4,870 matches
-
Banff și Jasper din Munții Stâncoși sunt considerate unele dintre cele mai spectaculoase rezervații naturale din America de Nord. În această zonă Munții Stâncoși ating peste 3000 m înălțime. Spre est de munți, dealurile piedmontului adăpostesc o fauna diversă (căprioare, cerbi - elk, elani - moose, urs negru și grizzly, lupi, coioți, puma), precum și ferme pentru creșterea vitelor. În continuare spre est, preeria cu climă uscată temperat continentală excesivă este cultivata cu cereale, răpită - canola și fan pentru industria de creștere a bovinelor. Nordul Albertei
Alberta () [Corola-website/Science/298038_a_299367]
-
După cel de-al doilea război mondial, atât în Statele Unite cât și în Marea Britanie, dar și în întreaga Europă triumfă mișcarea artistică cunoscută de expresionism abstract. Cu timpul această direcție începe să-și piardă elanul inițial, iar unii dintre creatorii săi par să fie din ce în ce mai dezamăgiți de aceasta. Astfel, se pregătește terenul pentru apariția unei noi forme de expresie în artă, care va primi numele de "". În legătură cu originea cuvântului "pop", este vorba de prescurtarea expresiei
Pop art () [Corola-website/Science/298051_a_299380]
-
contra 25 000 de oameni). Sosit pe câmpul de bătălie în jurul amiezii împreună cu Mareșalul Ney și cu Corpul de armată al acestuia, Napoleon I dă noi dispoziții ofensive. Arzând de nerăbdare să treacă la atac, Ney se lansează cu atâta elan încât Împăratul exclamă: „Omul ăsta e un leu”. Spre orele 16 toate forțele franceze din sector erau regrupate, inclusiv Garda Imperială Franceză. Garda rusă călare se lansează în aceste momente la atac și dă peste cap diviziile Bisson și Marchand
Bătălia de la Friedland () [Corola-website/Science/312676_a_314005]
-
lungime și în complexitatea orchestrației. Temele principale din primele mișcări ale simfoniilor sale sunt adesea în număr de trei și, în general, fiecare mișcare se îmbogățește cu alte idei melodice secundare. Grupul suflătorilor de alamă intervine de multe ori, întrerupând elanul dinamic, "adagio"ul este adesea în formă de "rondò", iar finalul este construit, la fel ca prima mișcare, în forma de sonată și utilizează teme deja apărute în mișcările precedente. Un loc aparte îl ocupă Gustav Mahler, care amplifică și
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
ul ("Alces alces", denumit și plotun ) este un mamifer sălbatic, fiind cel mai mare reprezentant al familiei cerbilor. El se distinge prin marile coarne palmate pe care le poartă masculii. Sunt descrise mai multe subspecii de elan: ul trăiește în pădurile din emisfera nordică, în zona temperata și subarctica, acoperind un areal ce cuprinde Scandinavia, Siberia și jumătatea nordică a Americii de Nord. Coarnele masculului răsar ca niște raze cilindrice din care ies în fiecare parte prelungiri în unghi
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
acoperind un areal ce cuprinde Scandinavia, Siberia și jumătatea nordică a Americii de Nord. Coarnele masculului răsar ca niște raze cilindrice din care ies în fiecare parte prelungiri în unghi drept, aplatizate până la mijlocul craniului, care apoi se divid că o furculița. Elanul din Scandinavia are coarnele mai simple, care seamănă cu cele ale elanilor din Siberia. Elanul nord-american ("Alces alces americanus") are coarnele mai palmate decât elanii din Eurasia. Subspecia din Alaska ("Alces alces gigas"), atinge dimensiunile cele mai impozante: o înălțime
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
Coarnele masculului răsar ca niște raze cilindrice din care ies în fiecare parte prelungiri în unghi drept, aplatizate până la mijlocul craniului, care apoi se divid că o furculița. Elanul din Scandinavia are coarnele mai simple, care seamănă cu cele ale elanilor din Siberia. Elanul nord-american ("Alces alces americanus") are coarnele mai palmate decât elanii din Eurasia. Subspecia din Alaska ("Alces alces gigas"), atinge dimensiunile cele mai impozante: o înălțime până la 2.1m și o distanță între coarne până la 1.8 m.
