KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...186 187 188 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Julia, dar, chiar În timp ce o striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul erau reci. Primul gînd, nebunesc, prostesc, a fost că Julia o părăsise, și intră cu un sentiment de spaimă În dormitor și deschise Încet ușa garderobului, fiind sigură că hainele Juliei fuseseră luate... Făcu toate aceste gesturi Înainte de a-și scoate pardesiul și, cînd constată că hainele Juliei erau tot acolo, că nici una dintre valize nu lipsea, că peria, bijuteriile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îi căuta prin sertare, deși sertarele aveau chei care nu erau niciodată Întoarse În broască. Totuși, avea sentimentul că o incursiune În biroul Juliei, În absența ei, era ceva făcut pe furiș, deranjant. Ca și cum, copil fiind, te-ai duce În dormitorul părinților, cu suspiciunea că acolo se petrec tot felul de lucruri - precise, de neghicit, că te priveau, dar, În același timp, erai exclusă... Cel puțin, așa simțea Helen. Se simțea astfel acum, În timp ce stătea În picioare În cameră, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să-ți las un bilet. Nu-ți imaginezi, atunci cînd ieși să iei prînzul... Helen se năpusti la ea: — Prînzul? Deci nu ceaiul! Obrajii Îmbujorați ai Juliei deveniră și mai roz. Plecă fruntea și trecu pe lîngă Helen, ducîndu-se În dormitor. — Am spus prînz ca un exemplu. Pentru Dumnezeu! Nu te cred, zise Helen urmînd-o. Cred că ai stat cu Ursula Waring toată ziua. Nici un răspuns. Ei, așa a fost? Julia se dusese la toaletă și-și luase o țigară. Sesizînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
auzit nici un sunet pînă cînd, la ora zece și ceva, ușa Juliei s-a deschis și ea a coborît Încet la bucătărie. Helen Îi urmări mișcările cu o exactitate terifiantă: o auzi cum se duce spre bucătărie și apoi spre dormitor, și Înapoi, o văzu cum coboară la toaletă, cum se duce În baie, se spală, o văzu urcînd din nou În dormitor, stingînd lumina În spate, o auzi cum se deplasează pe podeaua scîrțîitoare În timp ce se dezbrăca și apoi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Helen Îi urmări mișcările cu o exactitate terifiantă: o auzi cum se duce spre bucătărie și apoi spre dormitor, și Înapoi, o văzu cum coboară la toaletă, cum se duce În baie, se spală, o văzu urcînd din nou În dormitor, stingînd lumina În spate, o auzi cum se deplasează pe podeaua scîrțîitoare În timp ce se dezbrăca și apoi cum se urcă În pat. Nu a Încercat să-i adreseze o vorbă lui Helen sau măcar să vină În salon, dar nici Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
auzi cum se deplasează pe podeaua scîrțîitoare În timp ce se dezbrăca și apoi cum se urcă În pat. Nu a Încercat să-i adreseze o vorbă lui Helen sau măcar să vină În salon, dar nici Helen n-a chemat-o. Ușa dormitorului era Împinsă, dar nu Închisă: lumina lămpii de citit iradie pe scară cam un sfert de oră, apoi se stinse. Casa era cufundată total În Întuneric, iar Întunericul și tăcerea o făceau pe Helen să se simtă mai rău ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În cele din urmă luă lama, o spălă, o Înșurubă la loc sub miezul metalic, și puse aparatul la loc În cutie. Stinse lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască Încet cu Întunericul, apoi trecu În hol și urcă spre dormitor. Julia stătea Întinsă pe o parte, cu spatele la ușă și cu fața cufundată În Întuneric, iar părul ei era negru, intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum obișnuia Fraser. Se gîndi să renunțe și la Brylcreem cu care-și dădea pe păr. Se Întoarse În dormitorul lui și stătu În fața oglinzii pieptănîndu-și părul Într-o parte și alta, Încercînd diverse stiluri de cărare sau lăsîndu-l să-i cadă pe frunte... Dar părul, pe măsură ce se usca, Începea să devină pufos; i se părea că seamă cu băiețelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fost frică... Da, spuse el atunci, foarte liniștit. Bine. Domnul Mundy dădu din cap aprobator, iar umerii Îi căzură, de parcă era ușurat. — Îți mulțumesc, fiule, zise el. Își trase mîna și o apucă Încet, tîrÎndu-și picioarele pe coridor, spre dormitorul lui. Duncan intră În camera lui și Începu să se dezbrace. Camera era mică - una de băiat, chiar Încăperea În care domnul Mundy Însuși obișnuia să doarmă cînd era tînăr și locuia În casa asta Împreună cu părinții și sora lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un orb, și Întinse mîna, găsi clanța ficărei uși, anticipă pașii pe care Îi avea de făcut și carpetele lunecoase. Nu se duse la ușa din față, pentru că știa că dormitorul domnului Mundy avea vedere spre stradă, iar el dorea să plece mai pe ascuns. Chiar și În toiul acestui freamăt pe care-l trăia - după ce-și zisese că domnul Mundy, oricît de mult ținea la el, putea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dar de data asta, În Întuneric, i se părea schimbată. O luă Încet, captivat de fiecare colțișor al ei: conștient de existența oamenilor din casele pe lîngă care trecea, văzînd luminile stinse În camerele de la parter și altele aprinse În dormitoare sau pe coridoare, pentru că oamenii se duceau la culcare. Observă o femeie cum ridică o perdea pentru a ajunge la ivărul ferestrei: era Înfășurată În perdea ca o mireasă În vălul ei. Într-o casă modernă, o fereastră glazurată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bătu mai tare - și asta Îl făcu pe Fraser să traverseze camera, să pună mîna pe draperie și s-o tragă. CÎnd Îl zări pe Duncan, rămase uluit. — Pearce! zise el. Dar apoi tresări și se uită rapid la ușa dormitorului. Apăsă cîrligul și ridică Încet fereastra, ducîndu-și un deget la buze. — Nu prea tare. Cred că proprietăreasa e În hol. Ce naiba cauți aici? Ești bine? Da, zise Duncan liniștit. Am venit să te caut. Te-am așteptat acasă la domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
scări de lemn pînă la ușă. În vîrful scărilor se opri să-și scoată haina și ghetele; deschise ușa cu cheia și intră pășind foarte ușor. Se duse În salon și aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și la silueta care dormea acolo, cu brațele Întinse și părul răvășit, cu talpa piciorului ieșind din așternut. Împinse ușa mai mult, se duse spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
priveliște vie, caldă, frumoasă și neatinsă. O mai urmări o vreme, pînă fu sigură că Helen adormise la loc, apoi se ridică și o Înveli bine cu așternutul, acoperindu-i umerii și o mai sărută ușor Încă o dată. Închise ușa dormitorului la fel de Încet cum o deschisese și se Întoarse În salon. Își desfăcu cravata și-și descheie gulerul. CÎnd Își frecă gîtul cu degetele, simți pietrișul. Pe un perete al salonului era o mică bibliotecă. După una dintre cărți era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prin Încăpere. Oare nici o fată de aici nu era Îndrăgostită? Îndrăgostită de-adevăratălea, așa cum era ea de Reggie? Chiar și domnișoara Gibson a fost probabil sărutată cîndva. Poate că a dorit-o un bărbat, poate că au stat Împreună pe podeaua dormitorului, i-a dat jos chiloții, a intrat În ea și a Împins, a Împins... Brusc, ușa biroului domnului Archer se deschise, iar domnișoara Gibson apăru În carne și oase. Viv se Îmbujoră și-și plecă fruntea. Carne de porc, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
