4,692 matches
-
urmă se definește atât într-o formulă radical naționalistă (de ex: Constantinescu, 1928), cât și pe coordonatele istoriografiei critice stabilite de "școala nouă" (Giurescu, 1937). Discursul istoriografic difuzat prin manualele școlare evoluează astfel simultan în două registre paralele ale gamei discursive a naționalismului: i) discursul în naționalismul major (fanatismul naționalistic), în dedesuptul căruia răzbat notele unui ii) discurs în naționalismul bemol (care preia intonații critice). Vom examina dialogul dintre cele două perspective, precum și concepția despre trecut configurată în această perioadă, prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii, între un naționalism critic și un fanatism naționalistic. Această dualitate discursivă afectează și chestiunea unității. De exemplu, există un consens aproape unanim asupra faptului că Mihai Viteazul nu a fost motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
neuniți, care avea să aducă vrajbă și neînțelegeri între dânșii" (Constantinescu, 1928, p. 235). Condamnarea unirii cu Roma, în ciuda faptului că aceasta a reprezentat declicul luptei de emancipare națională, simbolizează triumful formulei ortodoxiste a naționalismului în perioada interbelică. Spiritualitatea. Dualitatea discursivă în care se exprimă consensul naționalist interbelic se manifestă și în privința spiritualității românești. Aripa fanatismului naționalistic, după cum o arată și citatele de mai sus extrase din N.A. Constantinescu (1928), condiționează identitatea română de ortodoxism. La întrebarea "a fi sau a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
14); 7. Factorul moral dat de conștiința națională, principiul diriguitor al identității istorice românești, cea care a fost necesară a se ivi pentru ca ceilalți factori care preexistau să se închege într-un tot unitar. Credința necondiționată în națiune se întrupează discursiv și într-o soteriologie a românismului (ale cărei rădăcini pot fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a luat locul celei de "națiune română", în același timp în care patriotismul sovietic substituia naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a fost scos din uzul discursiv. Programul... validează tripla reabilitare semantică, ideologică și discursivă a națiunii. Fuziunea celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară care necesita o justificare teoretică. În sprijinul noii teze a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
același timp în care patriotismul sovietic substituia naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a fost scos din uzul discursiv. Programul... validează tripla reabilitare semantică, ideologică și discursivă a națiunii. Fuziunea celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară care necesita o justificare teoretică. În sprijinul noii teze a național-comunismului sunt instrumentate probe textuale constând în citate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu diferențierea extrem de semnificativă că raportul dintre cele două elemente este răsturnat în favoarea autohtonismului. Ca regulă generală, discursul propagat în manualele de istorie se conformează directivelor precise indicate în documentele de partid. Aceeași obediență discursivă este identificabilă și în chestiunea originii. Programul... adoptat la Congresul al XI-lea al PCR din 1974 a lansat oficial tracismul în istoriografia românească, curent care pe plan cultural a luat forma tracomaniei. Această dublă mișcare presupusă de tracism, de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Partidul Comunist Român. Definitivarea tranziției de la socialismul antinaționalist către național-comunism a presupus restitutio in integrum a principiului naționalist. Drept consecință, ideea unității naționale a fost repusă în drepturi, luând fața unității proletare care a fost relegată pe plan secund. Registrul discursiv setat de parametri internaționalismului proletar (1947- 1964) interpreta trilogia unirilor românești (de la 1600, 1859, respectiv 1918) ca evenimente de importanță marginală în istoria luptei pentru dreptate socială a clasei muncitoare. Mai mult, erau evidențiate consecințele antipopulare și efectele exploatative rezultate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o revalorizare masivă a factorului național din istoria, devenită bimilenară, a statului român. Recursul la naționalism în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice ale zilei. Naționalismul a fost recuperat, radicalizat și reinstalat ca axă centrală a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trans-etnică și T2 ostilitate interetnică deschisă) au fost legate printr-o serie de momente critice a căror succesiune a condus către conflictul etnic stradal soldat cu șase morți (trei români și trei maghiari) și peste două sute de răniți: i) etnicizarea discursivă recursul la discursul și categoriile etnice de către