5,138 matches
-
și apoi a reveni la final, care este, de fapt, Începutul... PARTEA ÎNTÎI Londra, decembrie 1915. În dormitorul mare (nicicând nu a fost epitetul acesta, folosit de agenții imobiliari, mai adecvat) al apartamentului 21 din Carlyle Mansions, Cheyene Walk, Chelsea, distinsul autor se stinge - Încet, dar sigur. În Flandra, la mai puțin de două sute de mile distanță, alții mor mai rapid, mai dureros, mai trist - tineri, cei mai mulți, cu viața Încă Înainte, pagini albe care nu vor fi scrise niciodată. Autorul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
schije de mortier german care i-au trebuit extrase dureros din cap, corp și picioare - și cu auzul irevocabil afectat de explozie; mulțumit că se află Într-o permisie de convalescență prelungită printr-o dispensă specială, astfel Încât Își poate ajuta distinsul stăpân (care are prieteni În poziții Înalte - până la prim-ministrul Însuși, dl Asquith) și cu speranța unei lăsări la vatră pe motive medicale, când va veni vremea. Pentru ceilalți - bucătăreasa-menajeră Joan Anderson, fata În casă Minnie Kidd, care, ambele, locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
telegrame pentru apartamentul 21. O ajută pe dna James să deschidă plicurile și să citească cu glas tare mesajele - căci Între cele două femei, În entuziasmul clipei, s-a stabilit un armistițiu. Numele alcătuie un catalog al cunoștințelor numeroase și distinse ale lui Henry James, mai ales din lumea literelor: Rudyard Kipling, Thomas Hardy, George Bernard Shaw, J.M. Barrie, Hugh Walpole, Arnold Bennett, Max Beerbohm, dna Humphrey Ward... Telegrame, scrisori și plicuri goale acoperă polița de la capul patului lui James. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maupassant vizită Londra și Henry, care Îl cunoscuse la Paris, aranjă o cină În onoarea lui la Greenwich, la care Îl invită pe Du Maurier, Împreună cu Edmund Gosse și alții. Du Maurier se simți flatat că fusese inclus În această distinsă adunare literară, În timp ce Henry era mulțumit să aibă măcar un oaspete capabil să converseze fluent În franțuzește (deși era translatorul oficial al Comisiei de Comerț, Edmund Gosse vorbea Îngrozitor franceza). Seara decurse excepțional, În parte, fără Îndoială, fiindcă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar el va fi nevoit să stea printre spectatori și să le Înregistreze verdictul. Unul dintre ei era William Archer, influentul critic de la The World, care Îi scrisese lui Henry pentru a saluta perspectiva unei piese noi, compuse de un distins om de litere, și a-și anunța intenția de a veni la premieră. Pe Henry, mesajul Îl măgulise, dar Îl și alarmase. Archer Își asumase parcă sarcina de a ridica standardele literare ale scenei engleze, obiectiv pentru care el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neted, peste apa aproape invizibilă. Un ponton scheletic, neobișnuit de lung, se Întindea dinspre mal către orizont, ca și cum și-ar fi propus să facă un pod peste Marea Irlandei, dar și-ar fi pierdut energia. Părea absurd ca el, Henry James, „distinsul om de litere“, autorul cosmopolit care se simțea la fel de În largul său la Londra, Paris, Roma și New York, să fie azvârlit aici În miez de iarnă, În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu peste cap pentru a „decora“ sala cu cei mai distinși prieteni. Tânărului domn Compton i se Îngădui să asiste ca o favoare specială, iar Henry Îl găsi Împreună cu tatăl său În culise, după aceea. Monty crescuse mult de cât Îl văzuse ultima dată și era Îmbrăcat elegant Într-un sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru casier, cu numele Înaltelor personaje care solicitaseră sau acceptaseră cu amabilitate locuri, Alexander Își Îngăduise un fluierat gros de respect și admirație. — Pe cuvântul meu, Henry (erau de-acum Henry și Alec), pe cuvântul meu, o să fie cel mai distins public de premieră pe care l-a văzut West End-ul În ultimii ani. Nu știa dacă să se simtă Încântat de atenția lor binevoitoare sau să se teamă de perspectiva judecății lor colective. The Times sosi enervant de târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