urcară pe scara slab luminată la etajele următoare. Mergeau ușor, șoptindu-și cîte ceva despre un anume detaliu sau un lucru distrus, dar, În general, umblau În tăcere. Camerele de la etajele superioare erau și mai deprimante decît cele de la parter. Dormitoarele aveau Încă paturi și garderoburi, iar acestea erau umede din cauza ferestrelor sparte, hainele vechi fiind mîncate de molii sau mucegăite. Părți din tavan căzuseră pe pardoseală. Cărțile și bibelourile zăceau pe jos, total distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cel mai rău lucru care ți s-ar putea Întîmpla ar fi să te Însori mai curînd decît plănuiai. Faci În așa fel Încît totul pare, zise Viv disperată, a fi gîndit, planificat - de parcă a-i cumpăra o garnitură de dormitor! Știi ce sentimente avem unul față de celălalt. Cum ai spus și tu, ceasul bun sau ceasul rău. S-a Însurat cu o altă fată datorită unui ghinion, unei lipse de sincronizare. Nu poți evita unele lucruri; sînt cum sînt. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de grătar. Se Întoarse În dormitor, degajă tava, făcu patul și Împături hîrtia de Împachetat ruptă. Florile le puse În vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care Helen le primise deja, cu poșta de ieri, de la familia ei din Worthing. Mută un scaun. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mult cu mine! — O, la naiba! cum ar spune Binkie. Nu ți-ar plăcea un prînz sofisticat? Nu veni nici un răspuns. Kay Închise portțigaretul și-l vîrÎ În buzunar. Mai turnă cafea În ceașca lui Helen și o duse În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul și ciorapii. Acum Își pieptăna părul - cu mare atenție, Încercînd să dea o formă lejer ondulată buclelor. Pijamaua era pe pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gîtul, care-i deveniseră rozalii, În fine, din cauza interesului și fascinației reale pe care o trăia, și, dincolo de gulerul ridicat al paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi din nou un val cald de dorință. O prinse pe Helen de braț și o trase mai aproape. Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se lovește cu capul de marginea unei uși. — Isuse! — Ești bine? — Ce crezi? La naiba! Mă doare ca dracu’! Își frecă fruntea și continuă să umble cu mai mare atenție. CÎnd Începu să vorbească, vocea Îi era Înfundată. — Aici e dormitorul. Toaleta trebuie să fie undeva dincolo, cred... Auzi un alt pocnet cînd Își lovi capul din nou. Apoi zăngănitul anourilor de la perdele, apoi un clic, urmat de altul. — O, la dracu. Lumina e Întreruptă. Aveau nevoie de șilingi; se Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
așa mult timp, pînă cînd Reggie bătu la ușă s-o Întrebe dacă-i e bine. CÎnd ea Îi dădu drumul Înăuntru, el se uită În jur, nervos, dînd din pleoape nervos. O ajută să meargă. Și Înainte trecuse prin dormitor, dar nu se uitase În jur; acum Își dădu seama că era la fel de neobișnuit ca baia. Pe covor era Întinsă o blană de tigru iar pe pat erau perne de satin, de parcă proprietarul Își imaginase cum arată dormitorul unui star

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
trecuse prin dormitor, dar nu se uitase În jur; acum Își dădu seama că era la fel de neobișnuit ca baia. Pe covor era Întinsă o blană de tigru iar pe pat erau perne de satin, de parcă proprietarul Își imaginase cum arată dormitorul unui star de cinema, sau de parcă era locuit de prostituate sau niște playboy. Întregul apartament arăta așa. Salonul avea un șemineu În perete, Înconjurat de panouri de crom. Telefonul era alb perlat. Mai era și un bar cu sticle și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
propagă prin ea la fel ca alcoolul. Închise ochii. Acum simțea o unică durere, și, În comparație cu restul, era ușor de suportat. Reggie Își termină țigara și se ridică În picioare; Îl auzi cînd se duce la baie, și apoi În dormitor, trăgînd draperia și uitîndu-se În stradă. Acolo era liniște. Întreaga clădire era cufundată În liniște. Probabil că erau apartamente goale pe fiecare latură. CÎnd se Întoarse, ea aproape că adormise. Se ghemui lîngă ea și-i atinse fața. — Ți-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de neajutorare: Își Întindea mîinile și clătina din cap. Îmi pare rău, Îngăima el. Îmi pare rău. Apoi se depărtă. Îl auzi cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]