mass-media și politicienii postdecembriști în căutarea de legitimitate politică; ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aparținând tradiției naționalismului critic interbelic. În aceste condiții, manualul nu a fost practic utilizat în procesul educativ. După acest experiment eșuat, evoluția literaturii didactice dedicată istoriei în postcomunismul românesc poate fi categorizată în trei perioade diferite, răspântiile dintre cele blocuri discursive constând în două renovări structurale. Cele trei perioade pot fi catalogate drept: i) perioada inerției discursive (1991-1997), în care este menținut principiul manualului unic, fapt care perpetuează monofonia discursului istoriografic pe același schelet analitico-interpretativ articulat în faza național-comunismului, din care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
educativ. După acest experiment eșuat, evoluția literaturii didactice dedicată istoriei în postcomunismul românesc poate fi categorizată în trei perioade diferite, răspântiile dintre cele blocuri discursive constând în două renovări structurale. Cele trei perioade pot fi catalogate drept: i) perioada inerției discursive (1991-1997), în care este menținut principiul manualului unic, fapt care perpetuează monofonia discursului istoriografic pe același schelet analitico-interpretativ articulat în faza național-comunismului, din care sunt înlăturate vertebrele explicit comuniste (cum ar fi referirile la PCR, limbajul specific materialismului dialectic etc.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice românești, i.e., formula daco-romanismului. Răsturnarea regimului comunist nu a avut niciun efect în sensul destabilizării ori restructurării acesteia. Prima parte a perioadei postcomuniste românești este caracterizată de o puternică inerție discursivă. Configurația mitoistorică asamblată în stadiul final al regimului comunist este reprodusă cu mare fidelitate și după căderea regimului. Chestiunea etnogenezei românești, considerată a reprezenta "problema fundamentală a istoriei nostre vechi" (Daicoviciu et al., 1992, p. 68), nu face excepție de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stadiul final al regimului comunist este reprodusă cu mare fidelitate și după căderea regimului. Chestiunea etnogenezei românești, considerată a reprezenta "problema fundamentală a istoriei nostre vechi" (Daicoviciu et al., 1992, p. 68), nu face excepție de la această regulă a inerției discursive în postcomunism. Explicația poate fi găsită în faptul că memoria românească și simțul identitar românesc au stat sub înrâurirea ideii naționale și a naționalismului politic. Începând cu epoca pașoptistă, atât memoria istorică cât și conștiința de sine a românilor s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se formase înainte de manifestarea acestor influențe" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Limita temporală până la care este datată finalizarea etnogeniei românești este stabilită în secolul al VIII-lea, deci înainte de primele contacte cu popoarele slavice. II. Discursul polifonic (post-1998). Pluralizarea discursivă antrenată de introducerea manualelor alternative nu a schimbat radical asumpția sintezei duale a etnogeniei românești consacrată în paradigma xenopoliană a daco-romanismului. Dacă în manualele destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist în sensul apărării identității tradiționale românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
locuri" (ibidem, p. 17). În contextul retensionării relațiilor diplomatice dintre statul român și cel ungar după 1989, vechea chestiune a continuității, care a ațâțat atâtea pasiuni politice în istoriografiile celor două țări, a cunoscut un nou capitol. În aceleași cadențe discursive ale istoriei militantiste de secol al XIX-lea, manualele postcomuniste au reinstrumentat cazul istoriografic împotriva "netemeiniciei teoriei imigraționiste", mobilizând o impresionantă colecție de probe moștenite de la acțiunile similare întreprinse de A.D. Xenopol, care ar atesta "continuitatea lor în spațiul carpato-danubiano-pontic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
succesiunea de răscoale țărănești și revolte populare care interpunctează trecutul social românesc, respectiv în luptele seculare de neatârnare statală încununate cu Războiul de Independență din 1877-1878. Din luptele de eliberare socială sunt eliminate cu desăvârșire, printr-o operație de extirpare discursivă de precizie chirurgicală, orice referință la Partidul Comunis Român. Singurele elemente reziduale ale istoriei proletare centrate pe lupta muncitorească în numele idealului libertării sociale sunt de găsit în referirile făcute la crearea Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România în 1893
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