slăbiți, Încât se temu să nu se prăbușească, strângându-se În brațe, și să se rostogolească sub roțile trenului. Mai târziu, oferi un dineu În onoarea lui Daudet la clubul Reform, la care luară parte Du Maurier și toți oaspeții distinși, vorbitori de franceză, pe care Îi putu aduna la Londra. Dineul fu reușit, În ciuda umbrei de neliniște care plană deasupra evenimentului datorită lipsei de control a francezului asupra propriei vezici (fără Îndoială, rezultatul libertinajului din tinerețe) și a nevoii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu multe Împotriviri și proteste. Cu prima ocazie când ajunse la Londra, Henry se duse să Îl vadă În Oxford Square. În fața casei Îl Întâlni pe Tom Armstrong, vechiul camarad al lui Du Maurier din „perioada Trilby“ de la Paris, acum distinsul decan al Colegiului de Arte Frumoase de la Kensington. Venise cu aceeași misiune, drept care Îl vizitară Împreună pe invalid, luând loc pe scaune cu spătar Înalt, lângă pat. Aspectul lui Kiki era șocant. Era tras la față, cu obrajii supți, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se scuturau din copaci și acopereau aleile. În biserică, urna care conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene și, ocupând primele două sau trei rânduri, numeroasa familie Du Maurier, În Întregime În doliu, cu excepția lui Guy, strălucitor În uniforma de gală: bărbații gravi, femeile străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bisericii. — Da, a avut mulți prieteni. Dar tu ai ocupat un loc special În inima lui... Henry (ezită la numele mic și roși puțin rostindu-l). S-a considerat Întotdeauna privilegiat pentru că a putut spune că un scriitor atât de distins Îi e prieten. — Prostii, murmură el. — E adevărul. Gerald se numără printre primii cu care vorbi acasă la Ainger. Venise În ziua aceea de la Bristol, unde se juca Trilby. Stătea În seră și fuma o țigară, trăgând fumul În plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Carlyle Mansions este, inevitabil, un moment de contrast față de agitația primeia, cu toate telegramele și scrisorile de felicitare care sosesc din țară și din străinătate (și care vor continua să sosească multe zile de acum Încolo). Doamna James recunoaște numele distinse care Însoțesc unele dintre aceste mesaje - William Dean Howells, de pildă, Logan Pearsall Smith, Ellen Terry - și Îi Îngăduie Theodorei, care trece să Întrebe dacă este nevoie de serviciile ei, să i le clarifice pe cele mai puțin familiare: Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
crudă Întorsătură a destinului, experiența a coincis cu Învierea ambițiilor și speranțelor lui teatrale, ceea ce, la Început, l-a ajutat să lupte cu depresia, dar apoi nu a făcut decât să o adâncească, atunci când ele au murit iar. În 1908, distinsul actor și director de trupă Johnston Forbes-Robertson s-a oferit să monteze o versiune mai lungă a piesei Într-un act pe care Henry o scrisese cu mult timp În urmă pentru Ellen Terry, acum intitulată the High Bid, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
A fost mai bine că nu a știut că avansul surprinzător de generos pentru Turnul de fildeș provenea din drepturile de autor ale lui Edith Wharton, printr-un aranjament secret cu Scribner’s. Trebuie să i se fi părut, când „distinsul oaspete“ i-a bătut la ușă, prezentându-și cartea de vizită, că, În ciuda admirației prietenilor și a tinerilor discipoli pentru care era cher maâtre, În ciuda Ordinului de Merit și a felicitărilor care Îi urmaseră, În ciuda propriei credințe În valoarea operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
