R.P. Ei, n-om fi chiar toți Turnul Eiffel... A.R. A, mă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
spuneți despre dumneavoastră că nu aveți vocația fericirii? Citez: „Nu mă iubesc. De când mă știu, mi-am iubit foarte-aproapele mult mai mult decât pe mine însămi. Așa încât n-am putut oferi fericirii un sediu prea ospitalier.“ Am pescuit citatul din Dilema veche, aceeași în care Simona Sora declara că vă așteaptă memoriile. Nu-i ador pe narcisiști, dimpotrivă, dar să știți că, în locul dumneavoastră, eu m-aș iubi. Sigur, în doze cuviincioase. Spun asta fiindcă orgoliul și stima de sine cresc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de atrăgătoare urâtul, sordidul, meschinul? Nu aștept răspuns. R.P. Răspuns poate că nu așteptați, dar dacă așteptați cumva încă un citat dintr-un material publicat de dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche, în urmă cu vreo doi ani, dacă țin bine minte. Întâmplător sau nu, el rezumă experiențele pe care tocmai le ați descris. Vă cer îngăduință și răbdare, citatul e ceva mai lung. Și sună așa: „Tinerețea mea a coincis
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Antoaneta Ralian are orgoliul meseriei bine făcute, orgoliul unui intelectual care a contribuit la destinul unor cărți în lume. Are, în același timp, modestia unei persoane la care buna educație s-a integrat în felul de-a fi.“ MAGDALENA BOIANGIU, Dilema veche, nr. 122, mai 2006 „La pensionare, Antoaneta Ralian mi-a spus că mă învățase toate secretele meseriei; îi sunt enorm de datoare. De atunci ne leagă o bună prietenie. Este tra ducătoarea mea preferată. Am lucrat în continuare cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sau pretențiile absurde ale unor traducători adre sate unor instituții culturale. Doamna Ralian știe, din proprie experiență, în ce hal a decăzut meseria de traducător, mai ales din cauza lipsei cronice a unor adevărați profesori sau a culturii temeinice.“ SIMONA SORA, Dilema veche, august 2010 „Stilul din Mountolive îi convine de minune Antoanetei Ralian, după experiența traducerii prozei clasice engleze, după Galsworthy și chiar Iris Murdoch. Romanul englezesc tradițional cere un talent aparte pentru a-l traduce și cred că nici lectura
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă tulbură când, între coperte lucioase, o găsesc traducând cu aceeași eleganță. Polirom a reeditat Iarna decanului, dar eu nu-l recomand aici pe Saul Bellow, ci pe doamna din spatele lui și al altora ca el: Antoaneta Ralian.“ MARIUS CHIVU, Dilema veche, iunie 2005 „Dintr-un anumit punct de vedere, Antoaneta Ralian e mai tânără decât noi toți. Îi urez din toată inima «La mulți ani!», îi declar în mod public că o iubesc și aștept să-mi aducă în dar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Pavel Gheo și Dan Lungu Adriana Babeți Este profesor de literatură comparată la Universitatea de Vest din Timișoara. A publicat volumele Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir, strategii de lectură (Amarcord, 1997 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică și istorie literară), Dilemele Europei Centrale (Mirton, 1998), Arahne și pânza (Editura Universității de Vest din Timișoara, 2002), Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică și istorie literară, Premiul Asociației de Literatură Comparată și Generală din România), Ultimul sufleu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și Generală din România), Ultimul sufleu la Paris. 69 de rețete culinare (Polirom, 2006). A coordonat volumul Le Banat - Un Eldorado aux confins (Cultures d’Europe Centrale, Paris IV-Sorbonne, 2007) și, împreună cu C. Ungureanu, a editat antologiile Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) și Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă (Polirom, 1998). Este autorul (alături de Mircea Nedelciu și Mircea Mihăieș) al romanului Femeia în roșu (Cartea Românească, 1990, ediția I, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proză; ediția a II-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
postul internațional de radio Deutsche Welle, redacția română, unde lucrez și acum, ca redactor principal. După 1989, am revenit în țară cu diverse ocazii, mi-am reluat activitatea publicistică. Sunt corespondenta revistei România literară în Germania, colaborez la Lettre Internationale, Dilema Veche, Dilemateca, Orizont, Idei în dialog, Tribuna, Vatra, Caietele Vieții Românești 1-3 (numerele tematice „Modelul german“). În 1997, volumul Ion Barbu și Paul Valery. Incidențele poeticului a apărut la editura Cartea Românească și a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
viața de zi cu zi ca și majoritarii. Dar, în plus, posibilitatea evadării din regimul concentraționar le-a adus, pe lângă șansa de a trăi într-o lume normală, suferințele separării temporare a membrilor unei familii și, nu în puține cazuri, dileme identitare acute. Aveam o casă, dar era ea oare un „acasă“? se întreabă eroina mea, profesoara Gertrud B., plecată la finele deceniului șapte cu întreaga familie în Germania Federală. Povestea ei mi s-a părut prețioasă și absolut necesară, în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]