5,717 matches
-
nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra mea au pus» înaintea făcătorului meu de bine, carele ești măria ta; și la aceasta ce alt pot zice întâi fără numai...” Secretarul domnesc își îndreptă spinarea dureroasă, blestemă în gând frigul iernii cu care nu se putea obișnui și, privind spre vrăbiile care se adunaseră într-un copac adăpostit de zidul Curții domnești, se miră încă o dată că scrisoarea i-a fost dată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la aceasta ce alt pot zice întâi fără numai...” Secretarul domnesc își îndreptă spinarea dureroasă, blestemă în gând frigul iernii cu care nu se putea obișnui și, privind spre vrăbiile care se adunaseră într-un copac adăpostit de zidul Curții domnești, se miră încă o dată că scrisoarea i-a fost dată pur și simplu. Nu-i venea să creadă: cum adică reușise vodă în primul moment să-l înspăimânte pe mitropolit într-atât încât marți seara acesta să-și înainteze demisia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a făcut până și pe prâslea mare stăpân. Capul doamnei, după câte înțeleg, nu vrea ca nici o palmă de pământ să fie pe numele domniei, că, de, domniile sunt schimbătoare și când se schimbă domnii se schimbă și stăpânii moșiilor domnești... Poruncește slugilor să scoată caii din grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să refacă toată rețeaua. Este important și Bartolomeo Ferrati, pentru că avem nevoie să prindem toate scrisorile lui vodă către curtea de la Viena. Nicolae Wolf scrie pe latinește spre papă și Veneția, de la el și de la Del Chiaro aflăm situația conturilor domnești de la băncile venețiene, vreau să zic de la Zecca Veneției. Corespondența cu rușii și cu turcii o aflăm direct de la ei pentru că prudența lui vodă este foarte mare spre aceste țări. După ce s-a dat în vileag răposatul David Corbea, atenția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu știai ce sunt, nouri din basm sau munți. Și cum privea Stanca minunăția asta, numai ce o auz spunând: „Treabă bună, neică Mihai, ce făcu măria sa împreună cu domnia ta, treabă bună că-l lăsă padișahul să rezidească din nou curțile domnești de la Târgoviște. Nimic nu-i mai frumos pe lume ca Târgoviștea”. Râse scurt doamna Stanca. Ștefan nici nu o auzea, așa că înnodă tot ea din nou vorba de unde o lăsase: „Năstrușnic mai e și Mateiaș. Odată când ajunserăm aici unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oltenii cu sacalele: sacagiuu... Auzi, neică Mihai, la ce-i umblă mintea și e doar copil de zece ani.” — Cum adică, tot neamul lor visează să ajungă vodă? — Păi, nu ai văzut cu ce nume i-au botezat, tot nume domnești, Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Așa că nici vorbă de tron împrumutat! Când împrumuți, te mai gândești să dai și înapoi. Să mergem la culcare, nu mă mai amărî că-mi alungi somnul cu totul. De când m-a scos vodă din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tată de mic. Nici un dregător pe lume, nici o rudă de domn nu se bucurase vreodată de cinstirea pe care o primise fostul mare stolnic de la Brâncoveanu. Acum își amintea de nunta domniței Maria cu vodă Constantin Duca, unde cea mai domnească mireasă din lume fusese dusă la altar de bunica ei, doamna Stanca, și de neica Dinu. Apoi primirile la domn ale ambasadorilor străini de pe lângă Înalta Poartă otomană, lordul Paget din Anglia, contele Marsigli de la Viena și alții mulți cu ranguri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar mai întâi aș dori să-i porunciți popii să-mi arate biserica, aș vrea să-i mai văz o dată zugrăveala... — Cum de nu, până vine popa, să intrăm, și porniră toți trei spre scara monumentală ce ducea în apartamentul domnesc. Urcară nestingheriți în sala mare. Spătarul Mihai își ridică privirea spre fresca amintind de drumul făcut la Adrianopol. Era bine zugrăvită. Ștefan se scuză că trebuie să cheme slugile și dispăru. — Spuneați de Mateiaș; unde e? — În grajd, are treabă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în ochi. Evident, gândi spătarul cu răutate, Stancăi și celorlalți Brâncoveni le plăcea biserica din Băjești; o înălțase Mareș Băjescu, omul de încredere al lui Matei Vodă