5,421 matches
-
a lui C. Rădulescu-Motru, marea revistă culturală postbelică de orientare democratică și deschidere europeană, legată ea însăși de o asociație intelectuală, Poesis, și cu aceeași factură pronunțat eseistică, astfel încât adoptă un macroformat apropiat. Pe pagina întâi, centrat impunător, e așezat editorialul, iar în dreapta jos, la încheierea lecturii lui, ochiul zăbovește pe unica imagine foto inclusă în număr, reproducere a câte unei opere plastice - o mască mortuară din Nereju, un desen de Rafael cu chipul lui Aristotel, un altul de Brâncuși, „exponent
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
operă plastică, „o mască”, „... și câteva puncte de vedere”, formulă modulată și îmbogățită ulterior: „o carte”, „un om”, „o gravură”, „... și câteva puncte de vedere” sau: „două probleme”, „o statuie”, „o idee”, „un sistem”, „...și câteva puncte de vedere”. Dintre editoriale se remarcă Prilej de îndoială. La o răscruce de drumuri: spre o țărănie, o mitocănie și un stil „național”, semnat de H.H. Stahl (2/1934), preocupat de dilema conștiinței intelectuale „în lupta de moarte care începe” între civilizația urbană și
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
documente și scrisori care contribuie la cunoașterea demersului științific și a biografiei celor doi. Un demers care‑i cere nu numai devotament exemplar, ci și multă știință, pe care a dovedit-o cu prisosință în îngrijirea scrierilor celor doi. Travaliu editorial cu atât mai angajant și de durată cu cât în cazul lui Anton Golopenția a trebuit să facă stăruitoare cercetări de arhive, inclusiv în arhivele SRI, de unde a recuperat dosarul procesului ce i-a fost instrumentat tatălui ei. Cea mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la Galați (1928-1932) și București (din 1932). Debutează în 1924 în revista „Mișcarea literară”, apoi colaborează frecvent la „Sburătorul”, „Viața literară”, „Rampa”, „Azi”, „Vremea”, „Critica”, „România literară”. În 1926 este ales printre membrii comitetului de redacție al revistei „Sburătorul”. Debutează editorial în 1929 cu Romanul lui Mirel, volum din care, în „Gazeta literară”, apăruseră anterior câteva fragmente prezentate de E. Lovinescu. În 1934 este laureat al Premiului Societății Scriitorilor Români. Crezul literar al lui H. merge în sensul prozei de analiză
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
de la numărul 3-4 din 1901, pe frontispiciul publicației cei doi apar împreună, în calitate de directori-proprietari, iar subtitlul este „Revistă de artă”. Periodicitatea anunțată, lunară, nu a fost respectată, editându-se numai șase numere, dintre care două duble. Așa cum specifica într-un editorial I.C. Bacalbașa, I. trebuia să sprijine afirmarea artelor plastice românești. În acest scop era necesară schimbarea mentalității potrivit căreia produsele artistice naționale nu aveau valoare. Bacalbașa se arată circumspect în privința valorii de ansamblu a manifestărilor artistice autohtone, dar susține că
ILEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287513_a_288842]
-
Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și lucrează ca topometru (1961), profesor suplinitor (1962-1966), inspector și bibliotecar (1966-1982), statistician etc. Colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra” ș.a. Debutează cu poezii în „Luceafărul” (1959) și editorial cu Elegii pentru pământ, apărut în 1977. Poezia lui I. este lipsită de evoluție, conservându-și pretutindeni trăsăturile cele mai caracteristice. Cel mult unele accente („șopârlele”, referirile la realitatea proximă) se acutizează sau capătă o mai mare transparență. De altfel
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
literar”, „Convorbiri literare”. Mai colaborează la „Viața românească”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Gazeta literară” ș.a. Deține funcția de secretar al Asociației din Iași a Uniunii Scriitorilor (1959-1969). Debutează cu două poeme în almanahul literar „Pentru pace și cultură noi luptăm” (1949), iar editorial, cu volumul Povestiri, apărut în 1955. Narațiunile lui I. se grefează pe subiecte inspirate din mediul muncitoresc și din război. Volumul de debut însumează o serie de povestiri din viața tipografilor, care îi era familiară, scrise în maniera îngroșat ideologizantă
IGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
redactor la „Vatra” (1981-1982), bibliotecar la Biblioteca Medicală din Arad (1983-1989). Din 1990 este redactor-șef fondator al revistei „Arca”. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „22”, „Interval”. A debutat în „Steaua” (1967) cu poemul Clopote, iar editorial în 1977, cu placheta de versuri Priveliștile, pentru care a obținut Premiul de debut al Editurii Facla. Începuturile literare ale lui D. stau sub influența atmosferei echinoxiste, temele dominante fiind ființa ca entitate în univers, misterul relației cu natura, încercarea