colorant. Vorbi, c-o bună dispoziție cuceritoare, hîțînîndu-și cu umor un picior. - Gabi, scumpete, ce-ai rămas așa, cu capul în buzunar?! Doar n-o să-mi ții acum neprezentați doi domni atât de plini de responsabilitate, de șarmanți și de distinși? - Sânt niște clienți... Par but de bani. Au venit cu un taxi... - Clienți! But de bani!... De cinci luni nu încetez să fiu tot mai deziluzionată în legătură cu educația acestei fătuci! Îmi pierd nopți întregi cu îndreptări și însemnări. Privind sufletul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și apare ca descins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil și bogat, are aproape cincizeci și patru de ani, a fost la Paris și, întreprinzător, și-a amenajat până și un atelier de ceramică. Privește la Ulpiu, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles, după ani de eșecuri, observai că ea nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl privea cât putea ea mai blajin. Părea că nu se forțează, deși ceea ce reușea ea să scoată în materie de blajinitate și condescendență din asta reprezenta foarte mult. Semăna, ia să vedem, da, semăna cu o doamnă în vârstă, distinsă și văduvă, cu părul atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deseori nevoie... Este ora 20,05... Nu garantez pentru procurori. Mă îndoiesc însă, de pildă, ca, la ora aceasta, 260 DANIEL BĂNULESCU funcționare țăcănite, nu izbutise să plătească, în avans, și abonamentul Radio-TV. Aduse vorba asupra unei liste cuprinzând persoane distinse și extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit și cărora, o dată reântâlnite, în opinia sa, n-ar trebui să li se oprească salutul lor, al ambelor surori Stamatescu. Despături cu distincție pomelnicul. Citi, cu apretată dicție, o toropitoare serie de nume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chema Maria Nicolici. Mână în mână cu Miliția din cartier. Ocupîndu-se cu niște căcaturi de vrăji. În rest, persoană cultă, violoncel, clavecin, cultură clasică, elevată (cînd auzi și vorba asta filozofică, elevată, lui Arvinte, ce era veșnic mort după cuvintele distinse, aproape i se sculă.) Isteața dăscăliță putea fi însă și cu curul în sus, pretențioasă. Punea două condiții. Pe parcursul șederii la ea, noul primit să nu ia, nicicând, legătura cu vechii săi camarazi. Și costa mult. "Foarte bine", dădu, scurt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o rubedenie mai de pe departe de-a sa, mare profesoară de romînă-engleză, care accepta în internat și băieți. Era un loc excelent, în care putei să-ți ronțăi în liniște pastilele, între sendvișurile cu parizer sau cu friptură de curcan. Distinsa profesoară era o tipesă. 290 DANIEL BĂNULESCU metrou uitau, uneori , să deschidă rapid ușile. Nici unul însă, până azi dimineață, nu uitase atât de mult... Pe de altă parte, generalilor de Securitate ce răsăriseră instantaneu în sala Dispeceratului le era groază
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tipărite, niciodată. La capătul unei istorice bătălii cu Consiliul Educației și Culturii Socialiste, lui Ulici i se datorează debutul editorial al lui Cristi, petrecut chiar în 1988. Se mai îndura de noi, luptîndu-se să ne publice, prin reviste, câteva versuri, distinsa și excepționala poetă Constanța Buzea. La sfârșitul ședințelor literare de la UNIVERSITAS, profanii coborau scările imense, colhoznice, înmuiate în beznă, până în dreptul unei portărese răscoapte și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se porni, fără grabă, să jupoaie de pe celălalt fâșii ce semănau cu niște imense coji de banană. Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce arăta distins, îngrijit, flegmatic, înalt, tuns perie și albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l aleseseră drept pradă: - E cartofor? Trăiește cu mă-sa? O frige cu farmece? L-a trișat franțuzoaica? se interesă Genel, sărind din două în două trepte, ca un greiere, către palierele inferioare, după făptura pe jumătate jigărită, pe jumătate distinsă. Uită și bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care o așezase, buză-n buză cu gâtlejul scărilor. Nu mai era atât de interesat de aspectul material al existenței. La loc. Înăuntru. O, singurătate a singurătății, totul este singurătate! Pantofii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]