Basarab, iar Matei Vodă este stâlpul de care se reazimă pretențiile de neam domnesc ale lui Io Constantin Voievod. Soarele începuse să ardă și Mihai își simțea greu pe umeri caftanul dintr-un fel de cașmir negru mai gros având pe margini blană de vidră, așa că se bucură când intră în clădirea arhondăriei, răcoroasă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cărți: biserica de lemn a Oltenilor, biserica Sfântul Nicolae din Prund, apoi cea a Cărămidarilor, a Sloboziei a lui Leon Vodă, dăruită de vodă cu o cruce de piatră, cea a Staicului și Schitul Hagiului, a Sfântului Nicolae de lângă jitnița domnească, a Sârbilor. Apoi s-au pornit clopotele de la mânăstirile cele mari, de la Radu Vodă, cu ele deodată cele de la Sfântul Gheorghe Vechi, de la școala de slovenie a Bălăcenilor, cei care s-au iertat cu vodă la spusa jupânesei Anca, tușa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au pornit clopotele de la mânăstirile cele mari, de la Radu Vodă, cu ele deodată cele de la Sfântul Gheorghe Vechi, de la școala de slovenie a Bălăcenilor, cei care s-au iertat cu vodă la spusa jupânesei Anca, tușa măriei sale... Și de la Biserica Domnească și de la cea a Jurământului cu hramul Sfântului Dumitru și de la cea a Doamnei lui Șerban Vodă; urmară Sfântul Nicolae din mahalaua Șelari, bisericile scaunelor de neguțători și meșteșugari: a scaunelor de măcelari, a oțetarilor, a săpunarilor, adică cea din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au hrănit în casa învățăturii dumnezeescului Dar, ce s-au întemeiat cu puterea cinstitelor taine, ce era îngrădită cu bunătăți, cu faceri de bine, cu lucruri plăcute lui Dumnezeu, una ca aceasta, adevărat, n-au murit, ci doarme”. Din scaunul domnesc, Brâncoveanu vedea cum se usucă lacrimile în ochii celor patru feciori ai lui, cum fețele li se destind. Părea că predica sfinției sale Antim le deschide o fereastră spre priveliștea veșniciei și le întărește credința. Simțea o oboseală cumplită în toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
începură să citească scrisoarea grecului. Pe măsură ce parcurgeau textul, fața lui Ștefan exprima îngrijorare și aproape spaimă, pe când Constantin își păstra seninătatea și zâmbetul blând. Cred că trebuie să-l trezim pe taica, șopti Ștefan. — Crezi? Hai să mergem în iatacul domnesc și când s-o trezi să-l ajutăm noi să se îmbrace. Nu mi se pare prea grav, dar în orice caz trebuie să verificăm știrea. Ieri, după cum știi, i-am răspuns sultanului privind drepturile cuceritorilor Bizanțului de a se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine, spuse ea ca să spulbere îngrijorarea celui mai mare fiu, dar după panihida de nouă zile a Stancăi plecăm toate la Mogoșoaia, să facem pregătirile pentru Paște. Pe domnia ta, Constantine, rogu-te să fii ispravnic pentru ridicarea și terminarea caselor domnești de peste munte de la Sâmbata de Sus. Casele din Brașov trebuie reparate, aș dori să căptușești cu lemn de cireș sala mare a casei și să schimbi grinzile de stejar. Caută acum meșterii și tocmește-i după Paști să înceapă lucrul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-ți sărut mâna. Ștefan ca în vis îi întinse mâna dreaptă. Omul i-o sărută și lăsă să cadă pe ea o lacrimă. — Îți mulțumesc, măria ta, că mi-ai arătat cum se ridică și cresc din ape casele domnești... Stau de cinci ani aci și până azi nu le-am văzut niciodată. — Nea Marine, lasă, nu se cade, eu nu sunt vodă... — Pentru mine ești. Să trăiești, măria ta, și-i mai sărută o dată tandru mâna spălată de lacrimi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este frumos, și biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul domniei tale, și casele mânăstirești cu paraclisul și casele domnești... Totul! Îl fericesc pe vodă că l-a lăsat inima să aducă meșteri din toată lumea și să zidească asemenea lăcaș de desfătare duhovnicească. — Cum adică, l-a lăsat inima? — Da, l-a lăsat inima, căci inima lui este plină de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mică, cea cu stele, cum i se mai spunea, toate capetele se ridicară din documentele la care se lucra și câțiva din secretari recitară într-un glas: — Măria sa vă așteaptă