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
1984 i-a fost inclus un ciclu de poeme în Caietul debutanților al Editurii Albatros. Primul volum, publicat în anul 1987, este Poeme sororale, cu o prefață de Nicolae Manolescu. Încercând să protesteze în anul 1982 pentru că nu putea debuta editorial (s-a legat cu lanțuri de grilajul curții Uniunii Scriitorilor), D. a fost arestat și anchetat, apoi condamnat la închisoare. În 1984 a fost judecat pentru „subminarea orânduirii socialiste” și condamnat la un an și șase luni de închisoare, sentință
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
Herald”, „Lumea literară și artistică”, „Omul liber”, „Rampa”, „Reporter”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Tempo!” (unde publică reportaje), „Țara noastră”, „Viața literară”, „Viața românească” etc. A semnat și cu pseudonimul Ion Rozmarin. Romancier cu o îndelungată activitate literară, D. debutează editorial în 1929 cu volumul Viața minunată a lui Anton Pann, scris în colaborare cu Romulus Dianu și reluat în 1934 cu titlul Nastratin și timpul său. Genul vieților romanțate, foarte la modă în acea perioadă, este abandonat curând de cei
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
de literatură română a Facultății de Filologie din Cluj, unde în prezent este profesor. În 1972 devine doctor în filologie (cu o teză despre proza fantastică românească). Debutează în revista „Tribuna”, în 1964, cu studiul Istoricul literar G. Bogdan-Duică, iar editorial, cu lucrarea Proza fantastică românească (1975; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). A colaborat cu articole, eseuri și studii la „Gazeta literară”, „Steaua”, „Echinox”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Revue roumaine”, „Argeș”, „Vatra”, „Cotidianul”, „România liberă”, „Tribuna Ardealului” ș.a. A
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
CÂRNECI, Magda (1.I.1956, Gârleni, j. Bacău), poetă. Este fiica scriitorului Radu Cârneci. A urmat la București Facultatea de Istoria și Teoria Artei din cadrul Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu”. Debutează în 1975, în „România literară”, și editorial în 1980, cu volumul de versuri Hipermateria, sub pseudonimul Magdalena Ghica, pe care îl va folosi, ca scriitoare, în perioada 1980-1989. A fost muzeograf la Muzeul Național de Artă, apoi cercetător științific la Institutul de Istoria Artei (unde a funcționat
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
nouă ani în închisorile de la Galați, Sighet și București, iar la eliberare i se stabilește domiciliu forțat în Bărăgan, până în 1962. Își reia activitatea de gazetar, cu cronici teatrale îndeosebi, și semnează traduceri din limbile greacă, franceză și italiană. Debutează editorial în 1939 cu Viața de glorie și de pasiune a marii cântărețe Darclée, o evocare romanțată, în care documentația riguroasă se dizolvă în pagini literare de bună calitate. Lucrarea fusese publicată în vara aceluiași an sub formă de foileton în
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
Între 1934 și 1938 audiază cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. Lucrează ca angajat civil în diferite servicii ale armatei. Din 1956 până în 1963 face închisoare politică la Aiud și Periprava. Debutează în 1928 în revista „Vraja”, și editorial în 1931, cu volumul Flori de spini. Colaborează cu versuri, articole, cronici literare la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Arta” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele V. Olteanu, V. Jianu
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
nouă), iar între 1972 și 1976 este secretar al Uniunii Scriitorilor, apoi devine șef al secției culturale a revistei „Contemporanul” (până în 1990). În 1990 înființează la București Editura Orion. A debutat ca poet în ziarul sucevean „Zori noi” (1950), iar editorial, cu placheta Noi și soarele (1963, cu o prezentare de Marcel Breslașu). A colaborat cu versuri, articole, cronici și eseuri la „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „România literară” ș.a. A fost distins cu
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
CAȚAVEICĂ, Ion (5.VI.1951, Bocăni, j. Bălti), poet. Este fiul Elisavetei și al lui Carp Cațaveica. A absolvit Universitatea Pedagogica de Stat „Alecu Russo” din Bălti (1973). A debutat editorial cu placheta de versuri Măsură de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Chiar atunci când e dominat de elementul rațional, versul lui C. are forță emoțională. Lucrând la ziarul „Tineretul Moldovei”, apoi la
CAŢAVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286140_a_287469]
-