social-populară se desfășoară în linii mari pe coordonatele stabilite de istoriografia național-comunistă. II. Discursul polifonic (post-1998). Direcția conservatoare a vechii gărzi istoriografice a reprodus aceeași retorică a luptei naționale de independență ca principiu fundamental al istoriei românilor. În aceleași cadențe discursive ale istoriei eroizante, I. Scurtu et al. (1999) celebrează pe militarii români care, sacrificându-se pe altarul independenței naționale, "s-au acoperit de glorie la Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin", în cadrul "războiului româno-ruso-turc din 1877- 1878" (p. 60). În contrast total
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
factologică-descriptivă, fără o emisiune ideologică prea pronunțată. Spiritualitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). În ciuda resurgenței ortodoxismului în sfera publică românească de după prăbușirea comunismului, manualele de istorie au fost refractare la încorporarea masivă a factorului religios în narațiunea istorică românească. Logica inerției discursive a prevalat și în materie de spiritualitatea românească. Referințele la Biserica Ortodoxă sau la Biserica Unită și la rolul lor istoric în prezervarea culturii românești și în stimularea cristalizării identității naționale rămân mai curând marginale. Laic rămâne și sistemul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol. În locul ei este repusă în drepturile sale tradiționale formula "î.Hr./d.Hr.". Religia creștină, Biserica (Ortodoxă dar și cea Unită), credința răsăriteană, sunt teme ce apar recursiv și în celelalte direcții discursive (reflexivă, respectiv postmodernă) ocazionate de pluralizarea manualelor. N. Dumitrescu et al. (1999) include creștinismul ca element fundamental al "sintezei spirituale", ca dimensiune integrantă a "sintezei românești" (p. 11). Iar manualul redactat de S. Brezeanu et al. (2000) menționează "vechimea creștinismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
europeană. Anul 1998 apare astfel ca momentul critic punctul de inflexiune care marchează simbolic debutul procesului de reconfigurare a memoriei publice românești pe aliniamentele eticii europene a memoriei. În acest an poate fi reperată producerea unei masive prefaceri a ordinii discursive a memoriei publice românești. În avangarda reflecției istoriografice, debutul acestui moment tranzitoriu este ilustrat de publicarea provocatoarei cărți semnate de L. Boia, Istorie și mit în conștiința românească (1997), lucrare care a dat startul deconstrucției mitologice a memoriei naționale. Imediat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în trena lucrării lui Boia, noul Curriculum Național redefinea coordonatele centrale pe care era construită memoria publică în literatura didactică. Reintroducerea manualelor alternative după o jumătate de secol de monopol statal incontestabil asupra discursului oficial asupra trecutului a pulverizat monofonia discursivă. În 1947 autoritățile comuniste au decretat principiul manualului unic, după ce întreaga tradiție didactică românească se construise pe principiul pluralității cărților școlare. Pluralizarea discursului despre trecut prin instituirea manualelor alternative a facilitat o deschidere interpretativă care a făcut posibilă glisarea dinspre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din ce în ce mai impregnată de spiritul occidental postnaționalist. În ciuda lamentațiilor vocale, dar tot mai neputincioase, ale facțiunii tradiționaliste adeptă a principiului status quo ante, redefinirea memoriei publice românești a continuat impetuos în direcția eticii europene a memoriei. La modul general, comparând universul discursiv despre trecut închegat înainte de 1999 cu modul în care trecutul a fost asumat, înțeles și interpretat după acest punct critic, se poate oberva o amplă revizuire a memoriei colective, desfășurată simultan pe dimensiuni multiple, care merită pe deplin titulatura de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o memorie reflexivă post-eroică a unui trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de reconstrucție identitară pe aliniamentele unui ethos postnaționalist. Această vastă transformare consistă într-o serie de deplasări discursive simultane, pe care le vom despleti din totul organic în care sunt legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive ale aceluiași fenomen de prefacere a modului românesc de raportare la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive ale aceluiași fenomen de prefacere a modului românesc de raportare la trecutul național ca răspuns cultural la provocarea integrării europene. De la eroism belic triumfalist la post-eroism critic. O primă dislocare discursivă de importanță centrală reperabilă în memoria publică transmisă prin intermediul literaturii didactice este dată de deplasarea accentului dinspre un eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei politici a regretului. Sub auspiciile paradigmei celebrativ-eroice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]