și a dat poruncă să vă înfățișați degrabă în iatacul domnesc. Ștefan își controlă ținuta - eleganța lui era desăvârșită, ca atare își îndreptă forțat spinarea, își trase umerii în jos și grăbi pasul. Nimeni de pe lume nu ar fi putut spune că din ultimele patru nopți prințul își petrecuse două în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să ne pregătim să mergem la denie, apoi întorcându-se spre Ștefan, întrebă: unde ai fost? — Spusei: am fost la Târgoviște. Vorbise atât de răspicat încât ceilalți trei Brâncoveni înțelegeau că nu rămânea loc de comentarii. La denie în biserica domnească erau doar bărbați, doamnele și jupânițele plecaseră la Mogoșoaia să facă pregătiri pentru venirea Paștelui. În jilțul său, vodă încerca în zadar să se concentreze. Se simțea trădat de cei doi unchi și de vărul său, marele logofăt Ștefan Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ciocan inima îi bătea în cap asurzitor. Trebuia să se sprijine, trebuia să se sprijine, și Ștefan nu era în spatele lui, nici Constantin și el trebuia să se sprijine. Un pas înapoi și vodă dădu să se așeze în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga care îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa. Liniștea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin hain și nevrednic de a fi domn al valahilor, poruncindu-i să se supună imbrohorului care îl va duce cu toată seminția lui în fața divanului împărătesc de la Istanbul. Brâncoveanu zâmbea liniștit, ținea mâna dreaptă pe brațul stâng al jilțului domnesc, în spatele lui cei trei prinți, Constantin, Ștefan și Radu, aveau întipărită expresia unei tristeți demne, ca într-un tablou votiv de mânăstire. Ștefan Cantacuzino citea cu noduri și când se poticnea ridica privirea spre boieri și spre tatăl său stolnicul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atenuat de cei douăzeci și cinci de ani de pace și amenințarea capugiului învinsese eventualele sentimente de loialitate ale boierilor care rămăseseră la Curte să l păzească pe domn. Seara cei patru ostatici și boierii care-i păzeau au traversat grădina Curții domnești și au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând începerea deniei. Lumina zilei încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pace și amenințarea capugiului învinsese eventualele sentimente de loialitate ale boierilor care rămăseseră la Curte să l păzească pe domn. Seara cei patru ostatici și boierii care-i păzeau au traversat grădina Curții domnești și au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând începerea deniei. Lumina zilei încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu totul, luminând cald, de jos în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
auriu totul, luminând cald, de jos în sus fețele celor ce le țineau în mâini. Vlădica Antim, în odăjdii arhierești negre, cusute pe margini cu argintiu, stăpânea cu glasul lui exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul voievod uns în viață. Se așeză și se lăsă pătruns de solemnitatea momentului, încercând din răsputeri să-și unească rugăciunea sa cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru sfințirea crucii înălțate pe locul pe care fusese omorât de seimeni Papa, tatăl lui vodă. Își goni imaginile din minte, propunându-și să reia practica rugăciunii neîntrerupte, care să-l despartă de ambițiile lumii acesteia. După denie, în iatacul domnesc în care erau arestați cei patru bărbați din neamul Brâncovenilor intră cu pas de om obosit Mustafa Aga. Îl salută sever pe domn și politicos îi concedie pentru cină pe cei câțiva boieri care-l păziseră. Radu adormise într-un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
focului, dormeau toți. La lumina puțină a candelei, lui vodă i se părură nespus de dragi. Cum a intrat, venind din odaia de dormit fără să-l simtă nimeni, tot așa ar putea pleca aiurea, știa bine că paza Curții domnești era inexistentă. Ce puteau face doisprezece lefegii turci? Da, putea pleca oriunde, era bogat, avea bani la Zecca Veneției și la Brașov. Dar asta ce însemna? Răzbunarea cumplită a turcilor i-ar fi omorât pe toți cei de aci, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]