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
ca niște raze cilindrice din care ies în fiecare parte prelungiri în unghi drept, aplatizate până la mijlocul craniului, care apoi se divid că o furculița. Elanul din Scandinavia are coarnele mai simple, care seamănă cu cele ale elanilor din Siberia. Elanul nord-american ("Alces alces americanus") are coarnele mai palmate decât elanii din Eurasia. Subspecia din Alaska ("Alces alces gigas"), atinge dimensiunile cele mai impozante: o înălțime până la 2.1m și o distanță între coarne până la 1.8 m. Masculii își pierd
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
prelungiri în unghi drept, aplatizate până la mijlocul craniului, care apoi se divid că o furculița. Elanul din Scandinavia are coarnele mai simple, care seamănă cu cele ale elanilor din Siberia. Elanul nord-american ("Alces alces americanus") are coarnele mai palmate decât elanii din Eurasia. Subspecia din Alaska ("Alces alces gigas"), atinge dimensiunile cele mai impozante: o înălțime până la 2.1m și o distanță între coarne până la 1.8 m. Masculii își pierd coarnele toamnă târziu, după sezonul de rut. O nouă pereche
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
crește o nouă pereche de coarne atipice, deformate, pe care le va purta tot restul vieții. În medie, un adult are între 1.8-2 m înălțime la umărul anterior . Masculii cântăresc între 380-535 kg iar femelele între 270-360 kg Un elan adult are puțini inamici, dar o haită de lupi poate fi o amenințare, în special pentru femelele cu pui . Tigrul siberian și Ursul grizzly sunt cunoscuți că dușmani naturali ai elanului, cu toate ca urșii mai frecvent fură elanii uciși de lupi
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
între 380-535 kg iar femelele între 270-360 kg Un elan adult are puțini inamici, dar o haită de lupi poate fi o amenințare, în special pentru femelele cu pui . Tigrul siberian și Ursul grizzly sunt cunoscuți că dușmani naturali ai elanului, cu toate ca urșii mai frecvent fură elanii uciși de lupi, decât să-i vâneze ei înșiși. . Elanul este vânat în toate țările unde trăiește în mod natural. Henry David Thoreau în “The Mâine Woods”, descrie gustul cărnii de elan „asemănător cu
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
270-360 kg Un elan adult are puțini inamici, dar o haită de lupi poate fi o amenințare, în special pentru femelele cu pui . Tigrul siberian și Ursul grizzly sunt cunoscuți că dușmani naturali ai elanului, cu toate ca urșii mai frecvent fură elanii uciși de lupi, decât să-i vâneze ei înșiși. . Elanul este vânat în toate țările unde trăiește în mod natural. Henry David Thoreau în “The Mâine Woods”, descrie gustul cărnii de elan „asemănător cu cel de vită, dar mai aromat
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
haită de lupi poate fi o amenințare, în special pentru femelele cu pui . Tigrul siberian și Ursul grizzly sunt cunoscuți că dușmani naturali ai elanului, cu toate ca urșii mai frecvent fură elanii uciși de lupi, decât să-i vâneze ei înșiși. . Elanul este vânat în toate țările unde trăiește în mod natural. Henry David Thoreau în “The Mâine Woods”, descrie gustul cărnii de elan „asemănător cu cel de vită, dar mai aromat; uneori că vițelul”. În timp ce carnea are un conținut de proteine
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
naturali ai elanului, cu toate ca urșii mai frecvent fură elanii uciși de lupi, decât să-i vâneze ei înșiși. . Elanul este vânat în toate țările unde trăiește în mod natural. Henry David Thoreau în “The Mâine Woods”, descrie gustul cărnii de elan „asemănător cu cel de vită, dar mai aromat; uneori că vițelul”. În timp ce carnea are un conținut de proteine asemănător altor sortimente de carne roșie [(de exemplu vită, cerb și ren), conținutul de grăsimi este scăzut iar grăsimile existente sunt majoritar
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
carnea are un conținut de proteine asemănător altor sortimente de carne roșie [(de exemplu vită, cerb și ren), conținutul de grăsimi este scăzut iar grăsimile existente sunt majoritar nesaturate. În Finlanda s-a descoperit că cei care consumă organe de elan, în special ficat și rinichi, prezintă un nivel crescut de cadmiu în sânge. În timp ce carnea de elan contribuie foarte putin la creșterea cantității de cadmiu din organism , consumul de ficat și rinichi cresc semnificativ nivelul de cadmiu, marii consumatori ai
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
ren), conținutul de grăsimi este scăzut iar grăsimile existente sunt majoritar nesaturate. În Finlanda s-a descoperit că cei care consumă organe de elan, în special ficat și rinichi, prezintă un nivel crescut de cadmiu în sânge. În timp ce carnea de elan contribuie foarte putin la creșterea cantității de cadmiu din organism , consumul de ficat și rinichi cresc semnificativ nivelul de cadmiu, marii consumatori ai acestor organe fiind expuși la toxicitatea acestui metal greu. Picturile pe stânci și cele rupestre demonstrează că
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