În continuare, colaborează , timp de aproape șase decenii, la un mare număr de ziare și reviste: almanahuri și calendare, „Foaia diecezană”, „Drapelul”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tribuna”, apoi, după Unire, la „Arhivele Olteniei”, „Semenicul”, „Banatul literar”, „Calendarul românului”, „Almanahul Banatului” ș.a. Debutează editorial cu Poveștile Bănatului (I, 1893). Urmează alte volume, care conțin cu precădere basme, dar și, sporadic, legende și snoave. Nu sunt neglijate nici baladele. Din păcate, entuziasmul de culegător al lui C. nu este echivalat și de grija pentru păstrarea
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
și internațională, informația densă din articole, echilibrul comentariilor despre rolul educativ al teatrului, cronicile muzicale și cinematografice, studiile, de mici dimensiuni, asupra literaturii române, toate îi definesc profilul. Scrieri literare „cuminți”, epigonice, legitimează preceptul sămănătorist al „literaturii sănătoase”, reafirmat în editorialul În pragul anului 1925. Totuși, apelul adresat unor scriitori de prestigiu n-a rămas fără răspuns, printre colaboratori numărându-se N. Iorga, E. Lovinescu, Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu, Sextil Pușcariu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, O. Goga, Ion
CELE TREI CRISURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286161_a_287490]
-
a încercării de a scrie literatură feministă în stil masculin. Cum era de așteptat, note particulare în acest sens sunt aduse de poezia de dragoste și de poezia pentru copii. Distanța mare în timp dintre debutul în revistă și cel editorial face ca acesta din urmă să nu constituie un început propriu-zis din punctul de vedere al evoluției stilistice. Pe de altă parte, scriitoarea și-a păstrat unitatea de stil și viziune de-a lungul întregii sale opere. Tematica predilectă include
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
lucrează treisprezece ani în domeniul telecomunicațiilor. Colaborează la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
române la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității. Și-a susținut doctoratul la Scuola Normale Superiore di Pisa (Italia) și apoi, în 1975, la Universitatea din Timișoara, cu tema Eminescu și Leopardi. Debutează în 1964 în revistă „Orizont” și, editorial, cu volumul Eminescu și Leopardi. Afinități elective (1980). Colaborează la principalele reviste de istorie și critica literară. Ca istoric literar, C. se raportează, în general, la valorile stabile ale literaturii naționale - epoca marilor clasici și studiul operei lui Eminescu. Concepând
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
al Facultății de Drept și Filosofie din București, intră în magistratură, de unde trece consilier juridic, apoi șef de serviciu în Ministerul Învățământului, până la pensionare (1967). A debutat în 1924, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic” (semnând A. Lucaci), și editorial cu volumul Vitralii (1967). Poeziile sale confesive, relativ meșteșugite, cu o vagă tentă ironică ce atenuează oarecum imagismul și intimismul gratuit, stau sub zodii multiple, reținând atenția prin voința de plasticitate și vitalismul de sorginte țărănească. Sunt învederate o certă
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
Universității din Craiova (1979), se angajează ca inginer la București (1979-1981) și la Petroșani (1981-1982). Este adus de Marin Sorescu în redacția revistei „Ramuri” în 1985; după îndepărtarea acestuia de la direcția revistei (acțiune condusă chiar de C.), ajunge director. Debutează editorial în 1976. A primit premiile revistelor „Amfiteatru” (1975) și „Luceafărul” (1976), Premiul Uniunii Scriitorilor (1983) și al filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1983), Premiul UTC (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză (1997) și poezie (1998). Din 1997, este secretarul Asociației
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
preșcolari/și tot ce a fost mi se pare un vis”) cu ardoarea centripetă a aluviunilor culturale de pe varii meridiane, pusă în actul rostirii simultan cu voința de autoproiecție nelimitată a eului. Multe poeme din Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al poetului (Premiul Uniunii Scriitorilor), tatuează organismul imaginativ cu stimulii realității, exaltă o mitologie barocă a destrămării și recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
numeroase publicații, de la ziare de provincie până la reviste literare importante, cum este „Manuscriptum”, unde a deținut două decenii o rubrică permanentă de document literar. În „Tribuna”, îi apar schițele Bărbosul și Melchior (1967), opțiune abandonată în favoarea istoriei literare. Debutul său editorial (1972) îl reprezintă volumul Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian (în colaborare cu Iosif Pervain). În 1985 devine cercetător la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj-Napoca, unde își poate exercita vocația pentru valorificarea textului literar inedit. Editează, în publicații de
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]