contribuie foarte putin la creșterea cantității de cadmiu din organism , consumul de ficat și rinichi cresc semnificativ nivelul de cadmiu, marii consumatori ai acestor organe fiind expuși la toxicitatea acestui metal greu. Picturile pe stânci și cele rupestre demonstrează că elanul era vânat în Europa încă din Epoca de Piatră. Săpăturile arheologice de la Alby, Suedia lângă Stora Alvaret au dezgropat coarne de elan în rămășițele unei locuințe de lemn datata 6000 i.C. În nordul Scandinaviei se mai pot găsi urme
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
ai acestor organe fiind expuși la toxicitatea acestui metal greu. Picturile pe stânci și cele rupestre demonstrează că elanul era vânat în Europa încă din Epoca de Piatră. Săpăturile arheologice de la Alby, Suedia lângă Stora Alvaret au dezgropat coarne de elan în rămășițele unei locuințe de lemn datata 6000 i.C. În nordul Scandinaviei se mai pot găsi urme ale gropilor-capcană folosite la vânarea elanilor. Aceste gropi, cu dimensiuni medii de 4 x 7 m și adâncime de 2 m, erau
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
din Epoca de Piatră. Săpăturile arheologice de la Alby, Suedia lângă Stora Alvaret au dezgropat coarne de elan în rămășițele unei locuințe de lemn datata 6000 i.C. În nordul Scandinaviei se mai pot găsi urme ale gropilor-capcană folosite la vânarea elanilor. Aceste gropi, cu dimensiuni medii de 4 x 7 m și adâncime de 2 m, erau camuflate cu ramuri și frunze și erau grupate, suprapunându-se cu zonele intens frecventate de elani.În Norvegia au fost descoperite astfel de gropi
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
pot găsi urme ale gropilor-capcană folosite la vânarea elanilor. Aceste gropi, cu dimensiuni medii de 4 x 7 m și adâncime de 2 m, erau camuflate cu ramuri și frunze și erau grupate, suprapunându-se cu zonele intens frecventate de elani.În Norvegia au fost descoperite astfel de gropi datând din jurul anului 3700 i.C. La începutul secolului al XVI-lea, oficialitățile norvegiene au interzis acest mod de vânătoare, dar pe ascuns a fost folosit până în secolul al XIX-lea. Prima
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
a fost folosit până în secolul al XIX-lea. Prima descriere a renului îi aparține lui Iuliu Cæsar, în "Commentarii de Bello Gallico", unde îl numește 'alces'. În capitolul 16 al 'Istoriei Naturale' Plinius cel Bătrân în anul 77 A.D. descrie elanul, numindu-l 'achlis'. Domesticirea elanului a fost încercată în U.R.S.S în perioada interbelică. Primele experimente au fost neconcludente, dar prin înființarea unei ferme de elani la Pechora-Ilych în 1949 a fost creat un program, la scară mică, de
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
al XIX-lea. Prima descriere a renului îi aparține lui Iuliu Cæsar, în "Commentarii de Bello Gallico", unde îl numește 'alces'. În capitolul 16 al 'Istoriei Naturale' Plinius cel Bătrân în anul 77 A.D. descrie elanul, numindu-l 'achlis'. Domesticirea elanului a fost încercată în U.R.S.S în perioada interbelică. Primele experimente au fost neconcludente, dar prin înființarea unei ferme de elani la Pechora-Ilych în 1949 a fost creat un program, la scară mică, de domesticire, implicând cercetări de selecție
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
capitolul 16 al 'Istoriei Naturale' Plinius cel Bătrân în anul 77 A.D. descrie elanul, numindu-l 'achlis'. Domesticirea elanului a fost încercată în U.R.S.S în perioada interbelică. Primele experimente au fost neconcludente, dar prin înființarea unei ferme de elani la Pechora-Ilych în 1949 a fost creat un program, la scară mică, de domesticire, implicând cercetări de selecție a animalelor pe baza caracteristicilor individuale. Din 1963, programul a continuat la ferma de elani de la Kostroma , care deținea un numar de
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
neconcludente, dar prin înființarea unei ferme de elani la Pechora-Ilych în 1949 a fost creat un program, la scară mică, de domesticire, implicând cercetări de selecție a animalelor pe baza caracteristicilor individuale. Din 1963, programul a continuat la ferma de elani de la Kostroma , care deținea un numar de 33 elani domestici în 2003. Structura corpului elanului, cu un corp masiv și picioare lungi, face aceste animale periculoase în cazul implicării lor în coliziuni cu autovehicule. Astfel de coliziuni sunt adesea fatale
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
Pechora-Ilych în 1949 a fost creat un program, la scară mică, de domesticire, implicând cercetări de selecție a animalelor pe baza caracteristicilor individuale. Din 1963, programul a continuat la ferma de elani de la Kostroma , care deținea un numar de 33 elani domestici în 2003. Structura corpului elanului, cu un corp masiv și picioare lungi, face aceste animale periculoase în cazul implicării lor în coliziuni cu autovehicule. Astfel de coliziuni sunt adesea fatale pentru ambele părți implicate. Acest lucru a dus la
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]